Noul Front Popular
| Noul Front Popular | |
| Nouveau Front populaire | |
 | |
| Abreviere | NFP  |
|---|---|
| Oameni cheie | |
| Președinte | Conducere colectivă |
| Fondator(i) | |
| Date | |
| Înființat | |
| Informații | |
| Ideologie oficială | Socialism democratic Social democrație Progresism Antifascism Ecosocialism Feminism Facțiuni: Antiimperialism Comunism Anticapitalism Antineoliberalism |
| Poziție politică | Stânga Facțiuni: Centru-stânga spre extrema stângă[1] |
| Senat | 98 / 348 |
| Adunarea Națională | 180 / 577 |
| Parlamentul European | 27 / 81 |
| Prezență online | |
| site web oficial hasthtag | |
Modifică date / text  | |
Noul Front Popular (în franceză Nouveau Front populaire, acronim NFP)[a] este o largă alianță electorală a partidelor politice de stânga din Franța[4] lansată pe 10 iunie 2024 ca răspuns la alegerile legislative anticipate.
Context
[modificare | modificare sursă]Anterior alegerilor din 2022, mai multe partide franceze de stânga au fondat alianța electorală Noua Uniune Populară Ecologică și Socială (NUPES) pentru a participa împreună la alegeri împotriva Adunării Naționale și En Marche.[5] Deși a fost capabilă colectiv să formeze blocul lider de opoziție, alianța nu a reușit să fie de acord să formeze o grupare parlamentară singulară. În ciuda acestui fapt, alianța i-a refuzat lui Macron majoritatea în parlament.[6]
Istorie
[modificare | modificare sursă]Formare
[modificare | modificare sursă]
Pe 9 iunie 2024, alegerile pentru Parlamentul European din 2024 au avut loc, iar sondajele exit-poll au indicat faptul că Adunărea Națională a obținut de două ori numărul de voturi față de Renașterea lui Macron. NUPES nu a participat la un singur scrutin, ci la mai multe. Ca răspuns la performanța slabă a alegerilor, Macron a dizolvat parlamentul pentru a solicita alegeri parlamentare anticipate, primul tur fiind programat pentru 30 iunie, iar al doilea tur pe 7 iulie.[7]
În urma anunțării unor noi alegeri, au existat apeluri de la unii pentru reînnoirea NUPES. Politicianul de stânga François Ruffin a cerut tuturor partidelor de stânga, inclusiv Verzilor, să formeze un „Front Popular” pentru „a evita ce este mai rău și pentru a câștiga”.[8] Prim-secretarul Partidului Socialist, Olivier Faure, a cerut „crearea unui front popular împotriva extremei drepte”, dar a respins stânga care lucrează cu politicile lui Macron calificând posibilitatea colaborării ca fiind „total iluzorie”.[9]
La sfârșitul zilei de 10 iunie, Noul Front Popular a anunțat intenția de a „construi o alternativă la Emmanuel Macron și de a lupta împotriva proiectului rasist al extremei drepte” în viitoarele alegeri.[10][11] Numele intenționează să aducă înapoi „vechiul” Front Popular care s-a format în anii 1930.[12] Alianța a fost de acord ca o singură listă comună de candidați să intre în primul tur al alegerilor.[13]
Platformă politică
[modificare | modificare sursă]Politica constituțională
[modificare | modificare sursă]Frontul s-a angajat să desființeze articolul 49.3 din Constituția Franței, care permite guvernelor să forțeze trecerea legislației prin Adunarea Națională fără vot. Frontul s-a angajat, de asemenea, să introducă reprezentarea proporțională pentru alegerile pentru Adunarea Națională și să organizeze o adunare constituantă pentru a pregăti o nouă constituție pentru Franța, trecând de la actuala Republică, A Cincea, la o a Șasea Republică.[14]
Politica economică
[modificare | modificare sursă]Noul Front Popular sprijină vârsta de pensionare de 60 de ani și abrogarea legii franceze de reformă a pensiilor din 2023. Frontul sprijină, de asemenea, introducerea concediului menstrual[15] și o creștere cu 14% a salariului minim. Frontul ar reintroduce și impozitul de solidaritate pe avere care fusese abolit în 2017 de guvernul lui Macron, precum și introducerea unui nou impozit pe profiturile excedentare și majorarea Contribuției Sociale Generalizate plătite de cei mai bogați contribuabili.[16]
Politica educației
[modificare | modificare sursă]Frontul s-a angajat să facă mesele de prânz și rechizitele școlare gratuite.[17] De asemenea, s-a angajat să desființeze sistemul de admitere la universități Parcoursup.[18]
Politică externă
