modificare Limba germană

{{Infocaseta Limbă
| culoare_familie = indo-europeană
| nume = Limba germană
| nume_nativ = Deutsch
| pronunție_nume_nativ = {{Audio|de-Deutsch.ogg|[ˈdɔʏtʃ]}}
| vorbită_în = [[Austria]]<br />[[Belgia]]<br />[[Elveția]]<br /> [[Germania]]<br />[[Liechtenstein]]<br />[[Luxemburg]]<br />[[Namibia]]<br />[[Provincia Autonomă Bolzano|Tirolul de Sud]] ([[Italia]])
| regiune = [[Europa Centrală]]<br /> [[Europa de Vest]]<br /> [[Africa]]
| vorbitori = 185 de milioane<ref>{{citat carte|title=National Geographic Collegiate Atlas of the World|isbn=0-7922-3662-9|publisher=R.R Donnelley & Sons Company}}</ref>
| loc = 10
| sistem_de_scriere = [[Alfabetul latin]] ([[Alfabetul limbii germane|variantă germană]])
| tipologie = [[Limbă flexionară]]<br />[[SVO]] (propoziții simple, [[VSO]] și [[Limbă SOV|SOV]] în propoziții compuse)
| limbă-mamă = [[Limba protogermanică]]
| familie_1 = [[Limbi indo-europene]]
| familie_2 = [[Limbi germanice|Germanice]]
| familie_3 = [[Limbi germanice de vest|Occidentale]]
| familie_4 = [[limba germană înaltă|Germană înaltă]] ({{lang-de|Hochdeutsch}})
| limbă_oficială = [[Austria]]<br />[[Belgia]]<br />[[Provincia Autonomă Bolzano|Tirolul de Sud]] ([[Italia]])<br />[[Elveția]]<br />[[Germania]]<br />[[Liechtenstein]]<br />[[Luxemburg]] <small>(ca limbă administrativă)</small><br /> [[Namibia]]<hr />{{UE}}
| limbă_recunoscută_oficial = [[Krahule]], [[Medzev]] respectiv [[Chmeľnica]] ([[Slovacia]])<br />[[Namibia]]<br />[[Vatican]]<br />[[Voievodatul Opole]] ([[Polonia]])<br />[[Raionul național german Halbstadt]] ([[Rusia]])
| limbă_de_minoritate = [[Danemarca]]<br />[[Namibia]]<br />[[Polonia]]<br />[[Cehia|Republica Cehă]]<br />[[România]] (în special în [[Transilvania]] și [[Banat]])<br />[[Slovacia]]<br />[[Ungaria]]
| organ_de_reglamentare = [[Rat für deutsche Rechtschreibung]]
| iso_1 = de
| iso_2 = ger (B)<br />deu (T)
| iso_3 = deu
| titlu_text = [[Declarația Universală a Drepturilor Omului]] – articolul 1
| text = Alle Menschen sind frei und gleich an Würde und Rechten geboren. Sie sind mit Vernunft und Gewissen begabt und sollen einander im Geiste der Brüderlichkeit begegnen.
| wikipedia = de
| hartă_răspândire = Legal status of German in the world.svg
| descriere = [[Fișier:Legal status of German in Europe.svg|frameless|center]]<br>Lumea germanofonă
{{legendă|#ffcc00|Țări unde limba germană are statut de limbă oficială}}
{{legendă|#d98575|Țări unde limba germană are statut de limbă cooficială, dar nu este limba majorității populației}} 
{{legendă|#7373d9|Țări unde limba germană este o limbă minoritară}}
{{legendă|#30efe3|Țări unde limba germană nu are statut oficial dar este vorbită de peste 50.000 de persoane}}
}}
'''Limba germană''' (în germană ''deutsche Sprache'', uzual ''Deutsch'' {{Audio|de-Deutsch.ogg|[ˈdɔʏtʃ]}}) este o limbă germanică care aparține grupului vestic al [[Limbi germanice|limbilor germanice]] (i.e., [[Limbi germanice de vest|limbi vest-germanice]] sau occidentale). Formează împreună cu [[limba neerlandeză|neerlandeza]] (olandeza) un [[continuum dialectal]] la granița dintre [[Europa Centrală]] și de [[Europa de Vest|Vest]]. Fiind o limbă pluricentrică, germana are ca variantă oficială principală germana standard ({{lang-de|Hochdeutsch}}, varianta literară standardizată a limbii), forma predominantă fiind cea din [[Germania]] ({{lang-de|[[:de:Bundesdeutsches Hochdeutsch|Bundesdeutsch]]}}). Pe lângă aceasta formă predominantă, germana mai are alte două forme standardizate importante, mai precis [[limba germană austriacă]] ({{lang-de|[[:de:Österreichisches Deutsch|Österreichisches Deutsch]]}}) respectiv [[limba germană elvețiană]] ({{lang-de|[[:de:Schweizer Hochdeutsch|Schweizer Hochdeutsch]]}}). În afara variantelor standardizate, limba germană este vorbită la nivel regional într-o serie de [[dialect]]e cunoscute ca [[dialectele limbii germane]] ({{lang-de|[[:de:Deutsche Dialekte|Deutsche Dialekte]] sau Deutsche Mundarten)}}.

