Aleksei Homiakov
| Aleksei Homiakov | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Moscova, Imperiul Rus[6] |
| Decedat | (56 de ani)[1][2][3][4][7] Sperșnevo-Ivanovskoe(d), Regiunea Lipețk, Rusia |
| Înmormântat | Cimitirul Novodevici[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (holeră) |
| Căsătorit cu | Ekaterina Mihailovna Homeakova[*] |
| Copii | Nikolai Alekseevici Homeakov[*] Dmytry Khomjakov[*] Anna Alexeievna Khomiakova[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | filozof poet scriitor pictor militar |
| Limbi vorbite | limba rusă[8][9] |
| Activitate | |
| Alma mater | Imperatorski Moskovski universitet[*] |
| Organizație | Academia de Științe din Sankt Petersburg[*] |
Modifică date / text  | |
Aleksei Stepanovici Homiakov (în rusă Алексе́й Степа́нович Хомяко́в, n. , Moscova, Imperiul Rus – d. , Sperșnevo-Ivanovskoe(d), Regiunea Lipețk, Rusia) a fost un teolog, filozof, poet și artist amator rus. El a pus bazele mișcării slavofile, împreună cu Ivan Kireevski, și a devenit unul dintre cei mai importanți teoreticieni critici ai mișcării. Fiul lui, Nicolae Homiakov, a fost președinte al Dumei de Stat.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Homiakov și-a trăit întreaga sa viață la Moscova, considerând acest „oraș cu o mie de cupole” ca un simbol al modului de viață rus. Latifundiar de succes, el a publicat foarte puțin în timpul vieții sale. Scrierile sale, tipărite postum de prietenii și ucenicii săi, au exercitat o influență profundă asupra Bisericii Ortodoxe Ruse și filozofilor laici ruși precum Feodor Dostoievski, Konstantin Pobedonosțev și Vladimir Soloviov. Lucrarea Amintiri și cugetări a lui Aleksandr Herzen conține o încântătoare caracterizare a lui Homiakov.
Pentru Homiakov, socialismul și capitalismul erau descendenți la fel de respingători ai decadenței occidentale. Occidentul nu a reușit să rezolve problemele spirituale umane, deoarece a susținut concurența în detrimentul cooperării. După propriile sale cuvinte, „Roma și-a păstrat unitatea în detrimentul libertății, în timp ce protestanții au avut libertate, dar și-a pierdut unitatea”.[10]
Propriile idei ale lui Homiakov se învârt în jurul termenului sobornost, echivalentul slavon al catolicității exprimate în Crezul de la Niceea; acesta poate fi tradus vag ca „sobornicitate”. Homiakov considera obșcina rusă ca un exemplu perfect al sobornicității și i-a elogiat pe țăranii ruși pentru smerenia lor.
Homiakov a murit de holeră, infectat de un țăran pe care a încercat să-l trateze. El a fost înmormântat alături de cumnatul său, Nikolai Iazîkov, și de un alt discipol, Nikolai Gogol, în Mănăstirea Danilov. Sovieticii au dispus dezhumarea rămășițelor pământești ale celor trei și le-au îngropat în noul Cimitir Novodevici.
Lucrări
[modificare | modificare sursă]- Полное собранiе сочиненiй. Vol. I-VIII. Moscova, 1900-1914.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Russki biograficeski slovar[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Aleksey Khomyakov, International Music Score Library Project, accesat în
- ^ a b Aleksej Stepanovič Homjakov, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b Alexei Stepanowitsch Chomjakow, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Хомяков Алексей Степанович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Aleksey Khomyakov, SNAC, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ History of Russian Philosophy by Nikolai Lossky ISBN: 978-0-8236-8074-0 p. 87.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Lea B.Virághalmy: A homjakovi ekkléziológia szókincsének szemantikai elemzése. Budapest, 2002.
- Antonella Cavazza: A. S. Chomjakov. Opinione di un russo sugli stranieri. Bologna, 1997.
- Albert Gratieux: A.S. Khomiakov et le Mouvement Slavophile (In: Unam Sanctam 5-6) Paris, 1939.
- Georgio Paša: Homjakovi doctrina de Ecclesia. Excerpta ex dissertatione ad lauream in facultate Theologica Pontificiae Universitatis Gregorianae. Zagrebiae, 1943. 38 p.
- Peter Plank: Parapolimena zur Ekklesiologie A. S. Chomjakovs (In: Ostkirchliche Studien, Würzburg, 1980. pp. 3–29)
- John S. Romanides: Orthodox Ecclesiology According to Alexis Khomiakov (In: The Greek Orthodox Theological Review 1956/II.1 pp. 57–73.)
- Bernhard Schultze S.J.: Chomjakows Lehre über die Eucharistie (In: Orientalia Christiana Periodica. Vol.XIV. N0 I-II) Roma, 1948. pp. 138–161.
- Ernst Christoph Suttner: Offenbarung, Gnade und Kirche bei A.S. Chomjakov. (In: Das östliche Christentum. Neue Folge 20) Würzburg, 1967. 200 p.
- Jurij Samarin: Préface aux oeuvres théologiques de A.S. Khomiakov. (In: Unam Sanctam 7) Paris, 1939. 95 p.
- Marcin Ks. Wojciechowski: Nieomylosc Kosciola Chrystusowego wedlug A. Chomiakowa i jego zwolenników. Lublin, 1938. 187 p.
- ed. Vladimir Tsurikov, A.S. Khomiakov: Poet, Philosopher, Theologian, Jordanville, 2004. 206 p.
- E. Skobtsova (Mother Maria). The Crucible of Doubts -- Khomyakov, Dostoevsky, Solov'ev, In Search of Synthesis, Four 1929 Works, frsj Publications, 2016, 166 p. ISBN: 9780996399234
- Nicholas Berdyaev. Aleksei Stepanovich Khomyakov, frsj Publications, 2017, 224 p. ISBN: 9780996399258
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- English translations of three poems
- Nikolay Berdyaev's examination of his views Arhivat în , la Wayback Machine.