[modificare | modificare sursă]Platforma sprijină ajutorul militar acordat Ucrainei, angajându-se în același timp la nicio intervenție militară directă a Franței.[19] Platforma solicită, de asemenea, Franței să recunoască Statul Palestina[15] și să impună un embargo asupra armelor împotriva Israelului.[20]
Politică socială
[modificare | modificare sursă]Frontul s-a angajat să introducă autodeterminarea de gen.[21] De asemenea, s-a angajat să desființeze Serviciul Național General.[18]
Posibilul premier în cazul victoriei
[modificare | modificare sursă]Inițial, Noul Front Popular nu a desemnat un posibil viitor prim-ministru în cazul succesului la următoarele alegeri legislative. Pe 12 iunie, Jean-Luc Mélenchon a declarat că „se simțea capabil” să fie prim-ministru, dar a declarat „nu mă elimin, dar nu mă impun”[22] și pe 16 iunie „Dacă crezi că nu ar trebui să fiu prim-ministru, nu voi fi” [23] înainte de a declara pe 22 iunie că este „evident” pregătit să-și asume această responsabilitate. El a adăugat: „S-a ajuns la un acord ca „cel mai mare grup parlamentar să prezinte candidatul pentru funcția de prim-ministru”.[24][25] Dar pentru Raphaël Glucksmann și Carole Delga, candidatul de stânga pentru postul de prim-ministru „nu va fi Jean-Luc Mélenchon”. După discursul său din 22 iunie, figura sa a fost ținută de RN și de tabăra prezidențială ca una repulsivă.[26][27] Mai multe voci din coaliție s-au opus acestei ipoteze,[28][29] considerând că nu era suficient de unificator, în special Fabien Roussel, Clémentine Autain, François Hollande și Marine Tondelier.[30] Pe 24 iunie, el a adăugat că „nu este un candidat pentru nimic”, dar că premierul va fi de la LFI. Pe 25 iunie, François Ruffin a declarat că Mélenchon „este un obstacol în calea victoriei” Noului Front Popular.[31][32]
François Ruffin și Fabien Roussel spun că sunt pregătiți să-și asume această responsabilitate.[33][34] Valérie Rabault, vicepreședinte al Adunării Naționale Franceze, este în favoarea unei „candidate feminine”, citând-o pe Carole Delga, Clémentine Autain și pe ea însăși.[35] Fostul CFDT lider Laurent Berger a fost propus și de Raphaël Glucksmann și Sandrine Rousseau.[36]
Pe 22 iunie, un sondaj LegiTrack realizat de OpinionWay-Vae Solis pentru Les Echos și Radio Classique a arătat că, în cazul unei victorii a Noului Front Popular, francezii ar prefera un prim-ministru din PS (44% dintre respondenți) mai degrabă decât din LFI (25%).[37]
Rezultate electorale
[modificare | modificare sursă]| Alegeri | Lider | Primul tur | Al doilea tur | Mandate | Statut | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Voturi | % | Voturi | % | ||||
| 2024 | Conducere colectivă | 9,042,485 | 28.21 | 7,040,198 | 25.81 | 180 / 577
|
TBA |
Note
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Candidates race to register for French election but one convicted of spousal assault withdraws”. Associated Press. . Accesat în .
The uneasy coalition of parties from the far-left to the center-left is campaigning together against the prospect that the two-round June 30 and July 7 election could produce France's first far-right government since the Nazi occupation.
- ^ „Élections législatives 2024 : PS, LFI, EELV, PCF... comment le Front populaire se prépare”. La Dépêche du Midi.
- ^ „Européennes. Pour un Front populaire écologique et social”.
- ^ Alderman, Liz (). „French Business Leaders See Threat to Economy From Macron's Opponents”. The New York Times. Accesat în .
- ^ Stangler, Cole (). „The left has finally got its act together – in France. Watch out, Macron and Le Pen”. The Guardian. Accesat în .
- ^ Bernard, Mathias (). „Parliamentary elections shock France's political order to its core”. The Conversation (în engleză). Accesat în .
- ^ Tidey, Alice (). „French President Macron dissolves parliament, calls snap elections”. euronews (în engleză). Accesat în .
- ^ Corbet, Sylvie; Petrequin, samuel (). „Macron dissolves the French parliament and calls a snap election after defeat in EU vote”. Associated Press (în engleză). Accesat în .
- ^ Abboud, Leila; Klasa, Adrienne. „French parties reject Macron's offer for alliance against far right”. Financial Times. Accesat în .
- ^ Garnier, Hugues (). „Programme, candidature unique... Les partis de gauche appellent à créer un "nouveau Front populaire"”. BFMTV (în franceză). Accesat în .