Limba germană este vorbită ca limbă maternă de majoritatea populației în [[Germania]], [[Austria]], [[Elveția]], [[Luxemburg]] și [[Liechtenstein]], în estul [[Belgia|Belgiei]], precum și în regiunea Schleswigul de Nord/Norslesvig (''Nordschleswig'') din sudul [[Danemarca|Danemarcei]] (în sudul peninsulei [[Iutlanda]] mai precis), în regiunea autonomă [[Provincia Autonomă Bolzano|Tirolul de Sud]] (''Südtirol'') din nordul [[Italia|Italiei]], în [[voievodatul Opole]] al [[Polonia|Poloniei]] și în regiunile [[Alsacia]] (''Elsass'')<ref>În {{fr|Alsace}}</ref> și [[Lorena]] (''Lothringen'')<ref>În {{fr|Lorraine}}</ref> din [[Franța]]. De asemenea, germana e vorbită ca limbă maternă de 45 mii de persoane în [[Cehia]] (mai ales în regiunea istorico-geografică [[Egerland]]) și de cca. 110 mii de persoane în [[Ungaria]] (cu precădere în regiunea istorico-geografică [[Transdanubia]] ({{lang-hu|Dunántúl}}) fiind folosită ca limbă oficială locală în orașul [[Sopron]] sau ''Ödenburg'').

În [[România]], conform [[Recensământul Populației și Locuințelor 2021 (România)|recensământului populației din 2022]], limba germană este vorbită de circa 0,1% din populația țării. De asemenea, limba germană este recunoscută oficial la nivel guvernamental ca limbă a unei minorității naționale (i.e., a [[Germanii din România|germanilor din România]]) și este vorbită cu precădere la nivel nativ în [[Transilvania]] (de [[Sași|sașii transilvăneni]], [[landler]]i, [[țipțeri]] precum și [[Șvabi sătmăreni|șvabii sătmăreni]]) respectiv [[Banat]] (de [[Șvabi bănățeni|șvabii bănățeni]]). La nivel nativ, ca limbă a unei minorități etnice naționale, germana mai este vorbită în România de comunități germanofone mai mici, mai precis [[Germani bucovineni|germanii bucovineni]] (în [[Bucovina de Sud|sudul]] [[Bucovina|Bucovinei]], [[județul Suceava]]) respectiv [[Germani regățeni|germanii regățeni]] (în [[Moldova]] și [[Țara Românească]], i.e., pe cuprinsul celor două [[Regiuni istorice românești|regiunilor istorice românești]] ale [[Vechiul Regat|Vechiului Regat]]) sau cei [[Germani dobrogeni|dobrogeni]] (în [[Dobrogea de Nord|nordul]] [[Dobrogea|Dobrogei]]). Pe lângă germana standard, minoritățile germanofone din România vorbesc o serie de dialecte, în funcție de regiunea lor nativă (unul dintre cele mai notabile fiind [[dialectul săsesc]]). În trecut, în [[Regatul României]], limba germana a fost vorbită în [[Basarabia]] de asemenea de minoritatea germanofonă a [[Germani basarabeni|germanilor basarabeni]].

În plus, limba germană este vorbită de un număr destul de mare de coloniști și imigranți germani în [[SUA]] (cca. 45 milioane de etnici germani dintre care 6,1 milioane utilizează germana ca limbă maternă), [[Canada]] (2,5 milioane de etnici germani dintre care 300 mii vorbitori nativi de germană), [[Mexic]] (90 mii vorbitori ca limbă maternă), [[Argentina]] (1,5 milioane de persoane cu descendență germană dintre care 350 mii folosesc germana ca limbă maternă), [[Uruguay]] (40 mii de etnici germani, inclusiv 10 mii vorbitori de germană ca limbă maternă), [[Brazilia]] (cca. 5 milioane de etnici germani dintre care 900 mii vorbesc germana ca limbă maternă), [[Paraguay]] (250 mii vorbitori ca limbă maternă), [[Chile]] (cca. 150 mii de etnici germani dintre care 20 mii vorbitori nativi de germană), [[Namibia]] (30 mii vorbitori ca limbă maternă), [[Rusia]] (450 mii vorbitori ca limbă maternă), [[Kazahstan]] (350 mii vorbitori ca limbă maternă) și [[Australia]] (cca. 1 milion de etnici germani dintre care 200 mii mai rămân vorbitori nativi de germană).

== Pronunție și grafie ==
Detaliile din această secțiune se referă în primul rând la limba germană standard (''Hochdeutsch''). Pronunția în celelalte dialecte germane poate diferi mult de pronunția standard.

Lungimea (sau cantitatea) sunetelor joacă un rol important în limba germană. O vocală pronunțată lung sau scurt poate produce o diferență între două cuvinte care în rest sunt identice. De exemplu, ''Miete'', cu ''i'' pronunțat lung, înseamnă „chirie”, dar ''Mitte'', cu ''i'' pronunțat scurt, înseamnă „mijloc”, „centru”. ''Ofen'', cu ''o'' lung, înseamnă „cuptor”, „sobă”, dar ''offen'', cu ''o'' scurt, înseamnă „deschis”. După cum se observă din aceste exemple, în limba germană și substantivele comune sunt scrise cu inițială majusculă.

Pentru a distinge între vocale lungi și vocale scurte, ortografia germană folosește consoane simple sau duble. După vocale scurte se scriu, de obicei, consoane duble (''tt'', ''dt'', ''ll'', ''ck'', ''mm'', ''nn'', ''ss'', ''tz'' etc.), iar după vocale lungi sau diftongi se scriu consoane simple (''t'', ''d'', ''l'', ''m'', ''n'', ''s'', ''z'' etc.). Pentru a se reda sunetul ''s'' după o vocală lungă sau după diftong, în scrierea germană se folosește în multe cazuri, încă din evul mediu, și litera specială ''[[ß]]'', numită pe românește „s dur” sau și „s ascuțit” (''scharfes S'' sau ''Eszett''). Astfel: ''ich esse'' (= eu mănânc) se pronunță cu ''e'' scurt, dar ''ich aß'' (= eu mâncam, am mâncat) se pronunță cu ''a'' lung.

