modificare Albin Michel (editor)

{{Infocaseta Biografie}}
'''Albin Michel''' ({{date biografice}})<ref>[http://www.thyssens.com/01chrono/chrono_1943.php Histoire de Robert Denoël], sur ''thyssens.com''.</ref> a fost un editor [[Franța|francez]], fondator al [[Éditions Albin Michel]] în 1902.

== Biografie ==
Născut în satul [[Bourmont]] din [[Haute-Marne|departamentul Haute-Marne]], Albin-Jules a fost cel de-al cincilea din cei șase copii ai medicului François Michel (1832-1915) și ai soției sale, Françoise Emélie Mayeur (1840-1915).<ref>Archives départementales de la Haute-Marne. </ref> Copilăria lui a fost marcată de vizitele editorului [[Ernest Flammarion]], un prieten de familie care aducea în satul său mic un pic din agitația pariziană.<ref>Emmanuel Haymann, ''op. cit.'', p. 11</ref>

A învățat la școala din orașul [[Neufchâteau, Franța|Neufchâteau]] la fel ca frații lui care au plecat mai târziu din subprefectura Vosges: Georges pentru a urma Școala de chirurgie, Ferdinand pentru a studia la Politehnică și Louis pentru a se pregăti pentru concursul de angajare la [[Banque de France|Banca Franței]].<ref>Emmanuel Haymann, ''op. cit.'', p. 12</ref>

=== Ascensiunea unui tânăr editor ===
În septembrie [[1890]], Albin Michel, care a eșuat la examenul de bacalaureat, a plecat la Paris, având o recomandare prietenoasă de la prietenul lui, [[Ernest Flammarion]]. El a fost angajat de Auguste Vaillant, asociatul lui Ernest, în librăriile lor și a început activitatea de agent comercial în sediul de pe 26 rue Racine, în vecinătatea teatrului Odeon din Paris.<ref>{{cite book|authors=Henri Jean Martin, Roger Chartier, Jean-Pierre Vivet|title=Histoire de l'édition française|publisher=Promodis|year=1983|passage=199|isbn=|lire en ligne=}}</ref> Având talent comercial, el a fost numit în 1897 ca director al sucursalei aflate în [[Avenue de l'Opéra]], în epoca de înflorire comercială a editurii Flammarion.<ref>[http://www.lefigaro.fr/livres/2007/08/18/03005-20070818ARTFIG90650-francis_esmenard_l_heritier.php ''Le Figaro''], du 18 août 2007.</ref> În anul 1900 a intenționat să-și construiască o situație mai confortabilă pentru el și logodnica lui, Claire Vuillaume (1881-1909), fiica unui medic [[veterinar]], cu care s-a căsătorit pe 8 iunie 1901. 

Astfel, a propus o asociere cu editura Flammarion, dar Vaillant a refuzat.<ref>Emmanuel Haymann, ''op. cit.'', p. 20</ref> Michel a părăsit atunci editura Flammarion, a înființat o editură proprie,  a deschis o librărie pe Rue des Mathurins nr.59 și a devenit asociatul unei alte librării din Bordeaux.<ref>http://www.imec-archives.com/fonds_archives_fiche.php?i=ALM</ref><ref>Emmanuel Haymann, ''op. cit.'', p. 31</ref>  A început să publice literatură populară, cu nuanțe erotice și cu  ilustrații. 

''L'Arriviste'' de [[Félicien Champsaur]], publicată în [[1902]], prima carte apărută sub marca sa editorială, a reprezentat una dintre marile succese ale timpului: autorul era controversat și pentru lansarea acestui roman, Albin Michel a trebuit să plătească reclame. În anul 1903 a lansat cu succes o colecție de cărți de format mic, foarte ieftine, la 30 de centime, și apoi romane cu un preț mai mic de un franc. Editura a obținut premiul Fémina în [[1905]] pentru romanul ''Jean-Christophe'' de [[Romain Rolland]], care va fi un mare succes și va impune marca pe piață. În 1908 a apărut ''Infernul'' de [[Henri Barbusse]], care va fi vândută în peste 200.000 de exemplare.<ref>[http://www.albin-michel.fr/editions.php Histoire d'Albin Michel] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120405173547/http://www.albin-michel.fr/editions.php |date=2012-04-05 }}, site de la maison, années 1900-1910.</ref>

