Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Oxid de mangan (IV)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Oxid de mangan (IV)
__ Mn4+      __ O2−
__ Mn4+      __ O2−
Nume IUPACOxid de mangan (IV)
Alte denumiriDioxid de mangan
Hiperoxid de mangan
Piroluzit
Identificare
Număr CAS1313-13-9
PubChem CID14801
Informații generale
Formulă chimicăMnO2
Aspectsolid negru
Masă molară86,9368 g/mol
Proprietăți
Densitate5,026 g/cm3
Punct de topire535 °C (descomp.)
Solubilitate în apă
insolubil
Pericol
O : OxidantX : Nociv
Oxidant, Nociv,
Fraze RR20/22
Fraze S(S2), S25
SGH03 :SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcotic
Atenție
H302, H332, P221,
NFPA 704

1
1
2
OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de mangan (IV), cunoscut adeseori și sub denumirea de dioxid de mangan, este un compus anorganic cu formula MnO2. Este un solid închis la culoare, negru, răspândit în natură sub formă de piroluzit, care este principalul minereu de mangan. Dioxidul de mangan este un component important în unele tipuri de baterii electrice, mai exact cele de tipul zinc-carbon și alcaline.[1] Mai este folosit și ca pigment, ca precursor pentru alți compuși ai manganului (cum ar fi permanganatul de potasiu, KMnO4), și ca reactiv în sinteza organică (de exemplu, în reacția de oxidare a alcoolilor alilici.

Dioxidul de mangan se poate obține, la nivel industrial, direct din piroluzit, prin măcinare sau prin triturare. În laborator, se poate obține prin descompunerea termică a azotatului de mangan (II) la peste 500 °C.

  1. ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements. Oxford: Pergamon Press. pp. 1218–20. ISBN 0-08-022057-6. .