Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Cronologia viitorului îndepărtat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pământul peste câteva miliarde de ani, când Soarele va fi o gigantă roșie.

În timp ce viitorul nu poate fi prezis cu certitudine, înțelegerea prezentă în diferite domenii științifice permite prezicerea unor evenimente din viitorul îndepărtat, chiar dacă în conturul cel mai larg.[1][2] Aceste domenii includ astrofizica, care a dezvăluit modul în care planetele și stelele se formează, interacționează și mor; fizica particulelor, care a dezvăluit cum se comportă materia la cele mai mici scale; biologie evolutivă, care prezice modul în care viața va evolua în timp; și tectonica plăcilor, care arată cum se schimbă continentele de-a lungul mileniilor.

Toate proiecțiile despre viitorul Pământului, al Sistemului Solar și al Universului trebuie să se conformeze celei de-a doua legi a termodinamicii, care afirmă că entropia sau pierderea energiei disponibile pentru a efectua lucrări trebuie să crească în timp.[3] Stelele își vor epuiza în cele din urmă hidrogenul și vor muri. Planetele își vor abandona orbitele din cauza întâlnirilor gravitaționale cu alte obiecte astronomice și, în cele din urmă, galaxiile se vor separa.[4]

Fizicienii se așteaptă ca materia însăși să ajungă în cele din urmă sub influența degradării radioactive, deoarece chiar și cele mai stabile materiale se separă în particule subatomice.[5] Datele actuale sugerează că Universul are o geometrie plană (sau foarte aproape de plat) și, prin urmare, nu se va prăbuși în sine după un timp finit,[6] iar viitorul infinit permite apariția unui număr de evenimente improbabile, cum ar fi formarea creierelor Boltzmann.[7]

Cronologia de mai jos acoperă evenimente de la începutul mileniului 4 (care începe în anul 3001) până la cele mai îndepărtate perioade ale timpului viitor. O serie de evenimente alternative viitoare sunt enumerate pentru a explica întrebările încă nerezolvate, cum ar fi dacă oamenii vor dispărea, dacă protonii se degradează și dacă Pământul supraviețuiește atunci când Soarele se extinde pentru a deveni o gigantă roșie.

Legendă

[modificare | modificare sursă]
Astronomie și astrofizică Astronomie și astrofizică
Geologie și știință planetară Geologie și știință planetară
Biologie Biologie
Fizica particulelor Fizica particulelor
Matematică Matematică
Tehnologie și cultură Tehnologie și cultură

Pământul, Sistemul Solar și Universul

[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Formarea și evoluția Sistemului Solar.
Ani în viitor Eveniment
Astronomie și astrofizică 1.000 Datorită mareelor lunare care decelerează rotația Pământului, durata medie a unei zile solare va crește cu 1⁄30 SI secunde. Pentru a compensa, fie o secundă intercalată va trebui adăugată la sfârșitul unei zile de mai multe ori în timpul fiecărei luni, fie una sau mai multe secunde intercalate consecutive vor trebui adăugate la sfârșitul unora sau tuturor lunilor.[8]
Astronomie și astrofizică 1.100 Pe măsură ce are loc precesia polilor Pământului, steaua binară Gamma Cephei va înlocui Steaua Polară ca stea polară nordică.[9]
Geologie și științe planetare 10.000 Dacă încălzirea globală continuă și stratul de gheață din bazinul Wilkes se topește, va dura 10.000 de ani pentru ca stratul de gheață din estul Antarcticii să se topească complet. Nivelul mării ar crește cu 3 sau 4 metri.[10] Acesta este unul dintre potențialele efecte pe termen lung ale încălzirii globale; se estimează că stratul de gheață din vestul Antarcticii va avea un termen mult mai scurt de topire.
Astronomie și astrofizică 10.000[note 1] Supergiganta roșie Antares va exploda într-o supernovă. Se prevede că explozia se va observa cu ușurință la lumina zilei.[11]
Astronomie și astrofizică 11.700 Pe măsură ce are loc precesia polilor Pământului, Vega, a cincea stea ca strălucire de pe cer, devine stea polară nordică.[12]
Astronomie și astrofizică 13.000 În acest moment, la jumătatea ciclului precesional, înclinarea axială a Pământului va fi inversată, provocând ca vara și iarna să apară pe laturile opuse ale orbitei Pământului. Aceasta înseamnă că anotimpurile din emisfera nordică, care experimentează variații sezoniere mai pronunțate din cauza unui procent mai mare de uscat, vor fi și mai extreme, deoarece vor fi orientate spre Soare în periheliul Pământului și departe de Soare în afeliu.[13]
Geologie și știință planetară 15.000 Conform teoriei pompei sahariene, precesiunea polilor Pământului va muta musonul nord-african suficient de mult spre nord pentru a transforma Sahara înapoi într-un climat tropical, așa cum a avut acum 5.000-10.000 de ani.[14][15]
Geologie și știință planetară 17.000[note 1] Cea mai bună estimare pentru o erupție supervulcanică "amenințătoare de civilizație" suficient de mare pentru a arunca 1.000 de gigatone de material piroclastic.[16][17]
Geologie și știință planetară 25.000 Calota de gheață polară nordică a planetei Marte s-ar putea retrage pe măsură ce Marte atinge un vârf de încălzire al emisferei nordice în timpul precesiei de 50.000 de ani de periheliu din ciclul său Milankovitci.[18][19]
Astronomie și astrofizică 36.000 Pitica roșie Ross 248 va trece la 3,024 ani-lumină de Pământ, devenind cea mai apropiată stea de Soare.[20] Se va retrage după aproximativ 8.000 de ani, astfel că cea mai apropiată stea va redeveni Alpha Centauri, iar mai târziu va fi Gliese 445.[20]
Geologie și știință planetară 50.000 Potrivit lui Berger și Loutre (2002), perioada interglaciară actuală se va încheia,[21] iar Pământul va intra într-o nouă perioadă glaciară a actualei ere glaciare.

Cascada Niagara încheie erodarea celor 32 de km care o separă de Lacul Erie, încetând astfel să mai existe.[22]

Astronomie și astrofizică 50.000 Lungimea zilei folosită pentru măsurarea timpului ajunge la aproximativ 86,401 secunde SI, din cauza mareelor lunare care încetinesc rotația Pământului. În cadrul sistemului actual de cronometrare, fiecărei zile va trebui să i se adauge o secundă.[8]
Astronomie și astrofizică 100.000 Mișcarea proprie a stelelor în sfera cerească, care rezultă din mișcarea lor prin Calea Lactee, va face multe dintre constelații de nerecunoscut pentru cineva obișnuit cu configurația de astăzi.[23]
Astronomie și astrofizică 100.000[note 1] Steaua hipergigantă VY Canis Majoris va exploda probabil într-o supernovă.[24]
Geologie și știință planetară > 100.000 Fiind unul dintre efectele pe termen lung ale încălzirii globale, 10% din dioxidul de carbon antropogen va rămâne în continuare într-o atmosferă stabilizată.[25]
Geologie și știință planetară 250.000 Lōʻihi, cel mai tânăr vulcan din lanțul subacvatic Hawaii-Emperor, se va ridica deasupra suprafeței oceanului și va deveni o nouă insulă vulcanică.[26]
Astronomie și astrofizică c. 300.000[note 1] La un moment dat în următoarele câteva sute de mii de ani, steaua WR 104 de tip stea Wolf–Rayet ar putea exploda într-o supernovă. Există o șansă mică ca WR 104 să se învârtă suficient de repede pentru a produce o explozie de raze gamma (GRB) și o șansă și mai mică ca un astfel de GRB să reprezinte o amenințare la adresa vieții pe Pământ.[27][28]
Astronomie și astrofizică 500.000[note 1] Pământul va fi probabil lovit de un asteroid de aproximativ 1 km în diametru, presupunând că nu poate fi evitat.[29]
Geologie și știință planetară 1 milion Craterul Meteor, un mare crater de impact din Arizona considerat „cel mai proaspăt” de acest gen, se va eroda.[30]
Astronomie și astrofizică 1 milion[note 1] Cel mai mare timp estimat până când supergiganta roșie Betelgeuse explodează într-o supernovă. Timp de cel puțin câteva luni, supernova va fi vizibilă pe Pământ la lumina zilei.[31][32]
Astronomie și astrofizică 1 milion[note 1] Sateliții lui Uranus, Desdemona și Cressida, cel mai probabil se vor ciocni.[33]
Astronomie și astrofizică 1,28 ± 0,05 milioane Steaua Gliese 710 va trece la 0,0676 parseci (0,221 ani-lumină)[34] de Soare înainte de a se îndepărta. Acest lucru va perturba gravitațional obiectele din norul Oort, un halou de corpuri înghețate care orbitează la marginea Sistemului Solar, crescând apoi probabilitatea unui impact cometar în Sistemul Solar interior.[35]
Biologie 2 milioane Timp estimat pentru recuperarea ecosistemelor recifelor de corali de la acidificarea oceanului cauzată de om; recuperarea ecosistemelor marine după evenimentul de acidificare care a avut loc în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani a durat o perioadă similară de timp.[36]
Astronomie și astrofizică 3 milioane Datorită încetinirii treptate a rotației Pământului, o zi pe Pământ va fi cu un minut mai lungă decât este astăzi.[37]
Geologie și știință planetară 10 milioane Valea riftului est african este inundată de Marea Roșie, provocând un nou bazin oceanic care împarte continentul Africii [38] și placa Africii în noua placă nubiană și placa somaliană.
Biologie 10 milioane Timpul estimat pentru recuperarea completă a biodiversității după o potențială extincție din Holocen, dacă ar fi pe scara celor cinci evenimente majore de extincție în masă.[39]

Chiar și fără o extincție în masă, până în acest moment majoritatea speciilor actuale vor dispărea prin rata de dispariție de fond multe clade evoluând treptat în forme noi.[40][41]

Astronomie și astrofizică 10 milioane – 1 trilion[note 1] Sateliții planetei Uranus, Cupid și Belinda, probabil se vor ciocni.[33]
Astronomie și astrofizică 50 milioane Timpul maxim estimat înainte ca satelitul Phobos să se ciocnească de Marte.[42]
Geologie și știință planetară 50 milioane Coliziunea Africii cu Eurasia va închide bazinul mediteranean și va crea un lanț montan similar cu Himalaya.[43]