Multă vreme pentru litera minusculă specială ''ß'' nu a existat majusculă corespunzătoare. În loc de „s dur mare”, care nu a existat, se scria ''SS''. Totuși, în iunie 2008 organizațiile internaționale de standardizare [[ISO]] și [[DIN]] au hotărât introducerea literei majuscule „s dur” cu codul Unicode 1E9E. Motivul este normarea tehnicilor de scriere. Noua literă „s dur majuscul” încă nu este întâlnită în practică.

În germana din [[Elveția]] și [[Liechtenstein]] litera ''ß'' nu se folosește deloc, și în loc de ''ß'' se scrie ''ss''.

O altă deosebire față de română, întâlnită în multe dialecte germane actuale, este faptul că litera ''r'' se pronunță foarte voalat, și uneori nici nu se distinge acustic.

Vocalele ''a'', ''o'' și ''u'' se folosesc și în varianta cu [[umlaut]], care este o modificare a pronunției lor. Umlautul se notează în scris cu [[semn diacritic|semnul diacritic]] numit „tremă”, format din două puncte plasate orizontal deasupra literei: ''ä'', ''ö'' și ''ü'', iar la majuscule: ''Ä'', ''Ö'' și ''Ü''.
* ''ä'' și ''Ä'' se pronunță asemănător cu un „e” românesc, dar foarte deschis;
* ''ö'' și ''Ö'' se pronunță asemănător cu „eo”, așa ca în cuvintele românești [[Foehn|foehn]], bleu și [[loess]].
* ''ü'' și ''Ü'' se pronunță asemănător cu „iu”, așa ca în cuvintele românești etui și [[tul]].
În loc de vocală cu umlaut se mai poate scrie și: ''ae'', respectiv ''oe'' și ''ue'' (excepție: în numele proprii), dar aceste perechi de litere se pronunță la fel ca și ''ä'' respectiv ''ö'' și ''ü''.

Alte particularități fonetice germane:
* ''äu'' se pronunță (simplificat) ca și „oi”.
* ''c'' se pronunță în multe cazuri ca și „țe”;
* ''e'' se pronunță deseori ca un „ă”;
* ''ei'' se pronunță ca și „ai”;
* ''eu'' se pronunță (simplificat) ca și „oi”.
* ''ge'' se pronunță ca „ghe”;
* ''gi'' se pronunță ca și „ghi”;
* ''j'' se pronunță ca un „i”;
* ''r'' se pronunță în multe dialecte germane foarte voalat, eventual chiar deloc
* ''s'' se pronunță în multe cazuri ca și „z”;
* ''sch'' se pronunță ca un „ș”;
* ''sp'' se pronunță în multe cazuri ca și „șp”; în unele dialecte nordice se pronunță ''sp'';
* ''st'' se pronunță în multe cazuri ca și „șt”; în unele dialecte nordice se pronunță ''st'';
* ''v'' se pronunță ca un „f”;
* ''w'' se pronunță ca un „v”; excepție:
** în multe nume proprii germane, w-ul final nu se pronunță deloc: [[Beeskow]]; [[Treptow]]; [[Pankow]]; Bülow; [[Thiessow]], și multe altele;
* ''y'' se pronunță ca și „ü” (vezi mai sus);
* ''z'' se pronunță ca un „ț”.

== Istorie ==
Istoria limbii germane își are originea o dată cu apariția limbii germane vechi (i.e., [[:de:Althochdeutsch|Althochdeutsch]]). Lucrările scrise pentru această limbă au apărut la sfârșitul secolului al IX-lea. Aceste lucrări erau în mare parte scrieri religioase. Printre aceste scrieri putem enumera: Georgslied, Ludwigslied, Evangelienbuch, precum și alte imnuri și rugăciuni.

Una dintre primele poezii creștine ce a fost scrisă în limba germană înaltă veche se numea [[:en:Muspilli|Muspilli]]. Cartea descrie situația în care ajunge sufletul omului după moarte. O altă scriere în limba germană înaltă veche este [[:en:Hildebrandslied|Hildebrandslied]], un poem secular. Cartea descrie povestea dintre un tată și un fiu care s-au cunoscut intr-o luptă. Aceste două scrieri au fost unele dintre primele opere ce aveau conținut laic. În cartea Hildebrandslied, se poate observa pentru prima dată, într-un text scris în limba germană, utilizarea concomitentă a dialectelor vechi germane, cât și a celor săsești vechi.

Limba germană înaltă veche nu avea o structură constantă, care funcționa simultan pe întreg teritoriu al Germaniei de astăzi. Aceasta era prezentă prin existența mai multor dialecte regionale. Cele mai cunoscute dialecte din zona Germaniei, din secolul VII, erau cele bavareze, turingice și alamane. Aceste dialecte circulau in sud-centrul Germaniei contemporane, precum și în zona Austriei de astăzi. Conform izvoarelor istorice, limba germană înaltă veche a fost la început influențata de limba latină, iar scrisul pentru această limbă se folosea ocazional (în special pentru textele religioase) în alfabetul latin.

