Giulio Mancinelli
| Giulio Mancinelli | |
 Gravură din 1677 a lui Giulio Mancinelli publicată în „Vita magni servi Dei P. Julii Mancinelli” | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Macerata, Marchia Anconitana, Statele Papale |
| Decedat | 1618 (80 de ani) |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | misionar |
Modifică date / text  | |
Giulio Mancinelli (în latină Julius Mancinellus) (n. , Macerata, Marchia Anconitana, Statele Papale – d. 1618)[1][2] a fost un misionar iezuit din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. În 1583 a fondat misiunea iezuită din orașul otoman Istanbul.
Primii ani
[modificare | modificare sursă]Mancinelli s-a născut într-o familie de origine nobilă.[3] S-a alăturat iezuiților în 1558[3] și în 1566 era novice în prima casă a noviciatului din Roma.[4]
Activitatea misionară
[modificare | modificare sursă]Mancinelli a fost misionar catolic în Bosnia și Dalmația,[5] apoi a fost numit șef al misiunii iezuite din Istanbul înființată de papă în anul 1583.[6] Iezuiții oficiau serviciile religioase în Biserica Sfântul Benedict și au deschis școli cu sprijinul ambasadorilor Franței și Veneției.[7]
În perioada 1585-1587, Mancinelli a călătorit de la Constantinopol prin Țara Românească și Moldova, a vizitat Liovul (aflat atunci în Uniunea statală polono-lituaniană, azi în Ucraina) și apoi Cracovia. Ajungând până în Rusia, el s-a întors în Italia prin Viena, unde a rămas câteva luni.[8]
În 1592, Mancinelli a fost trimis la Alger, ca urmare a cererii făcute iezuiților de către guvernul Regatului de Neapole, cu scopul de a-i răscumpăra pe sclavii creștini: el a scris o relatare a acestei călătorii în Morea (Roma, Archivum Romanum Societatis Iesu, Vitae, 46, cf. 68-83) și în „Observații referitoare la răscumpărarea sclavilor creștini din robia necredincioșilor” (ibid., Vitae, 51, cc. 43r-45r). El a experimentat un extaz supranatural în timpul călătoriei - i-au apărut sfinți și îngeri care l-au încurajat și au confirmat rezultatul pozitiv al misiunii lui în Moldova - și a înregistrat observațiile sale.[9]
În 1608, când se afla în misiune în Anglia, a avut din nou viziuni cu îngeri, potrivit propriilor mărturii.[10] La bătrânețe era consultat cu regularitate de către tinerii care călătoreau în Anglia cu speranța de a readuce Biserica Angliei sub jurisdicția Romei.[11]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Fabre 2008, p. 177.
- ^ Deresiński, Wojciech (). „Mancinelli”. Mancinelli informator. Mancienlli Society. 5. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Coulton 1950, p. 750.
- ^ The Month. . p. 362.
- ^ Deresiński, Wojciech (). „Mancinelli”. Mancinelli informator. Mancienlli Society. 5. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Frazee 2006, p. 74.
- ^ Darnault, Sezim Sezer; Birkan, Çelen (). Latin Catholic Buildings in Istanbul: A Historical Perspective, 1839-1923. Isis. p. 45. ISBN 978-975-428-275-7.
- ^ „MANCINELLI, Giulio in „Dizionario Biografico"”. www.treccani.it.
- ^ Pozsony, Ferenc; Csermely, Peter (). The Hungarian Csángó of Moldova. Corvinus Publishing. p. 82. ISBN 978-1-882785-18-6.
- ^ Marystone, Cyril (). The Coming Type of the End of the World and the Universal Conversion of the Nations. o.V. p. 287.
- ^ The Month. . p. 363.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Fabre, Pierre-Antoine (). Escrituras de la modernidad: los jesuitas entre cultura retórica y cultura científica. Universidad Iberoamericana. ISBN 978-607-417-030-6.
- Frazee, Charles A. () [1983]. Catholics and Sultans: The Church and the Ottoman Empire 1453-1923. Cambridge: Cambridge University Press.
- Coulton, G.G. (). Five Centuries of Religion. CUP. GGKEY:881G3EASSLN.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- BUDIŠA, Dražen, Julije Mancinelli o dubrovačkoj okolici (1575/76) /Julius Mancinelli about the Surroundings 'of Dubrovnik (1575/76), XVI (1986), pp. 133-151.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- MANCINELLI, Giulio, autor Anna Rita Capoccia
