Epitaf

Nu confundați cu Epitaf (obiect de cult).

Nu confundați cu Epitaf (poezie epigramatică).

Un epitaf (în greaca veche ἐπιτάφιος; epi=pe, deasupra + taphos=mormânt) este o inscripție funerară sau o creație lirică constând într-un text scurt, în versuri sau proză, onorând o persoană decedată și care este înscris pe piatra funerară a mormântului.

Pe o piatră tombală din Seini, Maramureș este scris epitaful:

"Trecătorule ce-mi calci țărâna, nu fii mândru în cimitir

Noi aici suntem acasă, tu ești încă musafir".

Epitafuri din Cimitirul Vesel

Cimitirul Vesel din Săpânța

Cine vre strînge avere
Crească vită cu plăcere
Și să scoale diminiață
Eu așa am fost în viață
Aci se odihne batrîna
Stan Anuța Deloaie.
A trăit 78 de ani
A dormit la anu 1958

Epitafuri notabile

Și noi am fost ca voi, și voi veți fi ca noi.
(It) Noi eravamo come voi, voi sarete come noi.

— (Autor necunoscut) Cripta capucinilor din biserica Santa Maria della Concezione dei Cappuccini

Călătorule! Aici odihnesc osemintele
Unui om bun care a trăit
O viață lungă și plină de virtuți.
Copilăria lui a ținut o șesime de viață,
Apoi a mai trăit o doisprezecime
Până când s-a însurat cu o femeie
Care nu i-a dăruit copii, decât după ce
A mai trecut a șaptea parte din viață,
Plus încă 5 ani.
Iar fiului său soarta i-a hărăzit
Să trăiască doar jumătate din viața părintelui.
În mâhnire adâncă a murit bătrânul
Supraviețuind cu patru ani fiului său.
..............................................
Călătorule! Știi câți ani am eu
În această zi când îmi sfârșesc viața?

— Diofant

Un mormânt îi este acum îndeajuns celui căruia nu-i ajungea o întreagă lume.

— Alexandru cel Mare

Dacă cineva va fi trist la moartea mea, nu voi mai vorbi cu el niciodată.

— Stan Laurel

Reverse dulci scântei
Atotștiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Să-și scuture floarea.
Ne mai fiind pribeag
De-atunci înainte
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag.

— Mihai Eminescu 1850 – 1889

Cimitirul Bellu, București (fragment din poezia Nu voi mormânt bogat).

Și pulbere țărână din tine se alege
Căci asta e a lumii nestrămutată lege,
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va rămânea.
Veronica Micle
4.08.1889

— Veronica Micle, Cimitirul Mănăstirii Văratec, județul Neamț, Fragment din poezia Și pulbere, țărână...

Jur-împrejur e largul care cântă,
E soare-n cer, e sărbătoare sfântă,
Și-n vreme ce mi-a amuțit pământul
Fiorul păcii-n suflet mi se lasă,
Eternități îmi flutură veșmântul;
Simt Dumnezeu cum mă primește-n casă...

Pe piatra funerară a lui Octavian Goga, de la Mausoleul Iubirii din Ciucea (fragment din poezia Din larg).

O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Ești un nemernic
Când n-ai un țel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor.

— George Coșbuc 1866 – 1918

Cimitirul Bellu, București