Potrivit geologului american Christopher R. Scotese, mișcarea Faliei San Andreas va provoca inundarea Golfului California. Aceasta va forma o nouă mare interioară pe coasta de vest a Americii de Nord, provocând fuzionarea actualelor locuri din Los Angeles și San Francisco. [44]

Geologie și știință planetară 50–400 milioane Timp estimativ pentru Pământ pentru a-și umple în mod natural rezervele de combustibili fosili.[45]
Geologie și știință planetară 80 milioane Insula Hawaii din arhipeleagul Hawaii va deveni ultima dintre actualele insule ale arhipeleagului care se va scufunda sub suprafața oceanului, în timp ce un lanț mai recent de „noi Insulele Hawaii“, va apărea în locul lor.[46]
Astronomie și astrofizică 100 milioane[note 1] Pământul va fi probabil lovit de un asteroid comparabil ca dimensiune cu cel care a declanșat Extincția Cretacic–Paleogen în urmă cu 66 de milioane de ani, presupunând că acest lucru nu poate fi evitat.[47]
Geologie și știință planetară 100 milioane Estimarea superioară a duratei de viață a inelelor lui Saturn în starea lor actuală.[48]
Astronomie și astrofizică 110 milioane Luminozitatea Soarelui crește cu 1%.[49]
Astronomie și astrofizică 180 milioane Datorită încetinirii treptate a rotației Pământului, o zi pe Pământ va fi cu o oră mai lungă decât este astăzi.[50]
Mathematics 230 milioane Predicția orbitelor planetelor este imposibilă pe perioade mai mari de timp decât aceasta, din cauza limitărilor timpului Lyapunov.[51]
Astronomie și astrofizică 240 milioane Din poziția sa actuală, Sistemul Solar face o orbită completă a Centrului Galactic.[52]
Geologie și știință planetară 250–350 milioane Toate continentele de pe Pământ se pot contopi într-un supercontinent. Patru aranjamente potențiale ale acestei configurații au fost denumite Amasia, Novopangaea, Pangea Ultima și Aurica.[44][53] Acest lucru va duce probabil la o perioadă glaciară, scăderea nivelului mării și creșterea nivelului de oxigen, scăderea în continuare a temperaturilor globale.[54][55]
Geologie și știință planetară 300–600 milioane Timpul estimat pentru ca temperatura mantalei lui Venus să atingă maximul. Apoi, pe o perioadă de aproximativ 100 de milioane de ani, are loc o subducție majoră, iar scoarța este reciclată.[56]
Geologie și știință planetară 400–500 milioane Supercontinentele (Pangaea Ultima, Novopangaea, Amasia și Aurica) menționate anterior se vor despărți.[53] Acest lucru va duce probabil la temperaturi globale mai ridicate, similar cu perioada Cretacicului.[55]
Astronomie și astrofizică 500 milioane[note 1] Timpul estimat până la o explozie de raze gamma sau o supernova hiperenergetică masivă, are loc în interiorul a 6.500 de ani-lumină de Pământ; suficient de aproape pentru ca razele sale să afecteze stratul de ozon al Pământului și să declanșeze o extincție în masă, presupunând că ipoteza este corectă că o astfel de explozie anterioară a declanșat evenimentul de extincție Ordovician-Silurian. Cu toate acestea, supernova ar trebui să fie orientată cu precizie față de Pământ pentru a avea un astfel de efect.[57]
Astronomie și astrofizică 600 milioane Accelerarea mareelor deplasează Luna suficient de departe de Pământ încât eclipsele totale de Soare nu mai sunt posibile.[58]
Geologie și știință planetară 500–600 milioane Luminozitatea crescândă a Soarelui începe să perturbe ciclul carbonat-silicat; o luminozitate mai mare crește degradarea rocilor de suprafață, care captează dioxidul de carbon în sol sub formă de carbonat. Pe măsură ce apa se evaporă de la suprafața Pământului, rocile se întăresc, provocând încetinirea tectonicii plăcilor și, în cele din urmă, oprirea, odată ce oceanele se evaporă complet. Cu o activitate vulcanică mai mică pentru a recicla carbonul în atmosfera Pământului, nivelurile de dioxid de carbon încep să scadă[59] până la punctul în care fotosinteza C3 nu mai este posibilă.

Toate plantele care utilizează fotosinteza C3 (aproximativ 99% din speciile actuale) vor muri.[60]

Biologie 500–800 milioane[note 1] Pe măsură ce Pământul începe să se încălzească rapid și scade nivelul de dioxid de carbon, plantele — și, prin extensie, animalele — ar putea supraviețui mai mult prin evoluția altor strategii, cum ar fi necesitatea unei cantități mai mici de dioxid de carbon pentru procesele fotosintetice, transformarea în plante carnivore, adaptarea la deshidratare sau asocierea cu ciuperci.

Moartea majorității vieții vegetale va avea ca rezultat mai puțin oxigen în atmosferă, permițând ca radiații ultraviolete mai dăunătoare ADN-ului să ajungă la suprafață. Creșterea temperaturilor va crește reacțiile chimice în atmosferă, scăzând și mai mult nivelurile de oxigen. Multe animale vor migra spre poli sau, eventual, în subteran.[61] Aceste creaturi vor deveni active în timpul nopții polare și estivative în timpul zilei polare din cauza căldurii și radiațiilor intense. O mare parte din uscat va deveni un deșert sterp, iar plantele și animalele ar putea fi găsite în primul rând în oceane.[61]

Biologie 800–900 milioane Nivelurile de dioxid de carbon vor scădea până la punctul în care fotosinteza C4 nu mai este posibilă.[60] Fără viața plantelor care să recicleze oxigenul în atmosferă, oxigenul liber și stratul de ozon vor dispărea, permițând ca niveluri intense de lumină UV mortală să ajungă la suprafață. Viața multicelulară se stinge.
Geologie și știință planetară 1,1 miliarde Luminozitatea Soarelui va crește cu 10%, determinând ca temperatura suprafeței Pământului să atingă o medie de aproximativ 320 K (47 °C). Atmosfera va deveni o „seră umedă”, rezultând o evaporare rapidă a oceanelor.[59][62] Acest lucru ar face ca tectonica plăcilor să se oprească complet, dacă nu este deja oprită înainte de această dată.[63] Pungi de apă pot fi încă prezente la poli, permițând habitate pentru o viață simplă.[64][65]
Biologie 1.3 miliarde Viața eucariotă se stinge pe Pământ din cauza nivelului scăzut de dioxid de carbon. Rămân doar procariotele.[66]
Astronomie și astrofizică 1,5–1,6 miliarde Luminozitatea în creștere a Soarelui face ca zona locuibilă circumstelară să se deplaseze spre exterior; Marte va deveni o planetă locuibilă cu o temperatură medie similară Pământului în timpul erei glaciare.[66][67]
Biologie 1,6 miliarde Cea mai mică estimare potrivit căreia va dispare viața procariotă.[66]
Geologie și știință planetară 2 miliarde Estimare maximă până când oceanele Pământului se evaporă dacă presiunea atmosferică scade prin ciclul azotului.[68]
Geologie și știință planetară 2,3 miliarde Dacă nucleul interior al Pământului continuă să crească cu viteza sa actuală de 1 mm pe an, nucleul exterior al Pământului va îngheața.[69][70] Fără nucleul său exterior lichid, câmpul magnetic al Pământului se oprește,[71] și particulele încărcate emanate de Soare epuizează treptat atmosfera.[72]
Astronomie și astrofizică 2,55 miliarde Soarele va fi atins o temperatură maximă a suprafeței de 5.820 K (5.550 °C). De atunci, va deveni treptat mai rece, în timp ce luminozitatea sa va crește în continuare.[62]
Geologie și știință planetară 2,8 miliarde Temperatura suprafeței Pământului va atinge aproximativ 420 K (147 °C), chiar și la poli.[59][73]
Biologie 2,8 miliarde Toată viața, care până acum fusese redusă la colonii unicelulare în microambiente izolate, dispersate, cum ar fi lacurile sau peșterile de mare altitudine, devine extinctă.[59][73]
Astronomie și astrofizică c. 3 miliarde[note 1] Există o șansă de aproximativ 1 din 100.000 ca Pământul să fie expulzat în spațiul interstelar de o întâlnire stelară înainte de acest punct și o șansă de 1 din 3 milioane ca acesta să fie apoi capturat de o altă stea. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, viața, presupunând că a supraviețuit călătoriei interstelare, ar putea continua mult timp.[74]
Astronomie și astrofizică 3 miliarde Punctul mediu la care distanța crescândă a Lunii de Pământ își reduce efectul de stabilizare asupra înclinării axiale a Pământului determinând ca aceasta să devină haotică și extremă, ducând la schimbări dramatice în climatul planetei datorită înclinării axiale în schimbare.[75]
Astronomie și astrofizică 3,3 miliarde 1% șanse ca gravitația lui Jupiter să facă orbita lui Mercur atât de excentrică încât să se ciocnească de Venus, trimițând Sistemul Solar interior în haos. Scenariile posibile includ ca Mercur să se ciocnească de Soare, să fie expulzat din Sistemul Solar sau să se ciocnească cu Pământul.[76]
Geologie și știință planetară 3,5–4,5 miliarde Toată apa prezentă astăzi în oceane (dacă nu se pierde mai devreme) se evaporă. Efectul de seră cauzat de atmosfera masivă, bogată în apă, combinată cu luminozitatea Soarelui care atinge cu aproximativ 35-40% peste valoarea sa actuală, va duce la creșterea temperaturii de la suprafața Pământului la 1.400 K (1.130 °C) — suficient de fierbinte pentru a topi roci la suprafață.[63][68][77][78]
Astronomie și astrofizică 3,6 miliarde Triton, satelitul lui Neptun, cade peste limita Roche a planetei, putându-se dezintegra într-un sistem de inele planetare similar cu cel al lui Saturn.[79]
Astronomie și astrofizică 4 miliarde Punctul mediu prin care galaxia Andromeda se va ciocni cu Calea Lactee, care se vor uni apoi pentru a forma o galaxie numită „Milkomeda”.[80] Există, de asemenea, o mică șansă ca Sistemul Solar să fie ejectat.[81][82] Planetele Sistemului Solar aproape sigur nu vor fi deranjate de aceste evenimente.[83][84][85]
Geology and planetary science 4,5 miliarde Marte atinge același flux solar pe care l-a avut Pământul când s-a format prima dată, acum 4,5 miliarde de ani (față de astăzi).[67]
Astronomie și astrofizică 5,4 miliarde Odată cu hidrogenul epuizat din nucleu, Soarele părăsește secvența principală și începe să evolueze într-o gigantă roșie.[86]
Geologie și știință planetară 6,5 miliarde Marte atinge același flux de radiații solare ca și Pământul astăzi, după care va suferi o soartă similară cu Pământul, așa cum este descris mai sus.[67]
Astronomie și astrofizică 7,5 miliarde Pământul și Marte ar putea fi în rotație sincronă cu Soarele aflat în expansiune.[67]
Astronomie și astrofizică 7,59 miliarde Pământul și Luna sunt foarte probabil distruse prin căderea în Soare, chiar înainte ca Soarele să atingă vârful fazei sale de gigantă roșie și raza sa maximă va fi de 256 de ori mai mare decât cea actuală.[86][note 2] Înainte de coliziunea finală, Luna poate spirala sub limita Roche a Pământului, spărgându-se într-un inel de resturi, dintre care cele mai multe cad pe suprafața Pământului.