Cu toate ca limba germană înaltă veche era predominantă in zona Germaniei, această limbă a avut de suferit o serie de modificări de-a lungul timpului. Aceste modificări au fost atât fonetice, morfologice, fonologice cât și sintactice. Datele istorice confirmă faptul că această limbă a fost mai degrabă instabilă, iar acest fapt a fost cauzat din lipsa unei reglementări mai riguroase. Limba germană înaltă veche a avut o ușoara reglementare la sfârșitul anului 1050, care din păcate, nu a avut puterea de a se menține și a se răspândi pe întreg teritoriul german. [[Dialect]]ele care au trecut prin cea de a doua schimbare a vocalelor germane în [[Evul Mediu]] sunt considerate membre ale limbii germane.

Din motive de izolare geografică (i.e., munți înalți, păduri întinse) și din motive economice (rutele comerciale erau de obicei de-a lungul râurilor), limba germană a avut inițial o multitudine de dialecte care s-au dezvoltat aproape independent. Din cauza faptului că pe teritoriul Germaniei de azi au existat multe [[stat]]e mici, nu a existat pentru mult timp nici o forță care să acționeze pentru unificarea sau [[Standardizarea limbii|standardizarea]] germanei. Printre primele evenimente care au dus spre standardizare se numără traducerea [[Biblia|Bibliei]] de către [[Martin Luther]] ([[Noul Testament]] în [[1521]] și [[Vechiul Testament]] în [[1534]]), care se bazează pe limba germană vorbită în popor și pe cea folosită în cancelariile [[habsburg]]ice.
 
'''[[Germana înaltă]]''' (''Hochdeutsch'', ''Standarddeutsch'' sau, mai precis, ''Standardhochdeutsch'') în sensul de '''[[germană standard]]''' s-a format în sec. XVI-XVII în baza dialectelor intermediare (''Mitteldeutsch'') între germana de sus și cea de jos. Lucrările pentru mass media și în special cele scrise (i.e., ziarele) sunt aproape toate produse în ''Hochdeutsch'', care este o limbă universală înțeleasă în toate zonele de limbă germană de pe glob (cu excepția preșcolarilor în zone unde se vorbește doar dialect - dar în era televiziunii, până și ei ajung să înțeleagă germana înaltă, chiar înainte de a merge la școală).

'''Germana înaltă''' (''Hochdeutsch'') mai are însă și un alt înțeles, anume totalitatea următoarelor limbi și dialecte: limbile germană standard, idiș și luxemburgheză, dialectele din zona centrală și de sud a Germaniei, dialectele vorbite în Austria, Liechtenstein, Elveția, Luxemburg, Tirolul de sud (Italia), Alsacia și Lorena (Franța), Belgia, Polonia, Statele Unite ale Americii (SUA), Rusia, România, Danemarca, precum și mai multe țări din America de sud și din sudul Africii.

Primul dicționar al [[Frații Grimm|Fraților Grimm]], ale cărui 16 părți au fost publicate între [[1852]] și [[1960]], a fost și încă este cel mai complet recensământ al cuvintelor din limba germană. În [[1880]], regulile gramaticale și ortografice de la acea vreme au apărut în lexiconul [[Duden]], numit așa după autorul acestuia, [[Konrad Duden]]. În [[1901]], această carte a fost declarată definiția standard a limbii germane.

De atunci până în [[1996]] nu a mai avut loc o reformă majoră a ortografiei. În 1996, s-a ajuns la decizia reformării regulilor ortografice, adică la așa zisa ortografie germană „nouă”, pentru care lingviștii germaniști din patru state germanofone, [[Germania de Vest|RFG]], [[Republica Democrată Germană|RDG]] (până la [[Reunificarea Germaniei|reunificare]]), Austria și Elveția (cantoanele germanofone) s-au consfătuit timp de decenii.<ref name=spiegel2018>[https://www.spiegel.de/geschichte/rechtschreibreform-1998-kulturkampf-um-die-deutsche-sprache-a-1220968.html Dann schreib doch, wie du willst] (în germană), [[Der Spiegel]], 1 august 2018</ref><ref>[https://www.dw.com/ro/nu-e%C5%9Fti-sigur-de-ceva-te-ui%C5%A3i-%C3%AEn-duden/a-2632684 Nu ești sigur de ceva, te uiți în Duden…], [[Deutsche Welle]], 7 mai 2005</ref> Noile norme au fost introduse la data de 1 august 1998.<ref>[https://www.kmk.org/aktuelles/artikelansicht/neuregelung-der-deutschen-rechtschreibung-ab-01-august-wirksam.html Neuregelung der deutschen Rechtschreibung ab 01. August wirksam] (în germană), Kultusministerkonferenz, 14 iulie 1998</ref><ref>''Gramatica limbii germane contemporane'', 2014, Editura Linghea, ISBN 9786068491851</ref>

Noua ortografie este obligatorie în Germania numai pentru școli și anumite instituții de stat. Situația legală din Germania este însă ceva mai complexă dată fiind structura federală a statului, cu administrației pe 3 nivele - federal, statal (pe [[Landurile Germaniei|landuri]]) și comunal. Însă, în vederea modificării ortografiei oficiale, în Germania este suficientă o dispoziție la nivel ministerial (i.e., ''Erlass''), nefiind nevoie și de o lege (i.e., ''Gesetz'').

Hotărârea din 1996 a constat dintr-un compromis: atât ortografia germană veche cât și cea nouă au fost permise în paralel, pentru o perioadă de tranziție foarte lungă - până în anul 2005.<ref name=spiegel2018/> Astfel, folosirea ortografiei vechi se marca în școli cu roșu drept greșeală, dar nu se scădeau puncte la notă.