Albin Michel s-a înconjurat puțin câte puțin de autori populari precum [[Pierre Benoit]], [[Francis Carco]], [[Pierre Mac Orlan]] și a publicat, de asemenea, scriitori străini precum [[A. J. Cronin|Cronin]], [[Daphne du Maurier]], [[Arthur Conan Doyle|Conan Doyle]] sau, mai târziu, [[Vladimir Nabokov]]. A devenit rapid un adevărat descoperitor de talente. 

În 1910, Albin Michel a decis să-și instaleze societatea în 22 rue Huyghens la Paris, unde a închiriat un spațiu de 1.400 mp, pe care l-a cumpărat în 1929. A devenit tot mai interesat de literatura străină și a înființat, în 1922, colecția ''Les Maîtres de la littérature étrangère''.<ref>[http://www.evene.fr/celebre/biographie/albin-michel-15980.php Extrait de la biographie d'Albin Michel], sur ''evene.fr''.</ref>

=== Succesul ===
În anii 1920, el a cumpărat o parte din fondul editurii Ollendorff și apoi, după efectuarea unor încercări, a relansat colecția remarcabilă fondată de [[Henri Berr]], cu autori precum [[Lucien Febvre]], [[Marcel Granet]], [[Marc Bloch]]. Autorii săi de succes în perioada interbelică au fost [[Pierre Benoit]], [[Romain Rolland]], [[Sidonie-Gabrielle Colette|Colette]], [[Guy de Maupassant]]... Editura lui a obținut în timpul vieții lui trei [[Premiul Goncourt|premii Goncourt]]. Neuitându-și prima lui meserie, Albin Michel a instituit un premiu destinat a-i recompensa pe angajații librăriilor.

A murit de o bronșită [[Boală infecțioasă|infecțioasă]] pe 2 martie 1943 și a fost înmormântat în cimitirul din [[Bourg-la-Reine]].<ref>[http://www.landrucimetieres.fr/spip/spip.php?article2178 Tombe] sur ''landrucimetières'' [?</ref>
[[Fișier:Bourg-la-Reine_(sépulture_Albin_Michel).jpg|miniatura|Mormântul lui Albin Michel în cimitirul din Bourg-la-Reine.]]
Astăzi, încă independentă, [[Éditions Albin Michel]] constituie cel de-al patrulea grup editorial francez.

== Irène Némirovsky ==
Cu doi ani înainte de moartea lui Albin Michel în 1943, editura, după ce a fost închisă la începutul anului 1940 din cauza invaziei germane, a fost redeschisă în luna iunie de către ginerele său, Robert Esménard, care a decis să publice lucrările Irènei Némirovsky și să-i ofere un ajutor financiar întrucât autoarea fusese refuzată de editurile pariziene din cauza faptului că era evreică. Împreună cu directorul literar André Sabathier, Esménard a venit în 1944-1945 din nou în ajutor surorilor Elizabeth și Denise Epstein, fiicele Irènei Némirovsky, care fusese deportată la [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz]] în iulie 1942.<ref>[http://www.memorialdelashoah.org/upload/minisites/irene_nemirovsky/chronologie.html Exposition Irène Némirovsly], Mémorial de la Shoah, 2010-2011.</ref>

== Note ==
<references />

== Bibliografie ==
* {{Cite book | author = Emmanuel Haymann | title = Albin Michel : le roman d'un éditeur | publisher = Albin Michel | year = 1993| isbn = 978-2226063052}}

{{Control de autoritate}}
{{DEFAULTSORT:Michel, Albin}}
[[Categorie:Nașteri în 1873]]
[[Categorie:Decese în 1943]]
[[Categorie:Editori francezi]]