În această eră, satelitul lui Saturn, Titan, poate atinge temperaturile de suprafață necesare pentru a susține viața.[87]

Astronomie și astrofizică 7,9 miliarde Soarele ajunge la vârful ramurii gigantei roșii a diagramei Hertzsprung–Russell, atingând raza maximă de 256 de ori valoarea actuală.[88] În acest proces, Mercur, Venus și foarte probabil Pământul sunt distruse.[86]
Astronomie și astrofizică 8 miliarde Soarele devine o pitică albă carbon-oxigen cu aproximativ 54,05% din masa sa actuală.[86][89][90][91] În acest moment, dacă cumva Pământul supraviețuiește, temperaturile de pe suprafața planetei, precum și alte planete rămase în Sistemul Solar, vor începe să scadă rapid, Soarele emițând mult mai puțină energie decât o face astăzi.
Astronomie și astrofizică 22 miliarde Sfârșitul Universului în scenariul Big Rip, presupunând un model de energie întunecată cu w = -1,5.[92][93] Dacă densitatea energiei întunecate este mai mică de -1, atunci expansiunea Universului ar continua să accelereze și Universul observabil ar continua să se micșoreze. Cu aproximativ 200 de milioane de ani înainte de Big Rip, grupuri de galaxii precum Grupul Local sau Grupul Sculptorilor ar fi fost distrus. Cu șaizeci de milioane de ani înainte de Big Rip, toate galaxiile vor începe să piardă stele în jurul marginilor lor și se vor dezintegra complet în alte 40 de milioane de ani. Cu trei luni înainte de Big Rip, toate sistemele stelare vor deveni nelimitate gravitațional, iar planetele vor zbura în universul care se extinde rapid. Cu 30 de minute înainte de Big Rip, planetele, stelele, asteroizii și chiar obiecte extreme, cum ar fi stelele neutronice și găurile negre, se vor evapora în atomi. Cu 100 de zeptosecunde (10−19 secunde) înainte de Big Rip, atomii s-ar destrăma. Apoi, odată atinsă scara Planck, Universul ar intra într-o „singularitate de rupere” atunci când toate distanțele devin infinit de mari.

Cu toate acestea, observațiile privind viteza roiurilor de galaxii de către Observatorul de raze X Chandra sugerează că adevărata valoare a lui w este aprox, −0,991, ceea ce înseamnă că Big Rip nu va avea loc.[94]

Astronomie și astrofizică 100–150 miliarde Expansiunea Universului face ca toate galaxiile dincolo de fostul Grup Local al Căii Lactee să dispară dincolo de orizontul luminii cosmice, îndepărtându-le din universul observabil.[95]
Astronomie și astrofizică 150 miliarde Radiația cosmică de fond se răcește de la temperatura actuală de aprox. 2,7 K (-270,45 °C) până la 0,3 K (-272,850 °C), făcându-o în esență nedetectabilă cu tehnologia actuală.[96]
Astronomie și astrofizică 450 miliarde Punctul mediu prin care aprox. 47 de galaxii [97] din Grupul Local se vor uni într-o singură galaxie mare.[5]
Astronomie și astrofizică 1012 (1 trilion) Pe măsură ce norii de gaz din galaxii se epuizează, nu se mai pot forma noi stele.[5]

Expansunea Universului, presupunând o densitate constantă a energiei întunecate, înmulțește lungimea de undă a radiației cosmice de fond cu 1029, depășind scara orizontului luminii cosmice și făcând dovada Big Bang-ului nedetectabilă. Cu toate acestea, poate fi încă posibil să se determine expansiunea universului prin studiul cinematicii stelare.[95]

Astronomie și astrofizică 1,05×1012 (1,05 trilione) Timpul estimat până la care Universul se va extinde cu un factor mai mare de 1026, reducând densitatea medie a particulelor la mai puțin de o particulă pe volum de orizont cosmologic. Dincolo de acest punct, particulele de materie intergalactică nelegată sunt izolate efectiv, iar coliziunile dintre ele încetează să afecteze evoluția viitoare a Universului.[98]
Astronomie și astrofizică 2×1012 (2 trilioane) Timpul estimat până la care toate obiectele dincolo de Grupul nostru Local sunt deplasate spre roșu cu un factor mai mare de 1053. Chiar și razele gamma cu cea mai mare energie sunt întinse astfel încât lungimea lor de undă să fie mai mare decât diametrul fizic al orizontului.[99]
Astronomie și astrofizică 4×1012 (4 trilioane) Timpul estimat până când steaua pitică roșie Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de Soare, la o distanță de 4,25 ani-lumină, părăsește secvența principală și devine o pitică albă.[100]
Astronomie și astrofizică 3×1013 (30 trilioane) Timpul estimat pentru ca stelele (inclusiv Soarele) să fie supuse unei întâlniri strânse cu o altă stea în cartierele stelare locale. Ori de câte ori două stele (sau rămășițe stelare) trec aproape una de cealaltă, orbitele planetelor lor pot fi întrerupte, potențial expulzându-le din sistem în întregime. În medie, cu cât orbita unei planete este mai aproape de steaua ei mamă, cu atât durează mai mult să fie evacuată în acest mod, deoarece este gravitațional legată mai mult de stea.[101]
Astronomie și astrofizică 1014 (100 trilioane) Estimare maximă pentru timpul până la care se termină formarea normală de stele în galaxii.[5] Aceasta marchează trecerea de la Era Stelliferous la Era Degenerată; fără hidrogen liber pentru a forma stele noi, toate stelele rămase își epuizează încet combustibilul și mor.[4] În acest moment, Universul se va extinde cu un factor de aproximativ 102554.[98]
Astronomie și astrofizică 1015 (1 cvadrilion) Timpul estimat până la întâlnirile stelare apropiate care desprind toate planetele din sistemele stelare (inclusiv sistemul solar) de pe orbite.[5]

În acest moment, Soarele (o pitică neagră) s-a răcit la 5 K (-268,15 °C).[102]

Astronomie și astrofizică 1019 to 1020
(10–100 cvadrilioane) 		Timpul estimat până când 90-99% dintre piticele brune și resturile stelare (inclusiv Soarele) sunt evacuate din galaxii. Când două obiecte trec suficient de aproape unul de celălalt, ele schimbă energia orbitală, obiecte cu masă mai mică având tendința de a câștiga energie. Prin întâlniri repetate, obiectele cu masă inferioară pot câștiga suficientă energie în acest mod pentru a fi evacuate din galaxia lor. Acest proces va determina ca în cele din urmă majoritatea piticelor brune și a resturilor stelare din Calea Lactee să fie scoase.[5][103]
Astronomie și astrofizică 1020 (100 cvadrilioane) Dacă Pământul nu este ejectat din orbita sa de o întâlnire stelară sau înghițit de Soare în timpul fazei sale de gigantă roșie, acesta este timpul estimat până când Pământul se ciocnește cu Soarele (care este o pitică neagră) din cauza decăderii orbitei sale prin emisia de radiații gravitaționale.[104]
Astronomie și astrofizică 1023 (100 sextilioane) În jurul acestei scale de timp, cele mai multe rămășițe stelare și alte obiecte cosmice sunt evacuate din rămășițele grupului lor galactic.[105]
Fizica particulelor 2×1036 Descompunerea tuturor nucleonilor din Universul observabil, dacă timpul de înjumătățire al protonului va avea valoarea minimă posibilă (8,2×1033 ani).[106][107][note 3]
Fizica particulelor 3×1043 Descompunerea tuturor nucleonilor din Universul observabil, dacă timpul de înjumătățire al protonului va avea valoarea maximă posibilă (1041 ani).[5]

Dacă protonii se degradează, începe Era Găurilor Negre, în care găurile negre sunt singurele obiecte cerești rămase.[4][5]

Fizica particulelor 1065 Presupunând că protonii nu se descompun, acesta este timpul estimat în care obiectele rigide, precum rocile, își rearanjează particulele și moleculele prin procesul de tunelare cuantică.

