Jacques Laurent
Jacques Laurent | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [2][3][4] Paris, Île-de-France, Franța |
Decedat | (81 de ani)[2][3][5][6][4] Paris, Île-de-France, Franța |
Înmormântat | cimetière ancien d'Asnières-sur-Seine[*] |
Cauza decesului | sinucidere |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | scriitor jurnalist romancier[*] scenarist eseist |
Limbi vorbite | limba franceză[3][7] |
Pseudonim | Gilles Bargy, Jacques Laurent-Cély, Laurent Labattut, Gonzague de Pont-Royal, Marc de Saint-Palais, Cécil Saint-Laurent[1] |
Partid politic | Action française |
Studii | Lycée Condorcet |
Mișcare/curent literar | Hussards[*] |
Patronaj | Défense de l'Occident[*] |
Opere semnificative | Les Bêtises[*] Q18214461[*] Q96759639[*] |
Note | |
Premii | Premiul Goncourt prix Prince-Pierre-de-Monaco[*] prix du Quai des Orfèvres[*] grand prix de littérature de l'Académie française[*] |
Modifică date / text |
Jacques Laurent (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un jurnalist, eseist și scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1971 pentru romanul Les Bêtises.
Laurent a fost ales în Academia Franceză în 1986.
Laurent a aparținut grupului literar Les Hussards și este cunoscut ca un prolific romancier istoric, eseist și scenarist sub numele de Cecil Saint-Laurent. Filmul Lola Montès din 1955, regizat de Max Ophüls, s-a bazat pe romanul său istoric despre viața Lolei Montez. A scris pentru Jean Aurel documentarul despre primul război mondial 14-18 nominalizat la Oscar. De asemenea, a regizat filmul Quarante-huit heures d'amour (1969).
Un alt roman remarcabil al lui Saint-Laurent a fost Caroline chérie (scrisă în 1947), o carte puternică a cărei acțiune se petrece în primele zile ale Revoluției Franceze. Și acesta a devenit un film. Regizat de Richard Pottier, filmul a fost lansat în Franța în 1951, având-o în rolul principal pe Martine Carol. Saint-Laurent a fost unul dintre scenariștii filmului.
„Les Passagers pour Alger” din 1961 a fost un thriller contemporan, plasat pe fundalul războiului algerian de atunci, și ca multe dintre cărțile sale scrise din punctul de vedere al unei femei tinere aventuriere.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ca Jacques Laurent
- 1947 : La Mort à boire, roman (Éd. Jean Froissart)
- 1948 : Les Corps tranquilles, roman (Éd. Jean Froissart)
- 1951 : Paul et Jean-Paul, eseu (Grasset)
- 1954 : Le Petit Canard, roman (Grasset)
- 1964 : Mauriac sous de Gaulle, eseu (La Table ronde)
- 1965 : Année 40, eseu (cu Gabriel Jeantet) (La Table ronde)
- 1966 : La Fin de Lamiel, eseu (Julliard)
- 1967 : Au contraire, eseu (La Table ronde)
- 1968 : Choses vues au Viêt Nam, eseu (La Table ronde)
- 1969 : Lettre ouverte aux étudiants, eseu (Albin Michel)
- 1971 : Les Bêtises, roman (Prix Goncourt, 1971) (Grasset)
- 1972 : Neuf perles de culture, eseu (cu Claude Martine) (Gallimard)
- 1976 : Histoire égoïste, eseu (La Table ronde)
- 1979 : Le Nu vêtu et dévêtu, eseu (Gallimard)
- 1980 : Roman du roman, eseu (Gallimard)
- 1981 : Les Sous-Ensembles flous, roman (Grasset)
- 1982 : Les Dimanches de Mademoiselle Beaunon, roman (Grasset)
- 1984 : Stendhal comme Stendhal, eseu (Grasset)
- 1986 : Le Dormeur debout, roman (Gallimard)
- 1988 : Le Français en cage, eseu, (Grasset)
- 1990 : Le Miroir aux tiroirs (Grasset)
- 1994 : Du mensonge, eseu (Plon)
- 1994 : L'Inconnu du temps qui passe (Grasset)
- 1997 : Moments particuliers (Grasset)
- 1999 : L'Esprit des lettres (Éditions de Fallois)
- 2000 : Ja et la Fin de tout (Grasset)
- Ca J.C Laurent
- 1950 : Ne touchez pas à la hache!, roman polițist (S.C.E.L / Éditions Je sers no. 1 de la Collection Œdipe)
- Ca Cecil Saint-Laurent
- 1947 : Caroline chérie
- 1949 : Captain Steel
- 1950 : Le Fils de Caroline chérie
- 1951 : Les Caprices de Caroline
- 1952 : À bouche que veux-tu (Flammarion)
- 1953 : Sophie et le crime
- 1953 : Lucrèce Borgia
- 1954 : Mata Hari's Daughter
- 1954 : Une sacrée salade
- 1955 : Frou-Frou
- 1957 : Prénom Clotilde
- 1958 : L'Algérie quand on y est
- 1961 : Les Agités d'Alger
- 1961 : Les Passagers pour Alger
- 1963-1967 : Hortense 1914-18
- 1969 : Les Petites Filles et les Guerriers
- 1970 : La Communarde
- 1972 : Lola Montes
- 1975 : La Bourgeoise
- 1978 : La Mutante
- 1986 : L'Erreur
- 1986 : Histoire imprévue des dessous féminins (Herscher)
- Ca Albéric Varenne
- 1948 : Quand la France occupait l'Europe (éditions le Portulan)
- Alte pseudonime
- Laurent Labattut, Gilles Bargy, Dupont de Mena, Luc d’Ébreuil, Roland de Jarnèze, Alain Nazelle, Jean Parquin, Gonzague de Pont-Royal, Marc de Saint-Palais, Alain de Sudy, Edgar Vuymont.[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Jacques Laurent, GeneaStar
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b „Jacques Laurent”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ Jacques LAURENT, Le Delarge
- ^ Jacques Laurent, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Source BnF