Limba gotică
| Gotică | |
| Regiuni | Oium, Dacia, Italia, Gallia Narbonensis, Hispania. |
|---|---|
| Număr de vorbitori | 0  |
| Dispariție | în mare parte dispărută până în sec. 8, rămășite posibil să fi supraviețuit până în sec. 17 |
| Sistem de scriere | alfabetul gotic |
| Clasificare | |
limbi indo-europene
| |
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-2 | got |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | got |
| Puteți vizita Wikipedia în gotică. | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba gotică este o limbă germanică dispărută, care a fost vorbită de goți. Este cunoscută, în principal, din Codex Argenteus, o copie din secolul al VII-lea a Bibliei traduse de episcopul Wulfila (Ulfilas) în gotică, datând din secolul al IV-lea. Este singura limbă est-germanică cu un corpus amplu. Toate celelalte, inclusiv limba burgundă și limba vandală, sunt cunoscute numai prin nume proprii transmise din surse istorice.
Fiind limbă germanică, gotica este membră a familiei indo-europene. Este limba germanică cu cea mai timpurie atestare, dar nu are descendente între limbile moderne. Cele mai vechi documente datează din secolul al IV-lea. Limba era în declin la mijlocul secolului al VI-lea, în parte din cauza înfrângerii militare a goților suferite în conflictul cu francii, cât și din cauza asimilării goților în sânul populațiilor romanice subordonate, care erau mai numeroase și civil superioare. Pe de altă parte, dispariția goticii a fost cauzată și de plecarea goților din Italia și de izolarea geografică a goților migratori de alte populații germanice.
Limba a supraviețuit în Peninsula Iberică (Spania modernă și Portugalia) până în secolul al VIII-lea. Potrivit autorului franc Walahfrid Strabo (Walahfried), gotica ar fi fost vorbită în continuare și la începutul secolului al IX-lea în ținuturi dinspre cursul inferior al Dunării și în regiuni montane izolate din Crimeea, limba gotică crimeeană. Termeni posibil gotici din manuscrise mai târzii de sec. al VI-lea (anul 600 d.H.), pot să nu aparțină limbii gotice.
Există ipoteza că așa-zisa limbă gotică crimeeană ar fi fost vorbită până în sec. al XVII-lea sau al XVIII-lea. În 1562, când se afla la Constantinopol, diplomatul flamand Ogier Ghislain de Busbecq a avut convorbiri cu două persoane originare din Crimeea, care vorbeau prezumtiva limbă gotică din peninsulă. Busbecq a fixat în scris mai multe cuvinte și explicațiile date de cei doi crimeeni. Consemnările au fost remise acasă ca raport diplomatic, cuvintelor prezumtiv gotice puse în listă adăugându-le traducerea în limba latină. Lexemele au caracteristici importante de tip german (mai ales din dialectele germanei de jos), ceea ce face controversată ipoteza gotică în sânul comunității lingvistice de specialitate. Exemple: broe "pâine" (germană: Brot); plut "sânge" (Blut); hoef "cap" (Haupt); schieten "a trage cu săgeți" (schiessen); gnauen tag "bună ziua" (guten Tag); reghen "ploaie" (Regen); bruder "frate" (Bruder); schuuester "soră" (Schwester); alt "bătrân, vechi" (alt); wintsch "vânt" (Wind); siluir "argint" (Silber); "goltz" (Gold); fisct "pește" (Fisch); thurn "ușă" (Tür); sune "soare" (Sonne); mine "lună" (Mond); bars "barbă" (Bart); handa "mână" (Hand); boga "arc" (Bogen); brunna "fântână" (Brunnen); waghen "car, căruță" (Wagen); apel "măr" (Apfel și Appel); kommen "a veni" (kommen); singhen "a cânta" (singen); lachen "a râde" (lachen); oeghene "ochi (plural)" (Augen); stul "scaun" (Stuhl); hus "casă" (Haus și Hus); salt "sare" (Salz).
Datorită vechimii mari a textelor în gotică (în principal textul Bibliei tradus de Wulfila), gotica are o importanță deosebită în lingvistica comparată în general și în lingvistica limbilor germanice în particular.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Biblia gotică în caractere latine
- en Proiectul Wulfila Arhivat în , la Wayback Machine.
- Textul lui Busbecq
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- F. Mossé, Manuel de la langue gotique, Aubier Éditions Montaigne, 1942
- W. Braune and E. Ebbinghaus, Gotische Grammatik, ed. a 17-a, Tübingen, 1966
- ed. a 20-a, 2004. ISBN 3-484-10852-5 (hbk), ISBN 3-484-10850-9 (pbk)
- Wilhelm Streitberg, Die gotische Bibel , ed. a 4-a, Heidelberg, 1965
- Joseph Wright, Grammar of the Gothic language, 2nd ed., Clarendon Press, Oxford, 1966
- 2nd edition, 1981 reprint by Oxford University Press, ISBN 0-19-811185-1
- W. Krause, Handbuch des Gotischen, ed. a 3-a, München, 1968
- Ottar Grønvik, Die dialektgeographische Stellung des Krimgotischen und die krimgotische cantilena. Universitetsforlaget, Oslo 1983, ISBN 82-00-06614-2
- MacDonald Stearns, Crimean Gothic. Analysis and Etymology of the Corpus. Anma Libri, (Studia Linguistica et Philologica 6), Saratoga CA, 1978, ISBN 0-915838-45-1
- MacDonald Stearns, Das Krimgotische. In: Heinrich Beck (editor), Germanische Rest- und Trümmersprachen de Gruyter, (Reallexikon der germanischen Altertumskunde 3), Berlin (și alte localități), 1989. ISBN 3-11-011948-X, p. 175–194
- Fausto Cercignani, The Development of the Gothic Short/Lax Subsystem. In: Zeitschrift für vergleichende Sprachforschung, 93/2, 1979, 272–278.
- Fausto Cercignani, The Reduplicating Syllable and Internal Open Juncture in Gothic. In: Zeitschrift für vergleichende Sprachforschung, 93/1, 1979, 126–132.
- Fausto Cercignani, The Enfants Terribles of Gothic “Breaking”: hiri, aiþþau, etc. In: The Journal of Indo-European Studies, 12/3-4, 1984, 315–344.
- Fausto Cercignani, The Development of the Gothic Vocalic System. In: Germanic Dialects: Linguistic and Philological Investigations, edited by Bela Brogyanyi and Thomas Krömmelbein, Benjamins, Amsterdam/Philadelphia 1986, 121–151.