Pe această scală de timp, orice corp discret de materie „se comportă ca un lichid” și devine o sferă netedă datorită difuziei și gravitației.[104]

Fizica particulelor 2×1066 Timpul estimat până când o gaură neagră de 1 masă solară se descompune în particule subatomice prin radiația Hawking.[108]
Fizica particulelor 6×1099 Timpul estimat până când gaura neagră supermasivă TON 618, cea mai masivă cunoscută (începând din 2018) cu o masă de 66 miliarde de mase solare, se disipează prin emisia de radiații Hawking,[108] presupunând un moment unghiular zero (că nu se rotește).
Fizica particulelor 1,7×10106 Timpul estimat până când o gaură neagră supermasivă cu o masă de 20 trilioane de mase solare se degradează prin radiația Hawking.[108] Aceasta marchează sfârșitul Erei Găurilor Negre. Dincolo de acest timp, dacă protonii se degradează, Universul intră în Era Întunecată, în care toate obiectele fizice s-au descompus în particule subatomice, trecând treptat la starea lor finală de energie sau moartea termică a universului.[4][5]
Fizica particulelor 10200 Timpul de estimare maximă pentru ca toți nucleonii din universul observabil să se descompună, dacă acest lucru nu se face prin procesul de mai sus, prin oricare dintre numeroasele mecanisme permise în fizica modernă a particulelor pe scări de timp de 1046 la 10200 ani.[4]
Fizica particulelor 101100-32000 Presupunând că protonii nu se descompun, acesta este timpul estimat pentru ca ultimele pitice negre cu mase de 1,2 ori mai mari decât masa Soarelui să se dezintegreze în mici supernove ca urmare a fuziunii lente siliciu-nichel-fier.[109]
Fizica particulelor 101500 Presupunând că protonii nu se descompun, acesta este timpul estimat până când toată materia barionică din obiectele cu masă stelară a fuzionat prin fuziune catalizată de muoni pentru a forma fier-56 fie s-a descompus dintr-un element cu masă mai mare în fier-56 pentru a forma o stea de fier.[104]
Fizica particulelor [note 4][note 5] Estimare conservatoare pentru timpul până când toate stelele de fier se prăbușesc prin tuneluri cuantice în găuri negre, presupunând că nu există decompunerea protonilor sau găuri negre virtuale.[104]

Pe această scară vastă de timp, chiar și stelele de fier ultra-stabile vor fi fost distruse de evenimentele cuantice de tunelare.

Fizica particulelor [note 1][note 5][note 6] Timp estimativ pentru ca un creier Boltzmann să apară în vid printr-o scădere spontană a entropiei.[7]
Fizica particulelor [note 5] Estimare ridicată pentru timpul până când toate stelele de fier se prăbușesc în găuri negre, presupunând că nu există descompuneri de protoni sau găuri negre virtuale,[104] care apoi (pe aceste scale de timp) se evaporă instantaneu în particule subatomice.

Dincolo de acest punct, este aproape sigur că Universul nu va mai conține materie barionică și va fi un vid aproape pur (posibil însoțit de prezența unui vid fals) până când va ajunge la starea sa finală de energie, presupunând că nu se întâmplă înainte de acest moment.

Fizica particulelor [note 5] Cea mai mare estimare pentru timpul necesar universului pentru a ajunge la starea sa finală de energie, chiar și în prezența unui vid fals.[7]
Fizica particulelor [note 1][note 5] Este timpul pentru ca efectele cuantice să genereze un nou Big Bang, rezultând un nou univers. În jurul acestui vast interval de timp, tunelarea cuantică în orice petec izolat al universului acum gol ar putea genera noi evenimente inflaționiste, având ca rezultat noi Big Bang-uri care vor da naștere la noi universuri.

Viitorul umanității

[modificare | modificare sursă]
Ani în viitor Eveniment
Tehnologie și cultură 10.000 Durata de viață cea mai probabilă pentru o civilizație tehnologică, potrivit formulării inițiale a ecuației Drake făcută de astrofizicianul american Frank Drake.[110]
Biologie 10.000 Dacă tendințele globalizării conduc la panmixie, variația genetică umană nu va mai fi regionalizată, deoarece mărimea necesară a populație va fi egală cu dimensiunea reală a populației.[111]
Matematică 10.000 Omenirea are o probabilitate de 95% de a fi devenit extinctă până la această dată, conform formulării fizicianului australian Brandon Carter a controversatului argument al Sfârșitul Lumii, care prezice numărul de viitori membri ai speciei umane pe baza estimării numărului total de oameni născuți până în prezent.[112]
Tehnologie și cultură 20.000 Conform modelului lingvistic creat de americanul Morris Swadesh, limbile viitoare vor păstra doar unul din 100 de cuvinte reprezentând „vocabularul de bază” din Lista Swadesh comparativ cu prezentul.[113]
Geology and planetary science 100.000+ Timpul necesar pentru terraformarea lui Marte cu o atmosferă respirabilă, bogată în oxigen, proces care ar consta într-o inginerie planetară cu scopul de a transforma planeta de la un mediu ostil viații terestre la una care poate susține în mod durabil oamenii și alte forme de viață.[114]
Tehnologie și cultură 100.000 – 1 milion Timpul estimat în care omenirea ar putea coloniza galaxia noastră Calea Lactee și deveni capabilă să valorifice toată energia galaxiei, presupunând o viteză de 10% din viteza luminii.[115]
Biologie 2 milioane Speciile de vertebrate care au fost izolate genetic în acest timp vor suferi, în general, speciații alopatrice.[116] Biologul evoluționist James W. Valentine a prezis că dacă omenirea s-ar fi dispersat în colonii spațiale izolate genetic până în acest moment, galaxia ar fi martoră la radiații evolutive de la multiple specii umane cu „o diversitate de forme și adaptări care ne-ar surprinde”.[117] Acesta ar fi un proces natural al populațiilor izolate, fără legătură cu modificări ale genelor făcute deliberat de oameni prin inginerie genetică.
Matematică 7,8 milioane Omenirea are o probabilitate de 95% de a fi extinctă până la această dată, conform formulării lui J. Richard Gott a controversatului argument al Sfârșitul Lumii.[118]
Tehnologie și cultură 100 milioane Durata maximă de viață estimată a civilizației tehnologice, în conformitate cu formularea inițială a ecuației Drake a lui Frank Drake.[119]
Astronomie și astrofizică 1 miliard Timpul estimat pentru un proiect de astroinginerie de modificare a orbitei Pământului, compensând luminozitatea în creștere a Soarelui și migrația către exterior a zonei locuibile, realizată de asistențe gravitaționale repetate ale asteroizilor.[120][121]

Explorarea spațiului

[modificare | modificare sursă]

Până în prezent, cinci nave spațiale (Voyager 1, Voyager 2, Pioneer 10, Pioneer 11 și New Horizons) se află pe traiectorii care le vor scoate din Sistemul Solar în spațiul interstelar. Cu excepția unei coliziuni extrem de improbabile cu un obiect, călătoria lor ar trebui să continue la nesfârșit.[122]

Ani în viitor Eveniment
Astronomie și astrofizică 1.000 Satelitul nuclear SNAP-10A, lansat în 1965 pe o orbită la 700 km deasupra Pământului, va reveni la suprafață.[123][124]
Astronomie și astrofizică 16.900 Voyager 1 trece la 3,5 ani-lumină de Proxima Centauri (cea mai apropiată stea de Soare).[125]
Astronomie și astrofizică 18.500 Pioneer 11 trece la 3,4 ani-lumină de Alpha Centauri (cel mai apropiat sistem stelar).[125]
Astronomie și astrofizică 20.300 Voyager 2 trece la 2,9 ani-lumină de Alpha Centauri.[125]
Astronomie și astrofizică 25.000 Mesajul Arecibo, o colecție de date radio transmise la data de 16 noiembrie 1974 va ajunge la destinația sale, roiul globular Messier 13.[126] Acesta este singurul mesaj radio interstelar trimis într-o regiune atât de îndepărtată de galaxie. Când mesajul va ajunge la acest grup de stele, s-a mutat la aproximativ 24 de ani-lumină distanță, dar din moment ce acest grup de stele are aproximativ 168 de ani-lumină în diametru, se poate spune totuși că mesajul își va fi atins destinația.[127] Orice răspuns va dura cel puțin încă 25.000 de ani de la transmiterea sa (presupunând că este imposibilă o comunicare mai rapidă decât lumina).
Astronomie și astrofizică 33.800 Pioneer 10 trece la 3,4 ani-lumină de Ross 248,[125] o stea mică situată la aproximativ 10,3 ani-lumină de Pământ, în nordul constelației Andromeda.[128]
Astronomie și astrofizică 34.400 Pioneer 10 trece la 3,4 ani-lumină de Alpha Centauri.[125]
Astronomie și astrofizică 42.200 Voyager 2 trece la 1,7 ani-lumină de Ross 248.[125]
Astronomie și astrofizică 44.100 Voyager 1 trece la 1,8 ani-lumină de Gliese 445,[125] o stea situată la 17,1 ani-lumină de Pământ, în nordul constelației Girafa.
Astronomie și astrofizică 46.600 Pioneer 11 trece la 1,9 ani-lumină de Gliese 445.[125]
Astronomie și astrofizică 50.000 Capsula timpului KEO, dacă va fi lansată într-o zi, va reintra în atmosfera Pământului.[129]
Astronomie și astrofizică 90.300 Pioneer 10 trece la 0,76 ani-lumină de HIP 117795,[125] situată la 87,16 ani-lumină de Pământ, în constelația Cassiopeia.
Astronomie și astrofizică 306.100 Voyager 1 trece la 1 an-lumină de TYC 3135-52-1.[125]
Astronomie și astrofizică 492.300 Voyager 1 trece la 1,3 ani-lumină de HD 28343.[125]
Astronomie și astrofizică 800.000–8 milioane Estimare scăzută a duratei de viață a plăcii Pioneer 10, care conțin mesajul uman către ființe extraterestre, înainte ca gravarea să fie distrusă de procesele de eroziune interstelară slab înțelese în prezent.[130]
Astronomie și astrofizică 1,2 milioane Pioneer 11 ajunge la 3 ani-lumină de Delta Scuti,[125] o stea gigantică situată la aproximativ 202 ani-lumină de Pământ,[131] în sudul constelației Scutul.
Astronomie și astrofizică 1,3 milioane Pioneer 10 ajunge la 1,5 ani-lumină de HD 52456.[125]
Astronomie și astrofizică 2 milioane Pioneer 10 trece pe lângă steaua strălucitoare Aldebaran,[132] o stea gigantică situată la aproximativ 65 de ani-lumină de Soare, în constelația Taurul.
Astronomie și astrofizică 4 milioane Pioneer 11 trece pe lângă una dintre stelele din constelația Vulturul.[132]
Astronomie și astrofizică 8 milioane Sateliții de cercetare LAGEOS lansați în 1976 vor intra în atmosfera Pământului, purtând cu ei un mesaj către generațiile viitoare ale omenirii și o hartă detaliată a continentelor cum se așteaptă să arate atunci.[133]
Astronomie și astrofizică 1 miliard Durata de viață estimată a celor două discuri de aur Voyager, înainte ca informațiile stocate pe acestea să devină nerecuperabile.[134]
Astronomie și astrofizică 1020 (100 cvintilioane) Scara de timp estimată pentru ca navele spațiale Pioneer și Voyager să se ciocnească cu o stea (sau un rest stelar).[125]

