Elisabeta Ionescu
Elisabeta Ionescu | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Informații generale | |||||||||
Nume complet | Elisabeta Ionescu | ||||||||
Data nașterii | 20 martie 1953 | ||||||||
Locul nașterii | București, România | ||||||||
Data decesului | (66 de ani) | ||||||||
Locul decesului | București | ||||||||
Înălțime | 1,70 m | ||||||||
Greutate | 59 kg | ||||||||
Post | Portar | ||||||||
Informații despre echipă | |||||||||
Echipa actuală | Retrasă din activitate | ||||||||
Cluburi de seniori* | |||||||||
Ani | Club | ||||||||
ȘSE 2 București | |||||||||
Echipa națională | |||||||||
Ani | Țară | Ap | (G) | ||||||
1971– | România | 81 | (0) | ||||||
Palmares
| |||||||||
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern # Selecții și goluri la națională până la data de 8 aprilie 2012 | |||||||||
Modifică date / text |
Elisabeta Ionescu (n. 20 martie 1953, București[1] – d. 7 iunie 2019, București[2]) a fost o handbalistă română, care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Elisabeta Ionescu a fost componentă a selecționatei României care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia[3] și a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.[4]
În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[4] Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi).[4] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[4]
Astfel, în final, Elisabeta Ionescu a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[3] Ea a jucat în toate cele cinci meciuri.[5]
Elisabeta Ionescu fost chemată pentru prima dată în 1971 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 81 de partide.[6]
Palmares
[modificare | modificare sursă]- Echipa națională
- Campionatul Mondial:
- Medalie de argint: 1973
Distincții
[modificare | modificare sursă]În 1976, Elisabeta Ionescu a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”.[7]
Tot în 1976, Elisabetei Ionescu i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului” pentru locul 4 obținut la Olimpiadă, iar în 1998, titlul de „Maestru Emerit al Sportului” pentru medalia de argint obținută la Campionatul Mondial din 1973.[3]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „A murit Elisabeta Ionescu, fostul portar al echipei Constructorul Baia Mare”, Axanews.ro, , arhivat din original la , accesat în
- ^ „Doliu în lumea sportului. Elisabeta Ionescu, fosta vicecampioană mondială la handbal, a murit”. dcnews.ro. . Accesat în .
- ^ a b c „Palmares, date statistice – Retrospectivă competiții interne și internaționale” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c d „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f) 1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Elisabeta Ionescu la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)
- ^ „Palmaresul individual și al echipelor naționale în jocurile interțări” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „DECRET nr. 250 din 18 august 1976”. Monitorul Juridic. Accesat în .