Noul standard, obligatoriu de la 1 august 2005 în Germania, Austria și Elveția, pune capăt acestui paralelism și impune școlilor și instituțiilor de stat ortografia nouă. Însă numeroase personalități, scriitori, instituții și firme se împotrivesc adoptării noii ortografii, în general considerând-o nereușită. Landurile [[Bayern]] (Bavaria) și [[Nordrhein-Westfalen]] (Renania de Nord-Vestfalia) precum și cantonul/orașul elvețian [[Berna]] (Bern) au decis să prelungească pe teritoriile lor paralelitatea ortografiilor cu încă un an. Marele cotidian (particular) de renume mondial ''[[Frankfurter Allgemeine Zeitung]]'' („''F.A.Z.''”) nu a acceptat deloc noua ortografie din 1998 și a continuat multă vreme să aplice ortografia „veche”.<ref name=spiegel2018/>

Din cauza numeroaselor reclamații și în baza propunerilor făcute de Comisia internațională pentru ortografia germană, Conferința miniștrilor culturii și învățământului ai landurilor germane a aprobat în martie 2006 unele modificări aduse noilor reguli ortografice. Drept rezultat, noua ortografie germană revizuită (incluzând modificările de ultim moment) a intrat în vigoare la 1 august 2006 (la începutul anului școlar 2006/2007 în Germania). Elveția a decis de asemenea (în iunie 2006) adoptarea oficială a ortografiei noi revizuite. Ortografia veche a fost însă tolerată în școli, ca ortografie paralelă, timp de un an în Germania, doi ani în Austria și trei ani în Elveția.

La 22 iulie 2006 redacția dicționarelor normative [[Duden]] pentru limba germană (vezi www.duden.de) a publicat o nouă ediție, nr. 24, a îndreptarului ortografic, cu ultimele modificări. Noua ortografie, în varianta inițială, nerevizuită, fusese inclusă în ediția nr. 21, din 1996, a îndreptarului.

Ca noutate absolută, conform noii ortografii, revizuite, pentru numeroase cuvinte (circa 2% din lexicul inclus) sunt admise mai multe variante. În aceste cazuri, redacția face totuși recomandări cu privire la varianta care ar urma să fie preferată. Ca o contribuție la „pacificarea” ortografiei, principalele agenții de știri și medii de informare germane au decis să aplice o scriere unitară chiar și în cazurile de ortografie multiplă. Începând cu anul școlar 2007/2008, în școlile din Germania nu se mai tolerează ortografia veche, iar erorile ortografice făcute de elevi duc la scăderea notei.

Din anul 2004 există Consiliul pentru Ortografia Germană, format din 41 de membri din șapte țări și regiuni, mai precis: [[Germania]], [[Austria]], [[Elveția]], [[Liechtenstein]], [[Provincia Autonomă Bolzano|Provincia Autonomă Bolzano-Tirolul de Sud]] și [[Comunitatea germanofonă din Belgia]].<ref>[https://www.rechtschreibrat.com/ueber-den-rat/ Über den Rat] (în germană), Rat für deutsche Rechtschreibung, 2022</ref> Este autoritatea centrală în materie de ortografie.<ref>''Gramatica limbii germane contemporane'', editura Linghea, 2016</ref><ref>''LIMBĂ, SOCIETATE, CULTURĂ. IN HONOREM LILIANA IONESCU-RUXĂNDOIU ȘI MIHAELA MANCAȘ. VOLUMUL 1'', Editura Universității din București, 2022, p. 696</ref>

== Situație actuală ==
Germana este limba oficială în [[Germania]], [[Austria]] și [[Liechtenstein]], una din limbile oficiale în [[Belgia]] (alături de neerlandeză și [[Limba franceză|franceză]]), [[Elveția]] (împreună cu franceza, retoromana și italiana) și limbă administrativă în [[Luxemburg]] (împreună cu franceza și [[Limba luxemburgheză|luxemburgheza]]), precum și limbă oficială regională în regiunea autonomă [[Tirolul de Sud]] din nordul [[Italia|Italiei]] (alături de italiană), [[Raionul național german Halbstadt]] din [[Rusia]] (alături de rusă) și [[Raionul național german Azovo]] din [[Rusia]] (alături de rusă). Până în [[1990]] a fost și una dintre limbile oficiale ale [[Namibia|Namibiei]] (alături de [[limba afrikaans|afrikaans]] și [[limba engleză|engleză]]; din [[1990]] este limba națională). Într-o serie de localități din [[Danemarca]], [[Polonia]], [[Slovacia]], [[Ungaria]] și [[România]] germana are statut de limbă co-oficială locală de asemenea.

Totodată, germana este una dintre cele 3 limbi de lucru ale [[Comisia Europeană|Comisiei Europene]] (alături de franceză și engleză), una dintre cele cinci limbi de lucru ale Adunării Parlamentare a [[Consiliul Europei|Consiliului Europei]], una dintre cele șase limbi oficiale ale [[OSCE]] și una din cele 4 limbi oficiale ale [[Asociația Europeană a Liberului Schimb|Asociației Europene de Liber Schimb]].

Conform estimărilor, germana este vorbită ca limbă maternă de cca. 100 milioane de persoane<ref>[https://www.wiwo.de/politik/ausland/sprachen-die-meistgesprochenen-sprachen-der-welt/6515458.html Die meistgesprochenen Sprachen der Welt] (în germană), Wirtschaftswoche, 17 aprilie 2012</ref><ref>{{citation|date=2018-02-20|author1=Janet Schayan|publisher=deutschland.de|language=de|title=Man spricht Deutsch|url=https://www.deutschland.de/de/topic/kultur/deutsche-sprache-ueberraschende-zahlen-und-fakten}}</ref> (mai ales în [[Europa Centrală]]), fiind limba cu cel mai mare număr de vorbitori din [[Europa]]. Germana rămâne cea de-a treia limbă străina studiată în lume (după engleză și franceză), cu toate că influența crescândă a [[limba engleză|limbii engleze]] a afectat în ultimul timp rolul limbii germane în plan internațional.