- ^ „Législatives : accord entre les partis de gauche pour des " candidatures uniques " dans chaque circonscription dès le premier tour”. Le Monde.fr (în franceză). . Accesat în .
- ^ „French opposition parties on the left and right seek alliances ahead of snap elections”. Associated Press.
- ^ Nelken, Sacha. „Accord de la gauche pour des «candidatures uniques» : récit d'une (courte) soirée”. Libération (în franceză). Accesat în .
- ^ David, Romain (). „Le programme des 100 premiers jours du « Nouveau Front populaire »”. Public Sénat. Accesat în .
- ^ a b „Ce que contient le programme du Nouveau Front populaire pour les élections législatives” [What the New Popular Front program contains for the legislative elections]. Le Monde (în franceză). . Accesat în .
- ^ „Ce qu'il faut retenir du programme économique du Nouveau Front populaire, entre ISF climatique et smic à 1 600 euros net”. Le Monde. . Accesat în .
- ^ „France's new left-wing alliance vows to raise government spending by €150 billion”. France24. . Accesat în .
- ^ a b Sauvage, Flora (). „Législatives anticipées : que proposent les trois blocs sur l'éducation ?”. Public Sénat. Accesat în .
- ^ „Législatives : le programme du Front Populaire en 3 minutes chrono” [Legislative elections: the Popular Front program in 3 minutes flat]. La Tribune (în franceză). Agence France-Presse. .
- ^ „Législatives 2024 : programme, circonscriptions... Ce que contient l'accord du Nouveau Front populaire” [Legislative elections 2024: program, constituencies... What the New Popular Front agreement contains]. Franceinfo (în franceză). .
- ^ „"Changer de sexe en mairie" : les associations LGBT+ "atterrées" par les propos d'Emmanuel Macron”. France Inter. . Accesat în .
- ^ „"Je ne m'élimine pas, mais je ne m'impose pas": Mélenchon se dit "capable" d'être Premier ministre”. BFMTV (în franceză). Accesat în .
- ^ „"Je ne m'élimine pas, mais je ne m'impose pas": Mélenchon se dit "capable" d'être Premier ministre”. BFMTV (în franceză). Accesat în .
- ^ „VIDEO. Législatives 2024 : Jean-Luc Mélenchon souhaite "bien évidemment" toujours devenir Premier ministre”. Franceinfo (în franceză). . Accesat în .
- ^ Ouest-France (). „Législatives 2024 : Jean-Luc Mélenchon « bien évidemment » prêt à devenir Premier ministre”. Ouest-France.fr (în franceză). Accesat în .
- ^ David, Romain (). „Nouveau Front populaire : Jean-Luc Mélenchon, un caillou dans la chaussure des partenaires de LFI”. Public Sénat (în franceză). Accesat în .
- ^ „Législatives: Jean-Luc Mélenchon à Matignon? La gauche rejette l'idée, "c'est un repoussoir"”. RMC (în franceză). Accesat în .
- ^ „Législatives 2024 : Jean-Luc Mélenchon se déclare candidat pour Matignon, la gauche divisée”. Franceinfo (în franceză). . Accesat în .
- ^ „« Emmanuel Macron et Jean-Luc Mélenchon, épouvantails dans leurs camps respectifs »”. Le Monde.fr (în franceză). . Accesat în .
- ^ „« Emmanuel Macron et Jean-Luc Mélenchon, épouvantails dans leurs camps respectifs »”. Le Monde.fr (în franceză). . Accesat în .
- ^ „VIDÉO - Pour François Ruffin, Mélenchon "est un obstacle à la victoire" du Nouveau Front populaire”. TF1 INFO (în franceză). . Accesat în .
- ^ Marianne (). „"Rejoins le RN direct !" : Quatennens attaque Ruffin, pour qui "Mélenchon est "un obstacle" à la victoire”. www.marianne.net (în franceză). Accesat în .
- ^ „Carole Delga au « Monde » : « Jean-Luc Mélenchon ne sera pas premier ministre »”. Le Monde.fr (în franceză). . Accesat în .
- ^ „Mélenchon Premier ministre? Les figures de gauche ne disent pas non, mais ont déjà des alternatives”. BFMTV (în franceză). Accesat în .
- ^ MARIE, Juliette (). „Législatives 2024 : qui sera Premier ministre ? À gauche, ils sont déjà trois à se dire « capables »”. Ouest-France.fr (în franceză). Accesat în .
- ^ „"Je ne m'élimine pas, mais je ne m'impose pas": Mélenchon se dit "capable" d'être Premier ministre”. BFMTV (în franceză). Accesat în .
- ^ „SONDAGE EXCLUSIF - Les Français préféreraient un Premier ministre issu du PS plutôt que de LFI”. Les Echos (în franceză). . Accesat în .