Gara Londra Paddington
| Gara Londra Paddington | |
 | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Coordonate | 51°31′00″N 0°10′38″W / 51.5167°N 0.1772°V |
| Linii | Magistrala Great Western[*]  |
| Operatori | Elizabeth line[*] Heathrow Express[*] |
| Gări adiacente | gara Acton Main Line[*] Bond Street station[*] gara Acton Main Line[*] gara Heathrow Central[*] Ealing Broadway railway station[*] |
| Peroane | 14 |
| Istoric | |
| Arhitect | Isambard Kingdom Brunel |
| Deschisă | |
| Alte informații | |
| Accesibilă |  |
| Cod | PAD |
| Proprietar | Network Rail[*] |
| Administrator | Network Rail[*] |
| Zona de tarifare | zona tarifară londoneză 1[*] |
| Site web | site web oficial |
Modifică date / text  | |
Gara Paddington, cunoscută și sub numele de Gara Londra Paddington, este o gară feroviară terminus și stație pentru London Underground din Londra, amplasată pe Praed Street în zona Paddington. Această gară este punctul terminus al trenurilor oferite de compania Great Western Railway și de companiile succesoare ale acesteia încă din 1838. Gara a fost proiectată de Isambard Kingdom Brunel, iar o mare parte din gara actuală datează din 1854.
Paddington este punctul terminus londonez al Magistralei Great Western, operată astăzi de către Great Western Railway, care oferă majoritatea serviciilor de transport regionale și pentru navetiști spre vestul Londrei și regiunii Thames Valley, precum și trenuri intercity pe distanțe lungi trenurile spre sud-vestul Angliei și sudul Țării Galilor. Este, de asemenea, punctul terminus pentru trenurile Heathrow Express și TfL Rail către și de la Aeroportul Heathrow. Aceasta este una din cele 19 gări în Marea Britanie administrate direct de către Network Rail. Gara este situată în zona tarifară londoneză 1 și are două stații de metrou, deservite de liniile Bakerloo, Circle, District și Hammersmith & City.
Gara a fost mereu una principală pentru pasageri și mărfuri, în special lapte și colete. Îmbunătățiri majore au avut loc în 1870, 1910 și 1960, fiecare încercând să adăuge mai multe peroane și să mărească spațiul, dar în același timp să păstreze serviciile existente și arhitectura originală cât mai mult posibil. Paddington fost prima dată deservită de metrou în 1863, ca punctul terminus de vest al liniei originale Metropolitan, prima cale ferată subterană din lume. În secolul al XX-lea, au apărut servicii suburbane și de navetiști, o dată cu expansiunea urbană spre vestul Londrei. În ciuda numeroaselor îmbunătățiri și lucrări de refacere și a daunelor suferite, în special în timpul celui de-al doilea Război Mondial, proiectul original al lui Brunel este încă ușor de recunoscut.
Localizare
[modificare | modificare sursă]
Gara se află în zona tarifară londoneză 1. Pe lângă stațiile de metrou din Paddington, stația Lancaster Gate de pe linia Central se află la scurtă distanță la sud. Un pic mai departe spre sud se află parcurile Hyde Park și Kensington Gardens.[1] Mai multe autobuze, inclusiv 23 și 205, opresc la gară.[2]
Istorie
[modificare | modificare sursă]_p140_-_Paddington_Station_(plan).jpg)
Gara National Rail este numită oficial Londra Paddington, un nume frecvent utilizat în afara Londrei, dar rar folosit de londonezi, care spun doar Paddington, ca pe harta metroului din Londra. Aceeași practică se aplică tuturor gărilor terminus din Londra, cu excepția London Bridge. Părți din gară, inclusiv principalele depouri, datează din 1854, când au fost construite de Isambard Kingdom Brunel ca punctul terminus pentru Great Western Railway (GWR). Această gară este una dintre cele nouăsprezece gări gestionate de Network Rail.[3]
Referințe culturale
[modificare | modificare sursă]
Cartea pentru copii „Ursulețul Paddington” a fost numită după gară. În cartea scrisă de Michael Bond, ursulețul a fost găsit în gară, după ce a sosit din „zonele cele mai adânci și întunecate din Peru”, cu bilet atașat de haina lui cu mesajul „te rog să ai grijă de acest urs, mulțumesc”. O statuie a ursulețului, creată de Marcus Cornish și bazată pe desenele originale ale lui Peggy Fortnum, este situată sub ceasul de pe peronul 1.[4][5][6]
Gara Paddington a fost subiectul taboului The Railway Station, pictat de William Powell Frith în 1862. Tabloul a fost admirat de peste 21.000 de persoane (fiecare plătind un șiling) în primele șapte săptămâni ale expoziției publice. Pictura se află acum la Royal Holloway College.[7]
Trupa Supertramp folosit gara Paddington pentru a înregistra sunetele de tren folosite în piesa "Rudy" de pe albumul Crime of the Century din 1974.[8]
Galerie
[modificare | modificare sursă]-
Ceasul gării -
Peroanele 1, 2 și 3 cu trenuri First Great Western spre vestul Angliei și Țara Galilor -
Trenuri First Great Western și Heathrow Connect la intrarea în Paddington. -
Intrarea de pe London Street -
Hilton London Paddington -
Zona centrală și de așteptare -
Salonul pentru clasa întâi -
Locomotivă Pannier în 1962 -
Tren gol sosind în 1962 -
Trenul InterCity 125 la peronul 1 în 1988 -
Nivelul superior din zona de așteptare -
Zona de așteptare
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Lancaster Gate Tube Station”. LondonTown.com. Accesat în .
- ^ „Key Bus Routes In Central London” (PDF). Transport for London. Accesat în .
- ^ „Commercial information”. Our Stations. London: Network Rail. aprilie 2014. Arhivat din original la . Accesat în .Mentenanță CS1: Formatul datelor (link)
- ^ McSmith, Andy (). „Paddington returns to his station as children's favourite”. The Independent.
- ^ Silvey, Anita (). The Essential Guide to Children's Books and Their Creators. Houghton Mifflin. p. 51. ISBN 0-618-19082-1.
- ^ „Statues of Fictional Characters”. Secret London. Accesat în .
- ^ Jackson 1984, p. 311.
- ^ The Mojo Collection. Canongate. noiembrie 2007. p. 335. Accesat în .Mentenanță CS1: Formatul datelor (link)