Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Margareta de Provence

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Margareta de Provence
Date personale
Născută1221
Forcalquier
Decedată21 decembrie 1295 (74 de ani)
Paris
ÎnmormântatăCatedrala din Saint-Denis Modificați la Wikidata
PărințiRamon Berenguer IV, Conte de Provence
Beatrice de Savoia
Frați și suroriSancha de Provența[*][1]
Eleanor de Provence[1]
Beatrice de Provence[*][1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLudovic al IX-lea al Franței
CopiiIsabella, regină de Navara
Filip al III-lea al Franței
Blanche a Franței
Margareta, Ducesă de Brabant
Robert, Conte de Clermont
Agnes, Ducesă de Burgundia
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurireine de France[*][[reine de France (Title held by the Consort of the King of France)|​]]
Familie nobiliarăCasa de Aragon
Casa de Capet
Regină consort a Franței
Domnie27 mai 1234 – 25 august 1270
Încoronare28 mai 1234

Margareta de Provence (1221[2]21 decembrie 1295) a fost regină consort a Franței ca soție a regelui Ludovic al IX-lea al Franței. A fost fiica cea mare a lui Ramon Berenguer IV, Conte de Provence și a soției acestuia, Beatrice de Savoia.

Surorile mai mici ale Margaretei erau regina Eleanor a Angliei, regina Sanchia a Germaniei și regina Beatrice a Siciliei. Ea a fost în special apropiată de Eleanor, de care se apropia ca vârstă și cu care a menținut o relație de prietenie până au devenit adulte.[3] Căsătoriile regilor Franței și Angliei cu surorile din Provence au îmbunătățit relația dintre cele două țări, care a dus la semnarea Tratatului de la Paris.[4]

La 27 mai 1234 la vârsta de 13 ani, Margareta a devenit regină consort a Franței ca soție a regelui Ludovic al IX-lea, cu care a avut 11 copii. A fost încoronată a doua zi după nuntă.

  1. ^ a b c Kindred Britain 
  2. ^ Charles Cawley, Medieval Lands, Provence
  3. ^ Howell. p. 3.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Sanders, I.J. (). The Texts of the Peace of Paris, 1259 The English Historical Review Vol. 66, No. 258 pp. 81-97. Oxford University Press. p. 88.