Bronisław Baczko
| Bronisław Baczko | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [7]  Varșovia, Polonia[8][7] |
| Decedat | (92 de ani)[8][7] Geneva, Geneva, Elveția[7] |
| Copii | Malgorzata Zakrzewski[*] |
| Cetățenie |  Polonia Elveția |
| Ocupație | istoric al epocii moderne[*] filozof scriitor istoric al filosofei[*] |
| Locul desfășurării activității | Varșovia[9] |
| Limbi vorbite | limba poloneză limba franceză |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Varșovia |
| Organizație | Universitatea din Varșovia Universitatea din Geneva |
| Partid politic | Partidul Muncitoresc Unit Polonez |
| Premii | Premiul Balzan[*] ()[1] Nagroda im. Księdza Józefa Tischnera[*] ()[2] prix Biguet[*] ()[3] prix Culture et société de la Ville de Genève[*] ()[4] Złoty Krzyż Zasługi[*] doctorat honoris causa de l'université de Tours[*] ( și )[5][6] |
Modifică date / text  | |
Bronislaw Baczko (n. , Varșovia, Polonia – d. , Geneva, Geneva, Elveția) a fost un istoric al filosofiei polonez, specializat în Revoluția Franceză și în utopii. În anii 1960, el a fost, alături de Leszek Kołakowski, unul dintre principalii reprezentanți ai școlii de istorie a ideilor de la Varșovia.[10]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Bronislaw Baczko s-a născut într-o familie evreiască cu o condiție materială modestă din Varșovia. Când Germania nazistă a invadat Polonia, el s-a refugiat către Est. Părinții lui dispar în ghetou. După doi ani într-un colhoz sovietic, s-a alăturat corpului de armată format de către supraviețuitorii Partidului Comunist Polonez. Era ofițer al acestui corp de armată când s-a întors la Varșovia, în 1945.[11] Bronislaw Baczko a obținut doctoratul în litere în anul 1952 la Universitatea din Varșovia[12]. Apropiat doctrinar de stalinism, Baczko s-a opus filosofiei reprezentate în special de Școala de la Lvov-Varșovia. Prima sa lucrare a fost un pamflet îndreptat împotriva lui Tadeusz Kotarbiński,[13] a cărui filosofie nu era „suficient de dialectică”. A predat acolo până în 1968, când a fost concediat și a părăsit Polonia[14] pentru a trăi în Franța. El și-a continuat activitatea didactică în calitate de profesor asociat la Facultatea de Litere de la Clermont-Ferrand, Franța din 1969 până în 1973 și apoi la Universitatea din Geneva, unde a fost profesor de istoria mentalităților și de istorie a istoriei din 1974 până în 1989 și profesor emerit din 1989.[15] A fondat în această perioadă, împreună cu Jean Starobinski, Grupul de studii cu privire la secolul al XVIII-lea.[16]
Premii și distincții
[modificare | modificare sursă]- Premii
- 1990: Premiul Biguet al Academiei Franceze pentru Comment sortir de la Terreur
- 1999: Premiul orașului Geneva[17]
- 2011: Premiul Balzan pentru lucrările sale cu privire la Iluminism, Jean-Jacques Rousseau și Revoluția franceză
- Titluri
- Membru al Institutului Internațional de Filosofie
- Membru al comitetului „Société Jean-Jacques Rousseau”
- Doctor honoris causa al Universității de științe umaniste din Strasbourg în 1981
- Doctor honoris causa al Universității din Tours în 1999
Publicații (selecție)
[modificare | modificare sursă]- Text tradus în franceză
- Rousseau, solitude et communauté, trad. de Claire Brendhel-Lamhout, Paris-La Haye, Mouton ; Paris, École pratique des hautes études, 1974
- Texte scrise în franceză
- Lumières de l'utopie, Paris, Payot, 1978
- (ed.), Une éducation pour la démocratie : textes et projets de l'époque révolutionnaire, Paris, Garnier frères, 1982 ; ed. a 2-a revăzută și corectată, Geneva, Droz, 2000
- Les Imaginaires sociaux : mémoires et espoirs collectifs, Paris : Payot, 1984
- Le Calendrier républicain, in Pierre Nora (dir.), Les Lieux de Mémoire, t. I : La République, Paris, Gallimard, 1984