Proiecte tehnologice

[modificare | modificare sursă]
Ani în viitor Eveniment
Tehnologie și cultură 3183 Piramida timpului, o lucrare de artă publică începută în 1993, la Wemding, Germania, este programată pentru finalizare.[135]
Tehnologie și cultură 6939 Capsulele timpului „Westinghouse Time Capsules” din anii 1939 și 1964 sunt progamate să fie deschise.[136]
Tehnologie și cultură 7000 Ultima capsulă Expo '70 Time din anul 1970, îngropată sub un monument lângă castelul Osaka, Japonia, este programată să fie deschisă.[137]
Tehnologie și cultură 28 mai 8113 „Cripta Civilizație”, o capsulă a timpului situată la Universitatea Oglethorpe din Atlanta, Georgia, este programat să fie deschisă după ce a fost sigilată înainte de-Al Doilea Război Mondial.[138][139]
Tehnologie și cultură 10.000 Durata de viață estimată a diferitelor proiecte ale Fundației Long Now, inclusiv un ceas cu numărătoare inversă de 10.000 de ani, proiectul Rosetta și proiectul Long Bet.[140]

Durata de viață estimată a HD-Rosetta, un disc scris cu laser ionizat pe o placă de nichel, o tehnologie dezvoltată la Laboratorul Național Los Alamos și comercializată ulterior. (Proiectul Rosetta folosește această tehnologie, numită după piatra Rosetta.)

Biologie 10.000 Durata de viață proiectată a Rezervei mondiale de semințe din Svalbard, Norvegia.[141]
Tehnologie și cultură 1 milion Durata de viață estimată a depozitului „Memoria omenirii” la salina Hallstatt din Austria, unde o parte din cunoștințele umane au fost stocate pe plăci ceramice, în speranța că va servi ca o capsulă a timpului pentru viitor.[142]
Tehnologie și cultură 1 trilion Durata de viață estimată a dispozitivului de memorie „Nanoshuttle” care funcționează prin rearanjarea nanoparticulelor de fier mutate printr-o legătură moleculară de un nanotub de carbon, o tehnologie dezvoltată de Universitatea din California, Berkeley.[143]
Tehnologie și cultură > 13 trilioane Durata de viață estimată a „Superman memory crystal”, un sistem de stocare care folosește lasere care modifică nanostructura unui cristal, o tehnologie dezvoltată de Universitatea din Southampton.[144][145]
Tehnologie și cultură 292.277.026.596
(292 trilioane) 		Timpul Unix va depăși valoarea maximă de scriere a unui întreg pe 64 de biți.[146]

Construcții umane

[modificare | modificare sursă]
Ani în viitor Eveniment
Geologie și știință planetară 50.000 Durata de viață estimată a tetrafluorometanului, cel mai durabil gaz cu efect de seră.[147]
Geologie și știință planetară 1 milion Actualele obiecte de sticlă din mediu vor fi descompuse.[148]

Fără întreținere, Marea Piramidă din Giza va eroda fiind de nerecunoscut.[149]

Diverse monumente publice compuse din granit dur vor eroda un metru, într-un climat moderat, presupunând o rată de 1 unitate Bubnoff (1 mm în 1.000 de ani).[150]

Pe Lună, amprenta „un pas mic” a lui Neil Armstrong la baza Tranquility va eroda până în acest moment, împreună cu cele lăsate de toți cei doisprezece astronauți Apollo, din cauza efectelor acumulate ale intemperiilor spațiale.[151][152] (Procesele normale de eroziune active pe Pământ nu sunt prezente din cauza lipsei aproape complete a atmosferei Lunii.)

Geologie și știință planetară 7,2 milioane Fără întreținere, Muntele Rushmore va eroda devenind de nerecunoscut.[153]
Geologie și știință planetară 100 milioane Viitorii arheologi ar trebui să poată identifica un „strat urban” al marilor orașe de coastă fosilizate, mai ales prin rămășițele infrastructurii subterane, cum ar fi fundațiile clădirilor și tunelurile utilitare.[154]

Energie nucleară

[modificare | modificare sursă]
Ani în viitor Eveniment
Fizica particulelor 10.000 Este planificat ca „Waste Isolation Pilot Plant” pentru deșeurile de arme nucleare să fie protejat până la această dată.[155]
Fizica particulelor 24.000 Zona de excludere de la Cernobîl, o zonă de 2.600 Km2, părăsită din 1986 de la Dezastrul de la Cernobîl, va reveni la niveluri normale de radiații.[156]
Geologie și știință planetară 30.000 Durata de viață estimată a aprovizionării rezervelor reactoarelor de ameliorare bazate pe fisiune, utilizând surse cunoscute, presupunând consumul mondial de energie din 2009.[157]
Geologie și știință planetară 60.000 Durata de viață estimată a rezervelor reactoarelor cu apă ușoară bazată pe fisiune, dacă este posibil să se extragă tot uraniul din apa de mare, presupunând consumul mondial de energie din 2009.[157]
Fizica particulelor 211.000 Timpul de înjumătățire al technețiului-99, cel mai important produs de fisiune de lungă durată din deșeurile nucleare derivate din uraniu.
Fizica particulelor 250.000 Timpul minim estimat la care plutoniul depozitat la uzina pilot de izolare a deșeurilor din New Mexico va înceta să fie letal radiologic pentru oameni.[158]
Fizica particulelor 15,7 milioane Timpul de înjumătățire al iodului-129, cel mai durabil produs de fisiune de lungă durată din deșeurile nucleare derivate din uraniu.
Geologie și știință planetară 60 milioane Durata de viață estimată a rezervelor de energie de fuziune, dacă este posibil să se extragă tot litiul din apa de mare, presupunând consumul mondial de energie din 1995.[159]
Geologie și știință planetară 5 miliarde Durata de viață estimată a aprovizionării rezervelor reactoarelor de ameliorare bazate pe fisiune, dacă este posibil să se extragă tot uraniul din apa de mare, presupunând consumul mondial de energie din 1983.[160]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n Aceasta reprezintă momentul în care evenimentul se va întâmpla cel mai probabil. Poate să apară aleatoriu în orice moment din prezent.
  2. ^ Aceasta a fost o întrebare dificilă pentru o vreme; vezi lucrarea din 2001 de Rybicki, K. R. și Denis, C. Totuși, conform ultimelor calcule, acest lucru se întâmplă cu un grad foarte ridicat de certitudine.
  3. ^ Aproximativ 264 de timp de înjumătățire. Tyson și colab. au folosit calculul cu o valoare diferită pentru timpul de înjumătățire.
  4. ^ este 1 urmat de 1026 (100 septilioane) de zerouri
  5. ^ a b c d e Deși afișat în ani pentru comoditate, numerele de dincolo de acest punct sunt atât de mari încât cifra numerică rămâne neschimbată, indiferent de unitățile convenționale în care au fost enumerate, fie ca nanosecunde sau durata de viață a stelelor.
  6. ^ este 1 urmat de 1050 (100 quindecilioane) de zerouri