== Gramatica ==
== Lexic ==
{{curățenie}}
{{expert}}
Limba germană este o limbă pluricentrică, sintetică, fuzională cu forme de sinteză derivată și cu un continuum dialectal. O subdivizare posibilă a lexicului german este următoarea:
* Două treimi din lexicul (vocabularul tematic) consemnat în lexicoane respectă strict regulile gramaticale;
* un alt fond de cuvinte este format inițial pe baza regulilor de [[lexicalizare]] și este considerat de lingviști a fi caracteristic și necesar lexicului în uz;
* și în sfârșit, o altă parte sunt cuvinte formate ad-hoc din articulații modulare flexibile, tot printr-un proces de lexicalizare și idiomatizare a termenilor, însoțit uneori și de schimbări semantice. Această ultimă parte se găsește doar în lexiconul „interior” („mental”) al vorbitorului, nefiind consemnată nicăieri.
Astfel, limba germană este o limbă enciclopedică cu o permanentă „creație a cuvintelor” compuse instantaneu din alte cuvinte sau morfeme (substantive, verbe, adjective, atribute, afixe etc.).
Introducerea unui număr „nelimitat” de semnificații ale sensurilor noționale în ansamblarea cuvintelor formate ad-hoc constituie o posibilitate practică, această alcătuire depinzând doar de capacitățile cognitive ale ficărui individ care o uzitează. ''(„cuvintele cu circulația cea mai mare în limbă dau adevăratul caracter al acesteia”).''
   
În prima parte ale cuvintelor compuse există noțiuni reprezentative sau parafrazabile ale determinantului, semnificațiile acestora fiind de obicei ambivalente în format. Cuvântul de baza al sensului de referință se află la sfârșitul acestor multipli de articulații modulare și desemnează articolul întregului cuvânt compus. Alcătuirea și folosirea noilor expresii noționale sau conceptuale se instituie specific din registrele de etimologie și onomasiologie, semantica și semiotica graiurilor regionale. Această alcătuire prin derivare constituie mijlocul principal de dezvoltare permanentă a vocabularului existent. Metoda aceasta mai folosește la condensarea informațiilor într-un singur cuvânt și la efectul de precizie, al cărui conținut informativ astfel exprimat, ar fi la modul clasic necesar de relatat prin întregi construcții sintactice, propoziții și fraze.

=== Mărimea lexicului german ===
Limba germană standard cuprinde cca 75.000 de cuvinte de bază <ref>Dornseiff nennt im Vorwort zur 1. Auflage (1933) „30000 bis 100000 Wörter, die in einer Kultursprache gesprochen und geschrieben werden“ ([[Franz Dornseiff]]: ''Der deutsche Wortschatz nach Sachgruppen.'' 5. Auflage. de Gruyter, Berlin 1959, S. 7), was etwa den Angaben zum zentralen Wortschatz entspricht.</ref>, iar numărul total de [[lexem]]e este apreciat la 300.000 - 500.000, în funcție de autor și mod de numărare. De exemplu:
* Lexiconul „[[Duden]]. Deutsches Universalwörterbuch” indică circa 50.000 de cuvinte în limba obișnuită de zi cu zi, iar pentru lexicul principal german cca 70.000 de cuvinte <ref>''Duden. Deutsches Universalwörterbuch.'' 6., überarbeitete und erweiterte Auflage. Dudenverlag, Mannheim/Leipzig/Wien/Zürich 2007, S. 13. ISBN 3-411-05506-5.</ref> .
* Lucrarea „Deutsches Wörterbuch” de [[Frații Grimm]] (1852 ... 1960) se apreciază a conține cca 350.000 cuvinte <ref>Best 2006, S. 13.</ref> .
* Lexiconul lui [[Gerhard Wahrig|Wahrig]] indică în prefața ediției 2006 că ar cuprinde cca 260.000 de cuvinte <ref>''Wahrig, Deutsches Wörterbuch.'' Hrsg. von Renate Wahrig-Burfeind. Bertelsmann Lexikon Institut, Gütersloh/ München 2008. ISBN 978-3-577-10241-4</ref> .
Astfel de cifre indică însă doar ordinul de mărime al volumului de cuvinte din lexicul german, deoarece aprecierile acestea conțin de regulă
* doar o parte din termenii de specialitate din diverse domenii,
* doar o parte din cuvintele derivate și cele compuse,
* niciun cuvânt german compus din numai două componente uzuale și care de aceea este foarte ușor de înțeles (pentru cine cunoaște deja componentele sale) <ref>v. Wahrig (2008), p. 9.,</ref>
* niciun [[toponimie|toponim]]
* iar neologismele actuale desigur că și ele lipsesc, ca în orice lucrare tipărită mai veche.
Criteriul primordial pentru ca un cuvânt să fie preluat într-un lexicon este gradul (frecvența) de utilizare.
<!-- nu ștergeți! e în curs de traducere: Damit ist klar, dass der Wortschatz insgesamt noch wesentlich größer sein muss; die Angabe von 500.000 Wörtern ist kaum übertrieben. Nimmt man Fachwortschatz hinzu, ist mit mehreren Millionen Wörtern zu rechnen. Allein die Fachsprache der Chemie enthält nach Winter (1986) rund 20 Millionen Benennungen.<ref> Horst Winter: ''Benennungsmotive für chemische Stoffnamen.'' In: ''Special Language/ Fachsprache'' 8, 1986, 155-162.</ref> Vor diesem Hintergrund erscheint Lewandowskis Bemerkung: „Der Gesamtwortbestand des Deutschen wird auf 5 bis 10 Millionen Wörter geschätzt.“<ref>Theodor Lewandowski: ''Linguistisches Wörterbuch''. 4., neu bearbeitete Aufl. Quelle & Meyer, Heidelberg 1985, Stichwort „Grundwortschatz“. Abkürzungen aufgelöst. ISBN 3-494-02050-7. Schlaefer, Michael: ''Lexikologie und Lexikographie.'' – 2. Aufl. – E. Schmidt, Berlin 2009, S. 31 referiert dieselbe Zahl – allerdings unter Einbeziehung der historischen Sprachstufen.</ref> als noch zu tief gegriffen.-->
== Limba germană în România ==
{{Vezi și|Dialectul săsesc|Germanii din România}}
[[Fișier:Trilingv.jpg|thumb|Inscripțiune trilingvă, având și germana ca a treia limbă în Satu Mare ({{lang-de|Sathmar}}).]]