- Thermidoriens, Instruction publique [éd. 1992], Lumières et Vandalisme, in Dictionnaire critique de la Révolution française, sous la dir. de Mona Ozouf et François Furet, Paris, Flammarion, 1988 ; rééd. augm. 1992
- Comment sortir de la Terreur : Thermidor et la Révolution, Paris, Gallimard, « NRF essais », 1989
- Job, mon ami : promesses du bonheur et fatalité du mal, Paris, Gallimard, « NRF essais », 1997
- Politiques de la Révolution française, Paris, Gallimard, « Folio Histoire », 2008
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ http://www.corriere.it/cultura/16_agosto_30/baczko-polonia-illuminismo-utopia-terrore-gomulka-rousseau-94cc2ff2-6eda-11e6-adac-6265fc60f93f.shtml Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://wyborcza.pl/1,76842,10665789,Wielka_nagroda_dla_Bronislawa_Baczki.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.academie-francaise.fr/prix-biguet Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.geneve.ch/fr/public/acteurs-actrices-culturel/prix-decernes/prix-culture-societe-ville-geneve Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Journal officiel de la République française. Document administratif,
- ^ https://patrimoine.univ-tours.fr/les-docteurs-honoris-causa Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ a b http://www.rts.ch/info/culture/7978369-deces-de-l-historien-de-la-philosophie-bronislaw-baczko-a-92-ans.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Bronisław Baczko”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ pl Ryszard Sitek, Warszawska Szkoła Historii idei. Między historią a teraźniejszością, Scholar, Varșovia, 2000.
- ^ Philippe-Jean Catinchi, "Bronislaw Baczko", Le Monde du 4-5 septembre 2016
- ^ Krzysztof Pomian, « Baczko : Lumières et Révolution », in Giovanni Busino (éd.), Lumières, utopies, révolutions: espérance de la démocratie : à Bronislaw Baczko, Librairie Droz, 1989.
- ^ pl O poglądach filozoficznych i społeczno-politycznych Tadeusza Kotarbińskiego, TKKN, Varșovia, 1951
- ^ Notice d'autorité de la BnF.
- ^ PDFPDF Annuaire des professeurs honoraires Arhivat în , la Wayback Machine. de l’université de Genève.
- ^ PDFPDF « La politique du singulier », în Campus n° 106 : « Jean-Jacques Rousseau », université de Genève, décembre 2011-janvier 2012.
- ^ Prix de la Ville de Genève 1999, liste des lauréats.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Lumières, utopies, révolutions : espérance de la Démocratie. À Bronislaw Baczko, hommages recueillis et publiés par Giovanni Busino, Jean-Claude Favez, Krzysztof Pomian et Michel Porret, dans la Revue européenne des sciences sociales, t. XXVII, n° 85, Genève, Droz, 1989
- Le Jardin de l'esprit : textes offerts à Bronislaw Baczko, réunis par Michel Porret et François Rosset, Genève, Droz, 1995
- « Utopie, Lumières, révolution, démocratie: les questions de Bronislaw Baczko », Michel Porret, Esprit, août-septembre 2003, 8-9, pp. 22–35.
- « L'horizon d'attente des Lumières », Bronislaw Baczko, entretien avec Frédéric Le Bihan, Olivier Mongin, Michel Porret et Eric Vigne, Esprit, août-septembre 2003, 8-9, pp. 36–55.
- « ‘Retrouver les fils de la synchronie’. Bronisław Baczko et les lumières de l’utopie », Helder Mendes Baiao, Przegląd Humanistyczny, n° 3 (444), 2014, pp. 85–106.
- « On History and Liberty: The 'Revisionism' of Bronisław Baczko », Helder Mendes Baiao, Hybris. Internetowy Magazyn Filozoficzny, n° 2 (37), 2017, pp. 34-60 [online: http://magazynhybris.com/index.php/component/content/article/11-archiwum/61-hybris-37-2017 Arhivat în , la Wayback Machine.].
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Groupe d’études du XVIIIe siècle[nefuncțională] de l’université de Genève
- Bronisław Baczko Fondation Internationale Prix Balzan