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Rescher, Nicholas (). Predicting the future: An introduction to the theory of forecasting. State University of New York Press. ISBN 978-0791435533. 
  2. ^ „cds.cern.ch” (PDF). 
  3. ^ Nave, C.R. „Second Law of Thermodynamics”. Georgia State University. Accesat în . 
  4. ^ a b c d e Adams, Fred; Laughlin, Greg (). The Five Ages of the Universe. New York: The Free Press. ISBN 978-0684854229. 
  5. ^ a b c d e f g h i Adams, Fred C.; Laughlin, Gregory (). „A dying universe: the long-term fate and evolution of astrophysical objects”. Reviews of Modern Physics. 69 (2): 337–372. arXiv:astro-ph/9701131 Accesibil gratuit. Bibcode:1997RvMP...69..337A. doi:10.1103/RevModPhys.69.337. 
  6. ^ Komatsu, E.; Smith, K. M.; Dunkley, J.; et al. (). „Seven-Year Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP) Observations: Cosmological Interpretation”. The Astrophysical Journal Supplement Series. 192 (2): 18. arXiv:1001.4731 Accesibil gratuit. Bibcode:2011ApJS..192...19W. doi:10.1088/0067-0049/192/2/18. 
  7. ^ a b c Linde, Andrei (). „Sinks in the Landscape, Boltzmann Brains and the Cosmological Constant Problem”. Journal of Cosmology and Astroparticle Physics. 2007 (1): 022. arXiv:hep-th/0611043 Accesibil gratuit. Bibcode:2007JCAP...01..022L. CiteSeerX 10.1.1.266.8334 Accesibil gratuit. doi:10.1088/1475-7516/2007/01/022. 
  8. ^ a b Finkleman, David; Allen, Steve; Seago, John; Seaman, Rob; Seidelmann, P. Kenneth (iunie 2011). „The Future of Time: UTC and the Leap Second”. American Scientist. 99 (4): 312. arXiv:1106.3141 Accesibil gratuit. Bibcode:2011arXiv1106.3141F. doi:10.1511/2011.91.312. 
  9. ^ McClure, Bruce; Byrd, Deborah (). „Gamma Cephei, aka Errai, a future North Star”. earthsky.org. Accesat în . 
  10. ^ Mengel, M.; Levermann, A. (). „Ice plug prevents irreversible discharge from East Antarctica”. Nature Climate Change. 4 (6): 451–455. Bibcode:2014NatCC...4..451M. doi:10.1038/nclimate2226. 
  11. ^ Hockey, T.; Trimble, V. (). „Public reaction to a V = −12.5 supernova”. The Observatory. 130 (3): 167. Bibcode:2010Obs...130..167H. 
  12. ^ Howell, Elizabeth (). „Vega: The North Star of the Past and the Future”. Space.com (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ Plait, Phil (). Bad Astronomy: Misconceptions and Misuses Revealed, from Astrology to the Moon Landing "Hoax". John Wiley and Sons. pp. 55–56. 
  14. ^ Mowat, Laura (). „Africa's desert to become lush green tropics as monsoons MOVE to Sahara, scientists say”. Daily Express (în engleză). Accesat în . 
  15. ^ „Orbit: Earth's Extraordinary Journey”. ExptU. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „'Super-eruption' timing gets an update – and not in humanity's favour”. Nature (în engleză). . p. 8. doi:10.1038/d41586-017-07777-6. Accesat în . 
  17. ^ „Scientists predict a volcanic eruption that would destroy humanity could happen sooner than previously thought”. The Independent (în engleză). Accesat în . 
  18. ^ Schorghofer, Norbert (). „Temperature response of Mars to Milankovitch cycles”. Geophysical Research Letters. 35 (18): L18201. Bibcode:2008GeoRL..3518201S. doi:10.1029/2008GL034954 Accesibil gratuit. 
  19. ^ Beech, Martin (). Terraforming: The Creating of Habitable Worlds. Springer. pp. 138–142. Bibcode:2009tchw.book.....B. 
  20. ^ a b Matthews, R. A. J. (). „The Close Approach of Stars in the Solar Neighborhood”. Quarterly Journal of the Royal Astronomical Society. 35 (1): 1. Bibcode:1994QJRAS..35....1M. 
  21. ^ Berger, A; Loutre, MF (). „Climate: an exceptionally long interglacial ahead?”. Science. 297 (5585): 1287–1288. doi:10.1126/science.1076120. PMID 12193773. 
  22. ^ „Niagara Falls Geology Facts & Figures”. Niagara Parks. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Tapping, Ken (). „The Unfixed Stars”. National Research Council Canada. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Monnier, J. D.; Tuthill, P.; Lopez, GB; et al. (). „The Last Gasps of VY Canis Majoris: Aperture Synthesis and Adaptive Optics Imagery”. The Astrophysical Journal. 512 (1): 351–361. arXiv:astro-ph/9810024 Accesibil gratuit. Bibcode:1999ApJ...512..351M. doi:10.1086/306761. 
  25. ^ David Archer (). The Long Thaw: How Humans Are Changing the Next 100,000 Years of Earth's ClimateAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Princeton University Press. p. 123. ISBN 978-0-691-13654-7. 
  26. ^ „Frequently Asked Questions”. Hawai'i Volcanoes National Park. . Accesat în . 
  27. ^ Tuthill, Peter; Monnier, John; Lawrance, Nicholas; Danchi, William; Owocki, Stan; Gayley, Kenneth (). „The Prototype Colliding-Wind Pinwheel WR 104”. The Astrophysical Journal. 675 (1): 698–710. arXiv:0712.2111 Accesibil gratuit. Bibcode:2008ApJ...675..698T. doi:10.1086/527286. 
  28. ^ Tuthill, Peter. „WR 104: Technical Questions”. Accesat în . 
  29. ^ Bostrom, Nick (martie 2002). „Existential Risks: Analyzing Human Extinction Scenarios and Related Hazards”. Journal of Evolution and Technology. 9 (1). Accesat în . 
  30. ^ Landstreet, John D. (). Physical Processes in the Solar System: An introduction to the physics of asteroids, comets, moons and planets. Keenan & Darlington. p. 121. ISBN 9780973205107. 
  31. ^ Sessions, Larry (). „Betelgeuse will explode someday”. EarthSky Communications, Inc. Accesat în . 
  32. ^ „A giant star is acting strange, and astronomers are buzzing”. National Geographic (în engleză). . Accesat în . 
  33. ^ a b „Uranus's colliding moons”. astronomy.com. . Accesat în . 
  34. ^ Bailer-Jones, C.A.L.; Rybizki, J; Andrae, R.; Fouesnea, M. (). „New stellar encounters discovered in the second Gaia data release”. Astronomy & Astrophysics. 616: A37. arXiv:1805.07581 Accesibil gratuit. Bibcode:2018A&A...616A..37B. doi:10.1051/0004-6361/201833456. 
  35. ^ Filip Berski; Piotr A. Dybczyński (). „Gliese 710 will pass the Sun even closer”. Astronomy and Astrophysics. 595 (L10): L10. Bibcode:2016A&A...595L..10B. doi:10.1051/0004-6361/201629835 Accesibil gratuit. 
  36. ^ Goldstein, Natalie (). Global Warming. Infobase Publishing. p. 53. ISBN 9780816067695. The last time acidification on this scale occurred (about 65 mya) it took more than 2 million years for corals and other marine organisms to recover; some scientists today believe, optimistically, that it could take tens of thousands of years for the ocean to regain the chemistry it had in preindustrial times. 
  37. ^ Jillian Scudder. „How Long Until The Moon Slows The Earth to a 25 Hour Day?”. Forbes. Accesat în . 
  38. ^ Haddok, Eitan (). „Birth of an Ocean: The Evolution of Ethiopia's Afar Depression”. Scientific American. Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ Kirchner, James W.; Weil, Anne (). „Delayed biological recovery from extinctions throughout the fossil record”. Nature. 404 (6774): 177–180. Bibcode:2000Natur.404..177K. doi:10.1038/35004564. PMID 10724168. 
  40. ^ Wilson, Edward O. (). The Diversity of Life. W.W. Norton & Company. p. 216. ISBN 9780393319408. 
  41. ^ Wilson, Edward Osborne (). „The Human Impact”. The Diversity of Life. London: Penguin UK (publicat la ). ISBN 9780141931739. Accesat în . 
  42. ^ Bills, Bruce G.; Gregory A. Neumann; David E. Smith; Maria T. Zuber (). „Improved estimate of tidal dissipation within Mars from MOLA observations of the shadow of Phobos”. Journal of Geophysical Research. 110 (E7). E07004. Bibcode:2005JGRE..110.7004B. doi:10.1029/2004je002376 Accesibil gratuit. 
  43. ^ „Continents in Collision: Pangea Ultima”. NASA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ a b Scotese, Christopher R. „Pangea Ultima will form 250 million years in the Future”. Paleomap Project. Accesat în . 
  45. ^ Patzek, Tad W. (). „Can the Earth Deliver the Biomass-for-Fuel we Demand?”. În Pimentel, David. Biofuels, Solar and Wind as Renewable Energy Systems: Benefits and Risks. Springer. ISBN 9781402086533. 
  46. ^ Perlman, David (). „Kiss that Hawaiian timeshare goodbye / Islands will sink in 80 million years”. San Francisco Chronicle. 
  47. ^ Nelson, Stephen A. „Meteorites, Impacts, and Mass Extinction”. Tulane University. Accesat în . 
  48. ^ Lang, Kenneth R. (). The Cambridge Guide to the Solar SystemNecesită înregistrare gratuită. Cambridge University Press. p. 329. ISBN 9780521813068. [...] all the rings should collapse [...] in about 100 million years. 
  49. ^ Schröder, K.-P.; Connon Smith, Robert (). „Distant future of the Sun and Earth revisited”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 386 (1): 155–63. arXiv:0801.4031 Accesibil gratuit. Bibcode:2008MNRAS.386..155S. doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13022.x. 
  50. ^ Jillian Scudder. „How Long Until The Moon Slows The Earth to a 25 Hour Day?”. Forbes. Accesat în . 
  51. ^ Hayes, Wayne B. (). „Is the Outer Solar System Chaotic?”. Nature Physics. 3 (10): 689–691. arXiv:astro-ph/0702179 Accesibil gratuit. Bibcode:2007NatPh...3..689H. CiteSeerX 10.1.1.337.7948 Accesibil gratuit. doi:10.1038/nphys728. 
  52. ^ Leong, Stacy (). „Period of the Sun's Orbit Around the Galaxy (Cosmic Year)”. The Physics Factbook. Accesat în . 
  53. ^ a b Williams, Caroline; Nield, Ted (). „Pangaea, the comeback”. New Scientist. Arhivat din original la . Accesat în . 
  54. ^ Calkin & Young 1996, pp. 9–75.
  55. ^ a b Thompson & Perry 1997, pp. 127–128.
  56. ^ Strom, Robert G.; Schaber, Gerald G.; Dawson, Douglas D. (). „The global resurfacing of Venus”. Journal of Geophysical Research. 99 (E5): 10899–10926. Bibcode:1994JGR....9910899S. doi:10.1029/94JE00388. 
