Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Athelstan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Athelstan
Rege al Angliei
Date personale
Născut895 d.Hr.[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Wessex, Anglia
Decedat (44 de ani) Modificați la Wikidata
Gloucester
ÎnmormântatAbația Malmesbury
Malmesbury Abbey[*][[Malmesbury Abbey (abbey and parish church in Malmesbury, Wiltshire, England, UK)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiEduard cel Bătrân
Ecgwynn
Frați și suroriEadgyth[*][[Eadgyth (German queen consort and Duchess consort of Saxony (910-946))|​]]
Eadgifu de Wessex
Eadburh of Winchester[*][[Eadburh of Winchester (Anglo-Saxon nun)|​]]
Edmund I al Angliei
Edred al Angliei
Ethelweard
Edwin, son of Edward the Elder[*][[Edwin, son of Edward the Elder (Anglo-Saxon prince)|​]]
Edith of Polesworth[*][[Edith of Polesworth (Anglo-Saxon abbess)|​]][5]
Eadhild[*] Modificați la Wikidata
CopiiHaakon I al Norvegiei Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Calcedoniană Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege[*]
Familie nobiliarăCasa de Wessex
Rege al Anglo-Saxoniei
Domnie924–927
Încoronare4 septembrie 925
PredecesorEduard cel Bătrân sau Ethelweard
Regele Angliei
Domnie927 – 27 octombrie 939
SuccesorEdmund I al Angliei

Æthelstan (n. 895 d.Hr., Wessex – d. , Gloucester, Regatul Angliei) a fost rege al Angliei din 925 până în 939. A recucerit teritoriile pierdute în 937 și a luptat împotriva danezilor, galezilor și scoțienilor.

Când Eduard a murit în iulie 924, Athelstan a fost acceptat de către Mercia ca rege. Fratele său vitreg, Ethelweard a fost conducător în Wessex, dar a murit la câteva săptămâni după tatăl lor. Athelstan a întâlnit rezistență în Wessex timp de mai multe luni și nu a fost încoronat până în septembrie 925. În 927, el a cucerit ultimul regat viking rămas, York, făcându-l primul domnitor anglo-saxon al întregului regat al Angliei. În 934, el a invadat Scoția și l-a forțat pe regele Constantin al Scoției să i se supună, însă domnia lui Athelstan a fost resimțită de către scoțieni și vikingi, iar în 937 aceștia au invadat Anglia. Athelstan i-a învins în Bătălia de la Brunanburh, o victorie care i-a adus un mare prestigiu atât în Insulele Britanice cât și pe continent. După moartea sa în 939, vikingii au preluat din nou controlul în York, și nu a fost recucerit până în 954.

Athelstan a centralizat guvernul. El a majorat controlul asupra producției prin întâlnirea cu persoanele de rang înalt din zonele îndepărtate a consiliilor sale. În aceste întâlniri au participat și conducătorii din afara teritoriului său, în special regi din Țara Galilor, care i-au recunoscut astfel suzeranitatea. Mai multe texte legale au supraviețuit de la domnia sa decât la oricare alt rege englez din secolul al X-lea. Acestea arată îngrijorarea cu privire la jafurile pe scară largă, precum și amenințarea pe care a reprezentat-o ordinea socială. Reformele sale juridice au fost construite pe baza celor ale bunicului său, Alfred cel Mare. Athelstan a fost unul dintre cei mai religioși regi din Saxonia de vest, și a fost cunoscut pentru colecția sa de relicve și de fondator al bisericilor. Casa lui a fost centrul de învățare englez în timpul domniei sale și a pus bazele pentru reforma monarhală benedictă mai târziu în acel secol. Nici un alt rege saxon de vest nu a jucat un rol mai important în politica europeană ca Athelstan și a aranjat căsătoriile mai multor surori ale sale cu conducătorii continentali.

  • Abels, Richard (1998). Alfred the Great: War, Kingship and Culture in Anglo-Saxon England. Longman. ISBN 0-582-04047-7.
  • Bailey, Maggie (2001). "Ælfwynn, Second Lady of the Mercians". In N. J. Higham & D. H. Hill. Edward the Elder 899–924. Routledge. ISBN 0-415-21497-1.
  • Blair, John (2005). The Church in Anglo-Saxon Society. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-921117-3.
  • Campbell, James (2000). The Anglo-Saxon State. Hambledon & London. ISBN 1-85285-176-7.
  • Charles-Edwards, T. M. (2013). Wales and the Britons 350–1064. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-821731-2.
  • Cooper, Tracy-Anne (March 2013). "Æthelstan: The First King of England by Sarah Foot (review)". Journal of World History 24 (1): 189–192. Retrieved 9 December 2013.
  • Davies, John Reuben (2013). "Wales and West Britain". In Stafford, Pauline. A Companion to the Early Middle Ages: Britain and Ireland c. 500-c. 1100. Wiley-Blackwell. ISBN 978-1-118-42513-8.
  • Foot, Sarah (2007). "Where English Becomes British: Rethinking Contexts for Brunanburh". In Barrow, Julia; Wareham eds, Andrew. Myth, Rulership, Church and Charters. Ashgate. pp. 127–144. ISBN 978-0-7546-5120-8.
  • Hart, Cyril (1973). "Athelstan 'Half King' and his family". Anglo-Saxon England (Cambridge University Press) 2: 115–144. ISBN 0-521-20218-3.
  • Hill, Paul (2004). The Age of Athelstan: Britain's Forgotten History. Tempus Publishing. ISBN 0-7524-2566-8.
  • Insley, Charles (2013). "Southumbria". In Stafford, Pauline. A Companion to the Early Middle Ages: Britain and Ireland c. 500-c. 1100. Wiley-Blackwell. ISBN 978-1-118-42513-8.
  • Keynes, Simon (1990). "Royal government and the written word in late Anglo-Saxon England". In McKitterick, Rosamund. The Uses of Literacy in Early Medieval Europe. Cambridge University Press. ISBN 0-521-34409-3.
  • Miller, Sean (2001). "Æthelstan". In Michael Lapidge, John Blair, Simon Keynes and Donald Scragg. The Blackwell Encyclopedia of Anglo-Saxon England. Blackwell Publishing. ISBN 978-0-631-22492-1.
  • Roach, Levi (August 2013). "Law codes and legal norms in later Anglo-Saxon England". Historical Research (Institute of Historical Research) 86 (233): 465–486. doi:10.1111/1468-2281.12001.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


  1. ^ „Athelstan”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ King of England Athelstan, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  3. ^ Athelstan, King of England, Medieval Manuscripts in Oxford Libraries 
  4. ^ kung av England Ethelstan, LIBRIS, accesat în  
  5. ^ Kindred Britain