La recensământul populației din [[2002]] peste 60 de mii de locuitori ai [[România|României]] (0,3% din totalul populației din țară) s-au declarat ca fiind de origine germană (i.e., sub-grupurile constitutive ale [[Germanii din România|germanilor din România]] fiind următoarele: [[sași]], [[landler]]i, [[țipțeri]], [[șvabi sătmăreni]], [[șvabi bănățeni]], [[germani bucovineni]], [[germani dobrogeni]] și [[germani regățeni]]), majoritatea fiind vorbitori nativi de limbă germană (pe lângă dialectele lor native de limbă germană de asemenea, e.g., [[dialectul săsesc]]). 

De asemenea, germana este a treia limba străină vorbită în [[România]], fiind predată la toate facultățile de limbi străine din țară. În [[Banat]] și [[Transilvania]] există și câteva licee cu predare în limba germană. La [[Universitatea Babeș-Bolyai]] din [[Cluj-Napoca]] 10 din cele 21 de facultăți ale universității oferă programe de studii și în limba germană. La [[Timișoara]] funcționează Teatrul German de Stat (''Deutsches Staatstheater Temeswar''), unul dintre puținele teatre de limbă germană din afara spațiului germanofon propriu-zis. În germană apar și câteva publicații periodice naționale sau regionale din România, printre care ''[[Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien]]'' (ADZR), ''[[Hermannstädter Zeitung]]'' și ''[[Neue Banater Zeitung|Banater Zeitung]].''

== Dialectele germanei ==
[[Fișier:Deutsche Mundarten seit 1945.png|thumb|right|350px|Dialectele limbii germane vorbite în Europa Centrală din 1945]]

Dialectele limbii germane sunt divizate în mod tradițional în trei grupuri: [[germana de sus]] (i.e., ''Oberdeutsch''), [[germana mijlocie]] (i.e., ''Mitteldeutsch'') și [[germana de jos]] (i.e., ''Niederdeutsch''). „Sus” și „jos” se referă aici la altitudinea geografică a regiunii dialectale: germana de sus se vorbește mai ales în sudul Germaniei, Austria, Elveția și alte regiuni mai înalte (spre [[Alpi]] și în văile lor), în timp ce germana de jos se vorbește în nordul Germaniei care este o zonă întinsă de șes de mică altitudine (spre [[Marea Nordului]] și [[Marea Baltică]] sau din [[Saxonia]] spre [[Pomerania]]).

'''Germana de jos''' (i.e., Niederdeutsch sau [[:de:Niederdeutsche Sprache|Niededeutsche Sprache]]) se divizează în două grupuri dialectale, mai precis: saxona inferioară și francona inferioară, vorbite în nordul Germaniei, [[Țările de Jos]] și nordul [[Belgia|Belgiei]], precum și de coloniștii germani, neerlandezi și flamanzi stabiliți în [[Africa]] și [[America]]. Dialectele francone inferioare ale germanei de jos stau la baza [[Limba neerlandeză|limbii neerlandeze]]. Unii lingviști consideră germana de jos a fi o limbă distinctă, nu doar un dialect.

'''Germana mijlocie''' se împarte, de asemenea, în două grupuri dialectale: germana mijlocie occidentală (i.e., ''Westmitteldeutsch'') și germana mijlocie orientală (i.e., ''Ostmitteldeutsch''), fiind vorbită în centrul Germaniei (Saxonia Superioară, [[Luzacia]], sud-estul [[Brandenburg]]ului, nordul [[Turingia|Turingiei]], [[Hessa]], Renania Superioară, [[Renania-Palatinat]], [[Saarland]]), precum și în [[Luxemburg]], estul Belgiei și în regiunea franceză [[Lorena]]). Grație poziției sale mediane între dialectele germanei de jos și ale celei de sus, dialectul ''Lausitzisch-Neumärkisch'' al germanei mijlocii orientale (vorbit în [[Berlin]] și în sud-estul Brandenburgului) stă la baza germanei standard (''Hochdeutsch'').

'''Germana de sus''' (''Oberdeutsch''; a nu se confunda cu germana [[limbă standard|standard]] sau „înaltă” numită ''Hochdeutsch'') se împarte în trei grupuri dialectale, la rândul lor subdivizate în graiuri (“''Mundarten''”): francon (''Fränkische Mundarten''), austro-bavarez (''Österreichisch-Bairische Mundarten'') și suebo-alemanic (''Schwäbisch-Alemannische Mundarten''), vorbite în sudul Germaniei, Austria, Elveția, regiunea autonomă italiană Tirolul de Sud și în Alsacia din Franța.