  57. ^ Minard, Anne (). „Gamma-Ray Burst Caused Mass Extinction?”. National Geographic News. Accesat în . 
  58. ^ „Questions Frequently Asked by the Public About Eclipses”. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ a b c d O'Malley-James, Jack T.; Greaves, Jane S.; Raven, John A.; Cockell, Charles S. (). „Swansong Biospheres: Refuges for life and novel microbial biospheres on terrestrial planets near the end of their habitable lifetimes”. International Journal of Astrobiology. 12 (2): 99–112. arXiv:1210.5721 Accesibil gratuit. Bibcode:2013IJAsB..12...99O. doi:10.1017/S147355041200047X. 
  60. ^ a b Heath, Martin J.; Doyle, Laurance R. (). „Circumstellar Habitable Zones to Ecodynamic Domains: A Preliminary Review and Suggested Future Directions”. arXiv:0912.2482 Accesibil gratuit [astro-ph.EP]. 
  61. ^ a b Ward & Brownlee 2003, pp. 117-128.
  62. ^ a b Schröder, K.-P.; Connon Smith, Robert (). „Distant future of the Sun and Earth revisited”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 386 (1): 155–163. arXiv:0801.4031 Accesibil gratuit. Bibcode:2008MNRAS.386..155S. doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13022.x. 
  63. ^ a b Brownlee 2010, p. 95.
  64. ^ Brownlee 2010, p. 79.
  65. ^ Li King-Fai; Pahlevan, Kaveh; Kirschvink, Joseph L.; Yung, Luk L. (). „Atmospheric pressure as a natural climate regulator for a terrestrial planet with a biosphere”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 106 (24): 9576–9579. Bibcode:2009PNAS..106.9576L. doi:10.1073/pnas.0809436106. PMC 2701016 Accesibil gratuit. PMID 19487662. 
  66. ^ a b c Franck, S.; Bounama, C.; Von Bloh, W. (noiembrie 2005). „Causes and timing of future biosphere extinction” (PDF). Biogeosciences Discussions. 2 (6): 1665–1679. Bibcode:2005BGD.....2.1665F. doi:10.5194/bgd-2-1665-2005 Accesibil gratuit. 
  67. ^ a b c d Kargel, Jeffrey Stuart (). Mars: A Warmer, Wetter Planet. Springer. p. 509. ISBN 978-1852335687. Accesat în . 
  68. ^ a b Li, King-Fai; Pahlevan, Kaveh; Kirschvink, Joseph L.; Yung, Yuk L. (). „Atmospheric pressure as a natural climate regulator for a terrestrial planet with a biosphere”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 106 (24): 9576–9579. Bibcode:2009PNAS..106.9576L. doi:10.1073/pnas.0809436106. PMC 2701016 Accesibil gratuit. PMID 19487662. 
  69. ^ Waszek, Lauren; Irving, Jessica; Deuss, Arwen (). „Reconciling the Hemispherical Structure of Earth's Inner Core With its Super-Rotation”. Nature Geoscience. 4 (4): 264–267. Bibcode:2011NatGe...4..264W. doi:10.1038/ngeo1083. 
  70. ^ McDonough, W. F. (). „Compositional Model for the Earth's Core”. Treatise on Geochemistry. 2. pp. 547–568. Bibcode:2003TrGeo...2..547M. doi:10.1016/B0-08-043751-6/02015-6. ISBN 978-0080437514. 
  71. ^ Luhmann, J. G.; Johnson, R. E.; Zhang, M. H. G. (). „Evolutionary impact of sputtering of the Martian atmosphere by O+ pickup ions”. Geophysical Research Letters. 19 (21): 2151–2154. Bibcode:1992GeoRL..19.2151L. doi:10.1029/92GL02485. 
  72. ^ Quirin Shlermeler (). „Solar wind hammers the ozone layer”. News@nature. doi:10.1038/news050228-12. 
  73. ^ a b Adams 2008, pp. 33–47.
  74. ^ Adams 2008, pp. 33–44.
  75. ^ Neron de Surgey, O.; Laskar, J. (). „On the Long Term Evolution of the Spin of the Earth”. Astronomy and Astrophysics. 318: 975. Bibcode:1997A&A...318..975N. 
  76. ^ „Study: Earth May Collide With Another Planet”. Fox News Channel. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  77. ^ Guinan, E. F.; Ribas, I. (). Montesinos, Benjamin; Gimenez, Alvaro; Guinan, Edward F., ed. „Our Changing Sun: The Role of Solar Nuclear Evolution and Magnetic Activity on Earth's Atmosphere and Climate”. ASP Conference Proceedings. 269: 85–106. Bibcode:2002ASPC..269...85G. 
  78. ^ Kasting, J. F. (iunie 1988). „Runaway and moist greenhouse atmospheres and the evolution of earth and Venus”. Icarus. 74 (3): 472–494. Bibcode:1988Icar...74..472K. doi:10.1016/0019-1035(88)90116-9. PMID 11538226. 
  79. ^ Chyba, C. F.; Jankowski, D. G.; Nicholson, P. D. (). „Tidal Evolution in the Neptune-Triton System”. Astronomy and Astrophysics. 219 (1–2): 23. Bibcode:1989A&A...219L..23C. 
  80. ^ Cox, J. T.; Loeb, Abraham (). „The Collision Between The Milky Way And Andromeda”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 386 (1): 461–474. arXiv:0705.1170 Accesibil gratuit. Bibcode:2008MNRAS.386..461C. doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13048.x. 
  81. ^ Cain, Fraser (). „When Our Galaxy Smashes into Andromeda, What Happens to the Sun?”. Universe Today. Arhivat din original la . Accesat în . 
  82. ^ Cox, T. J.; Loeb, Abraham (). „The Collision Between The Milky Way And Andromeda”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 386 (1): 461–474. arXiv:0705.1170 Accesibil gratuit. Bibcode:2008MNRAS.386..461C. doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13048.x. 
  83. ^ „NASA's Hubble Shows Milky Way is Destined for Head-On Collision”. NASA. . Accesat în . 
  84. ^ Dowd, Maureen (). „Andromeda Is Coming!”. The New York Times. Accesat în . [NASA's David Morrison] explained that the Andromeda-Milky Way collision would just be two great big fuzzy balls of stars and mostly empty space passing through each other harmlessly over the course of millions of years. 
  85. ^ Braine, J.; Lisenfeld, U.; Duc, P. A.; et al. (). „Colliding molecular clouds in head-on galaxy collisions”. Astronomy and Astrophysics. 418 (2): 419–428. arXiv:astro-ph/0402148 Accesibil gratuit. Bibcode:2004A&A...418..419B. doi:10.1051/0004-6361:20035732. 
  86. ^ a b c d Schroder, K. P.; Connon Smith, Robert (). „Distant Future of the Sun and Earth Revisited”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 386 (1): 155–163. arXiv:0801.4031 Accesibil gratuit. Bibcode:2008MNRAS.386..155S. doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13022.x. 
  87. ^ Lorenz, Ralph D.; Lunine, Jonathan I.; McKay, Christopher P. (). „Titan under a red giant sun: A new kind of "habitable" moon” (PDF). Geophysical Research Letters. 24 (22): 2905–2908. Bibcode:1997GeoRL..24.2905L. CiteSeerX 10.1.1.683.8827 Accesibil gratuit. doi:10.1029/97GL52843. PMID 11542268. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  88. ^ Rybicki, K. R.; Denis, C. (). „On the Final Destiny of the Earth and the Solar System”. Icarus. 151 (1): 130–137. Bibcode:2001Icar..151..130R. doi:10.1006/icar.2001.6591. 
  89. ^ Balick, Bruce. „Planetary Nebulae and the Future of the Solar System”. University of Washington. Arhivat din original la . Accesat în . 
  90. ^ Kalirai, Jasonjot S.; et al. (martie 2008). „The Initial-Final Mass Relation: Direct Constraints at the Low-Mass End”. The Astrophysical Journal. 676 (1): 594–609. arXiv:0706.3894 Accesibil gratuit. Bibcode:2008ApJ...676..594K. doi:10.1086/527028. 
  91. ^ Kalirai et al. 2008, p. 16. . Based upon the weighted least-squares best fit with the initial mass equal to a solar mass.
  92. ^ „Universe May End in a Big Rip”. CERN Courier. . Accesat în . 
  93. ^ „Ask Ethan: Could The Universe Be Torn Apart In A Big Rip?”. 
  94. ^ Vikhlinin, A.; Kravtsov, A.V.; Burenin, R.A.; et al. (). „Chandra Cluster Cosmology Project III: Cosmological Parameter Constraints”. The Astrophysical Journal. 692 (2): 1060–1074. arXiv:0812.2720 Accesibil gratuit. Bibcode:2009ApJ...692.1060V. doi:10.1088/0004-637X/692/2/1060. 
  95. ^ a b Loeb, Abraham (). „Cosmology with Hypervelocity Stars”. Journal of Cosmology and Astroparticle Physics. Harvard University. 2011 (4): 023. arXiv:1102.0007 Accesibil gratuit. Bibcode:2011JCAP...04..023L. doi:10.1088/1475-7516/2011/04/023. 
  96. ^ Chown, Marcus (). Afterglow of CreationNecesită înregistrare gratuită. University Science Books. p. 210. 
  97. ^ „The Local Group of Galaxies”. Students for the Exploration and Development of Space]. Accesat în . 
  98. ^ a b Busha, Michael T.; Adams, Fred C.; Wechsler, Risa H.; Evrard, August E. (). „Future Evolution of Structure in an Accelerating Universe”. The Astrophysical Journal. 596 (2): 713–724. arXiv:astro-ph/0305211 Accesibil gratuit. doi:10.1086/378043. ISSN 0004-637X. 
  99. ^ Krauss, Lawrence M.; Starkman, Glenn D. (martie 2000). „Life, The Universe, and Nothing: Life and Death in an Ever-Expanding Universe”. The Astrophysical Journal. 531 (1): 22–30. arXiv:astro-ph/9902189 Accesibil gratuit. Bibcode:2000ApJ...531...22K. doi:10.1086/308434. ISSN 0004-637X. 
  100. ^ Fred C. Adams; Gregory Laughlin; Genevieve J. M. Graves (). „RED Dwarfs and the End of The Main Sequence” (PDF). Revista Mexicana de Astronomía y Astrofísica, Serie de Conferencias. 22: 46–49. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  101. ^ Tayler, Roger John (). Galaxies, Structure and Evolution (ed. 2nd). Cambridge University Press. p. 92. ISBN 978-0521367103. 
  102. ^ Barrow, John D.; Tipler, Frank J. (). The Anthropic Cosmological Principle. foreword by [John A. Wheeler. Oxford: Oxford University Press. ISBN 978-0192821478. LC 87-28148. 
  103. ^ Adams, Fred; Laughlin, Greg (). The Five Ages of the Universe. New York: The Free Press. pp. 85–87. ISBN 978-0684854229. 
  104. ^ a b c d e Dyson, Freeman J. (). „Time Without End: Physics and Biology in an Open Universe”. Reviews of Modern Physics. 51 (3): 447–460. Bibcode:1979RvMP...51..447D. doi:10.1103/RevModPhys.51.447. Accesat în . 
  105. ^ John Baez (). „The End of the Universe”. math.ucr.edu. 
  106. ^ Nishino, H.; et al. (). „Search for Proton Decay via Proton+ → Positron pion0 and Proton+ → Muon+ pion0 in a Large Water Cherenkov Detector”. Physical Review Letters. 102 (14): 141801. arXiv:0903.0676 Accesibil gratuit. Bibcode:2009PhRvL.102n1801N. doi:10.1103/PhysRevLett.102.141801. PMID 19392425. 
