Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Pește ventuză comun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pește ventuză comun
Pește ventuză comun (Lepadogaster lepadogaster)
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Supraclasă: Osteichthyes
(neclasificat): Pisces
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Acanthopterygii
Ordin: Perciformes
Subordin: Gobiesocoidei
Familie: Gobiesocidae
Gen: Lepadogaster
Specie: L. lepadogaster
Nume binomial
Lepadogaster lepadogaster
(Bonnaterre, 1788)

Peștele ventuză comun (Lepadogaster lepadogaster) este un pește carnivor marin din familia gobiesocide care trăiește pe fundul stâncos sau nisipos din vecinătatea țărmului, mișcându-se destul de greoi, printre alge. Este răspândit pe litoralul african și european al Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara și Marea Neagră. În România, a fost semnalat la Agigea. Este un pește mic, având o lungime de până la 8-10 cm. Poate trăi până la 5 ani. Corpul alungit, ușor turtit dorsoventral anterior și lateral posterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul mare și moderat deprimat. Botul turtit și larg, sub forma unui cioc de rață. Au 2 perechi de nări tubulare; nara anterioară cu tentacule pe marginea sa posterioară, acestea sunt formate dintr-un tentacul mai lung, având la bază două ramificații mai mici. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală și anală sunt unite cu înotătoarea caudală printr-o mică membrană, incompletă. Înotătoarele pectorale largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală puternică cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi. Colorația este variabilă în funcție de mediului înconjurător: cafeniu-deschisă, brun-roșcată sau verzuie-măslinie. Pe spate și laturile corpului, numeroase pete mici, cafenii, ovale sau rotunjite. Pe partea dorsală a capului, înapoia ochilor au două pete mici ovale, albastre, dispuse în spatele unei dungi sub formă de un V cu vârful îndărăt. Între ochii 2-3 dungi de culoare galbenă sau albastră tivite cu negru. Pe laturile capului câteva dungi albastre. Înotătoarele mediane (dorsală, anală și caudală) de culoare carmin, tivite cu galben. Se hrănesc cu mici crustacee, gasteropode și moluște bivalve, dar și cu icre de pești și pești mici. Ponta este depusă pe sub pietre în mai-iunie și este alcătuită din pături de câte 200-250 de ouă, dispuse pe un singur rând și păzită de către ambele sexe. Ouăle (icrele) de culoare galben-aurie aderă la substrat și au o formă semielipsoidală, lungi de 1,8 mm. Larvele eclozează după 2 săptămâni și duc la început o viață planctonică. Din punct de vedere economic, nu prezintă importanță.[2][3][4][5][6][7][8][9][10]

  1. ^ Lepadogaster lepadogaster. The IUCN Red List of Threatened Species
  2. ^ Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  3. ^ Adriana Murgoci. Contribuții la cunoașterea gobiesocidelor (ordinul Xenopterygii) din Marea Neagră. Studii și cercetări de biologie. Seria Zoologie. Tomul 16, Nr. 5, p. 373-382, București 1964
  4. ^ Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucuresti 1952
  5. ^ George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959.
  6. ^ Th. Bușniță, I. Alexandrescu. Atlasul peștilor din apele R.S. România. București, 1971.
  7. ^ Gr . Antipa. Fauna ichtiologică a României. București, 1909.
  8. ^ L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.
  9. ^ Световидов А. Н. Рыбы Чёрного моря. Москва: «Наука», 1964.
  10. ^ Васильева Е. Д. Рыбы Чёрного моря. Определитель морских, солоноватоводных, эвригалинных и проходных видов с цветными иллюстрациями, собранными С. В. Богородским. — М.: ВНИРО, 2007.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pește ventuză comun
Wikispecies
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Pește ventuză comun