Unele dialecte contemporane ale limbii germane s-au format între secolele XVII și XIX în America de Nord prin amestecul diferitor graiuri germane vorbite în Europa Centrală, printre acestea numărându-se [[germana din Pennsylvania]], [[germana texană]] și [[germana hutterită]].

În România, germanii din Transilvania vorbesc acasă de cele mai multe ori [[dialectul săsesc]] (dacă sunt sași) sau cel șvăbesc (care se împarte în dialectul șvăbesc bănățean și dialectul șvăbesc sătmărean). Pe de altă parte, [[Germani bucovineni|germanii bucovineni]] vorbesc o serie de dialecte în funcție de regiunea lor de origine (e.g., țipțerii anumite dialecte țipțerești iar șvabii pe cel șvăbesc). Un alt dialect al limbii germane vorbit în România este dialectul landlerilor (i.e., Landlerisch).

== Coduri lingvistice ==

* [[SIL code]]: '''GER'''
* [[ISO 639]]-1: '''de'''
* ISO 639-2(B): '''ger'''
* ISO 639-2(T): '''deu'''

== Limbi creole ==
{{Articol principal|Unserdeutsch}}

[[Unserdeutsch]] sau Creola Rabaul Germană este o [[limbă creolă]], bazată pe ''limba germană'', vorbită în [[Papua Noua Guinee]] și în nord-estul [[Australia|Australiei]].

== Galerie ==
<gallery class=center>
Fișier:Deutsche Sprache vor 1WK.png|Hartă lingvistică a limbii germane vorbite în Europa Centrală și de Est înaintea Primului Război Mondial
Fișier:Map Linguistic map of Europe 1928-1940 - Touring Club Italiano CART-TRC-29.jpg|Hartă lingvistică a Europei de la începutul secolului al XX-lea în limba italiană, înfățișând răspândirea limbii germane pe cuprinsul continentului în roz închis
Fișier:Die Sprachen von Europa.jpg|Limbile din Europa, hartă lingvistică dintr-un atlas de limbă germană publicat în anul 1934, în [[Perioada interbelică]] (limba germană este marcată în roz iar enclavele lingvistice germane din Europa Centrală și de Est în roz-cărămiziu)
Fișier:Knowledge German EU map.png|Răspândirea cunoștințelor de limbă germană pe cuprinsul Uniunii Europene (UE) în secolul XXI (România fiind încadrată în categoria cu procentele 5%–9%)
Fișier:Knowledge of German language EU map.svg|Răspândirea cunoștințelor de limbă germană pe cuprinsul Uniunii Europene (UE) în secolul XXI (România fiind încadrată în categoria cu procentele 5%–9%)
Fișier:German language by country in the US.gif|Ponderea vorbitorilor de limbă germană pe cuprinsul Statelor Unite ale Americii (SUA), conform recensământului american din 2000
Fișier:Second Most Prevalent Languages in the US.svg|A doua cea mai prevalentă limbă nativă în Statele Unite ale Americii după stat (limba germană este marcată cu verde în zona de Midwestern United States of America, în două state, unul dintre acestea aflate la graniță cu Canada)
</gallery>

== Bibliografie ==
* [[Orlando Balaș]], ''Limba germană. Simplu și eficient'', [[Iași]], Editura [[Polirom]], 2005
* [[DUDEN]] ''Grammatik der deutschen Gegenwartssprache'', Mannheim. Leipzig. Wien. Zürich, Dudenverlag, 1998
* Gerhard Helbig, Joachim Buscha, ''Deutsche Grammatik. Ein Handbuch für den Ausländerunterricht'', Berlin.
* München: Langenscheidt KG, 2005
* [[Fausto Cercignani]], ''The Consonants of German: Synchrony and Diachrony''. Milano, Cisalpino, 1979.

== Vezi și ==

* [[Listă de limbi]]
* [[Limbi germanice]]
* [[Unserdeutsch]]
* [[Germana din Pennsylvania]]
* [[Limba germană austriacă]]

== Note ==
<references />

== Legături externe ==
{{Wikimanuale|Germană}}
* [https://www.ethnologue.com/language/deu Raportul Ethnologue pentru Germană]
* [http://cursul-de-germana.blogspot.com/ Curs de gramatică a limbii germane]
* [https://learngerman.dw.com/ro/%C3%AEnva%C5%A3%C4%83-german%C4%83/s-61050549 Deutsche Welle - Curs gratis de limba germană (în română)]
* [https://dero.dict.cc/ Dicționar Online Român-German]
* [https://dictionare.linghea.ro/german-roman/ Dicționar Online Român-German]
* [https://www.aqualitytranslation.ro/istoria-limbii-germane-cum-a-aparut-limba-germana/ Istoria limbii germane si cum a aparut limba germana]
* [https://www.duden.de/ Redacția manualelor de referință „Duden”]

{{Subiecte Germania}} 
{{Limbi indo-europene}}
{{Limbi oficiale UE}}

{{Control de autoritate}}
{{DEFAULTSORT:Germană, Limba}}
[[Categorie:Cultura Austriei|! ]]
[[Categorie:Cultura Germaniei|! ]]
[[Categorie:Limbile Europei]]
[[Categorie:Limbi germanice]]
[[Categorie:Limba germană| ]]
[[Categorie:Limbi vorbite în Austria|! ]]
[[Categorie:Limbi vorbite în Germania|! ]]
[[Categorie:Limbi vorbite în România]]
[[Categorie:Limbi vorbite în Ungaria]]