  107. ^ Tyson, Neil de Grasse; Tsun-Chu Liu, Charles; Irion, Robert (). One Universe: At Home in the CosmosNecesită înregistrare gratuită. Joseph Henry Press. ISBN 978-0309064880. 
  108. ^ a b c Page, Don N. (). „Particle Emission Rates from a Black Hole: Massless Particles from an Uncharged, Nonrotating Hole”. Physical Review D. 13 (2): 198–206. Bibcode:1976PhRvD..13..198P. doi:10.1103/PhysRevD.13.198.  See in particular equation (27).
  109. ^ M. E. Caplan (). „Black Dwarf Supernova in the Far Future” (PDF). MNRAS. 000 (1–6): 4357–4362. arXiv:2008.02296 Accesibil gratuit. Bibcode:2020MNRAS.497.4357C. doi:10.1093/mnras/staa2262. 
  110. ^ Smith, Cameron; Davies, Evan T. (). Emigrating Beyond Earth: Human Adaptation and Space Colonization. Springer. p. 258. 
  111. ^ Klein, Jan; Takahata, Naoyuki (). Where Do We Come From?: The Molecular Evidence for Human Descent. Springer. p. 395. 
  112. ^ Carter, Brandon; McCrea, W. H. (). „The anthropic principle and its implications for biological evolution”. Philosophical Transactions of the Royal Society of London. A310 (1512): 347–363. Bibcode:1983RSPTA.310..347C. doi:10.1098/rsta.1983.0096. 
  113. ^ Greenberg, Joseph (). Language in the Americas. Stanford University Press. pp. 341–342. 
  114. ^ McKay, Christopher P.; Toon, Owen B.; Kasting, James F. (). „Making Mars habitable”. Nature. 352 (6335): 489–496. Bibcode:1991Natur.352..489M. doi:10.1038/352489a0. PMID 11538095. 
  115. ^ Kaku, Michio (). „The Physics of Interstellar Travel: To one day, reach the stars”. mkaku.org. Accesat în . 
  116. ^ Avise, John; D. Walker; G. C. Johns (). „Speciation durations and Pleistocene effects on vertebrate phylogeography”. Philosophical Transactions of the Royal Society B. 265 (1407): 1707–1712. doi:10.1098/rspb.1998.0492. PMC 1689361 Accesibil gratuit. PMID 9787467. 
  117. ^ Valentine, James W. (). „The Origins of Evolutionary Novelty And Galactic Colonization”. În Finney, Ben R.; Jones, Eric M. Interstellar Migration and the Human Experience. University of California Press. p. 274. }
  118. ^ J. Richard Gott, III (). „Implications of the Copernican principle for our future prospects”. Nature. 363 (6427): 315–319. Bibcode:1993Natur.363..315G. doi:10.1038/363315a0. 
  119. ^ Bignami, Giovanni F.; Sommariva, Andrea (). A Scenario for Interstellar Exploration and Its FinancingAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Springer. p. 23. Bibcode:2013sief.book.....B. 
  120. ^ Korycansky, D. G.; Laughlin, Gregory; Adams, Fred C. (). „Astronomical engineering: a strategy for modifying planetary orbits”. Astrophysics and Space Science. 275 (4): 349–366. arXiv:astro-ph/0102126 Accesibil gratuit. Bibcode:2001Ap&SS.275..349K. doi:10.1023/A:1002790227314. Astrophys.Space Sci.275:349-366,2001. 
  121. ^ Korycansky, D. G. (). „Astroengineering, or how to save the Earth in only one billion years” (PDF). Revista Mexicana de Astronomía y Astrofísica. 22: 117–120. Bibcode:2004RMxAC..22..117K. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  122. ^ „Hurtling Through the Void”. Time. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  123. ^ Staub, D.W. (). SNAP 10 Summary Report. Atomics International Division of North American Aviation, Inc., Canoga Park, California. NAA-SR-12073. 
  124. ^ „U.S. ADMISSION : Satellite mishap released rays”. The Canberra Times. 52 (15,547). Australian Capital Territory, Australia. . p. 5. Accesat în – via National Library of Australia. , ...Launched in 1965 and carrying about 4.5 kilograms of uranium 235, Snap 10A is in a 1,000-year orbit....
  125. ^ a b c d e f g h i j k l m n Coryn, A.L.; Bailer-Jones, Davide Farnocchia (). „Future stellar flybys of the Voyager and Pioneer spacecraft”. Research Notes of the American Astronomical Society. 3 (59): 59. arXiv:1912.03503 Accesibil gratuit. Bibcode:2019RNAAS...3...59B. doi:10.3847/2515-5172/ab158e. 
  126. ^ „Cornell News: "It's the 25th Anniversary of Earth's First (and only) Attempt to Phone E.T."”. Cornell University. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  127. ^ Dave Deamer. „In regard to the email from”. Science 2.0. Arhivat din original la . Accesat în . 
  128. ^ Leggett, S. K. (septembrie 1992). „Infrared colors of low-mass stars”. Astrophysical Journal Supplement Series. 82 (1): 351–394. Bibcode:1992ApJS...82..351L. doi:10.1086/191720. 
  129. ^ „KEO FAQ”. keo.org. Accesat în . 
  130. ^ Lasher, Lawrence. „Pioneer Mission Status”. NASA. Arhivat din original la . [Pioneer's speed is] about 12 km/s... [the plate etching] should survive recognizable at least to a distance ≈10 parsecs, and most probably to 100 parsecs. 
  131. ^ van Leeuwen, F. (noiembrie 2007), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics, 474 (2): 653–664, arXiv:0708.1752 Accesibil gratuit, Bibcode:2007A&A...474..653V, doi:10.1051/0004-6361:20078357 
  132. ^ a b „The Pioneer Missions”. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  133. ^ „LAGEOS 1, 2”. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  134. ^ Jad Abumrad and Robert Krulwich (12 februarie 2010). Carl Sagan And Ann Druyan's Ultimate Mix Tape. NPR. https://www.npr.org/2010/02/12/123534818/carl-sagan-and-ann-druyans-ultimate-mix-tape. 
  135. ^ Conception Official Zeitpyramide website. Retrieved 14 December 2010.
  136. ^ The Book of Record of the Time Capsule of Cupaloy. New York City: Westinghouse Electric and Manufacturing Company. . p. 6. 
  137. ^ „Time Cpsue Expo 1970”. panasonic.net. Accesat în . 
  138. ^ „The New Georgia Encyclopedia – Crypt of Civilization”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  139. ^ „History of the Crypt of Civilization”. Accesat în . 
  140. ^ „The Long Now Foundation”. The Long Now Foundation. . Accesat în . 
  141. ^ „A Visit to the Doomsday Vault”. CBS News. . 
  142. ^ „Memory of Mankind”. Accesat în . 
  143. ^ Begtrup, G. E.; Gannett, W.; Yuzvinsky, T. D.; Crespi, V. H.; et al. (). „Nanoscale Reversible Mass Transport for Archival Memory” (PDF). Nano Letters. 9 (5): 1835–1838. Bibcode:2009NanoL...9.1835B. CiteSeerX 10.1.1.534.8855 Accesibil gratuit. doi:10.1021/nl803800c. PMID 19400579. Arhivat din original (PDF) la . 
  144. ^ Zhang, J.; Gecevičius, M.; Beresna, M.; Kazansky, P. G. (). „Seemingly unlimited lifetime data storage in nanostructured glass”. Phys. Rev. Lett. 112 (3): 033901. Bibcode:2014PhRvL.112c3901Z. doi:10.1103/PhysRevLett.112.033901. PMID 24484138. 
  145. ^ Zhang, J.; Gecevičius, M.; Beresna, M.; Kazansky, P. G. (iunie 2013). „5D Data Storage by Ultrafast Laser Nanostructuring in Glass” (PDF). CLEO: Science and Innovations: CTh5D–9. Arhivat din original (PDF) la . 
  146. ^ „Date/Time Conversion Contract Language” (PDF). Office of Information Technology Services, New York (state). . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  147. ^ Artaxo, Paulo; Berntsen, Terje; Betts, Richard; Fahey, David W.; Haywood, James; Lean, Judith; Lowe, David C.; Myhre, Gunnar; Nganga, John; Prinn, Ronald; Raga, Graciela; Schulz, Michael; van Dorland, Robert (februarie 2018). „Changes in Atmospheric Constituents and in Radiative Forcing” (PDF). [International Panel on Climate Change. p. 212. Accesat în . 
  148. ^ „Time it takes for garbage to decompose in the environment” (PDF). New Hampshire Department of Environmental Services. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  149. ^ Weisman, Alan (). The World Without UsAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. New York: Thomas Dunne Books/St. Martin's Press. pp. 171–172. ISBN 978-0-312-34729-1. OCLC 122261590. 
  150. ^ Lyle, Paul (). Between Rocks And Hard Places: Discovering Ireland's Northern Landscapes. Geological Survey of Northern Ireland. 
  151. ^ „Apollo 11 – First Footprint on the Moon”. Student Features. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  152. ^ Meadows, A. J. (). The Future of the UniverseAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Springer. pp. 81–83. 
  153. ^ Weisman, Alan (). The World Without UsAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. New York: Thomas Dunne Books/St. Martin's Press. p. 182. ISBN 978-0-312-34729-1. OCLC 122261590. 
  154. ^ Zalasiewicz, Jan (). The Earth After Us: What legacy will humans leave in the rocks?. Oxford University Press. , Review in Stanford Archaeology
  155. ^ „Permanent Markers Implementation Plan” (PDF). United States Department of Energy. . Arhivat din original (PDF) la . 
  156. ^ Time: Disasters that Shook the World. New York City: Time Home Entertainment. . ISBN 978-1-60320-247-3. 
  157. ^ a b Fetter, Steve (martie 2009). „How long will the world's uranium supplies last?”. 
  158. ^ Biello, David (). „Spent Nuclear Fuel: A Trash Heap Deadly for 250,000 Years or a Renewable Energy Source?”. Scientific American. 
  159. ^ Ongena, J; G. Van Oost (). „Energy for future centuries – Will fusion be an inexhaustible, safe and clean energy source?” (PDF). Fusion Science and Technology. 2004. 45 (2T): 3–14. doi:10.13182/FST04-A464. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  160. ^ Cohen, Bernard L. (ianuarie 1983). „Breeder Reactors: A Renewable Energy Source” (PDF). American Journal of Physics. 51 (1): 75. Bibcode:1983AmJPh..51...75C. doi:10.1119/1.13440. 
Eroare la citare: Eticheta <ref> definită în <references> cu numele „mnras386_1” nu are conținut.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cronologia_viitorului_îndepărtat&oldid=16380548