Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Setsuko Hara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Setsuko Hara
Date personale
Născută[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Yokohama, Japonia[6] Modificați la Wikidata
Decedată (95 de ani)[1][2][7][3][5] Modificați la Wikidata
Prefectura Kanagawa, Japonia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie) Modificați la Wikidata
Frați și suroriYoshio Aida[*][[Yoshio Aida (Japanese camera operator)|​]]
Sumiko Aida[*][[Sumiko Aida |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia
 Imperiul Japonez (–) Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
actriță de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[8] Modificați la Wikidata
Alte premii
Blue Ribbon Awards for Best Actress[*][[Blue Ribbon Awards for Best Actress |​]] (1952)
Mainichi Film Award for Best Actress[*][[Mainichi Film Award for Best Actress (annual film award)|​]] Modificați la Wikidata
De la stânga la dreapta: Kiyo Kuroda și Setsuko Hara în Atami (1936)
În Atarashiki Tsuchi (1937)
În Primăvara târzie (1949)
În Tokyo Story (1953)

Setsuko Hara (原 節子 Hara Setsuko?, n. , Yokohama, Japonia – d. , Prefectura Kanagawa, Japonia) a fost o actriță japoneză. Ea este cunoscută în Occident pentru rolurile interpretate în filmele Late Spring (1949) și Tokyo Story (1953) ale lui Yasujirō Ozu,[9] deși apăruse deja în 67 de filme înainte de a juca în filmele lui Ozu.[10]

Începutul carierei

[modificare | modificare sursă]

Setsuko Hara s-a născut ca Masae Aida (会田 昌江 Aida Masae?) în ceea ce este acum sectorul Hodogaya-ku al metropolei Yokohama, într-o familie cu trei fii și cinci fiice. Sora ei mai mare era căsătorită cu regizorul de film Hisatora Kumagai, care ce a ajutat-o pe Masae să pătrundă în lumea cinematografiei: el a încurajat-o să renunțe la școală, iar ea l-a ascultat[11] și a plecat să lucreze în 1935 pentru studiourile Nikkatsu din Tamagawa, aflate în afara orașului Tokyo.[12] A debutat la vârsta de 15 ani,[12] cu un nume de scenă pe care studioul i l-a dat,[11] în Do Not Hesitate Young Folks! (ためらふ勿れ若人よ tamerau nakare wakōdo yo?).[13][14] S-a mutat ulterior la J. O. Studios și a ajuns apoi la compania Toho.[12]

Ea a devenit o actriță celebră după ce a interpretat rolul principal în coproducția germano-japoneză Die Tochter des Samurai (Fiica samuraiului) din 1937, cunoscută în Japonia sub numele de Atarashiki Tsuchi (Pământ nou), în regia lui Arnold Fanck și Mansaku Itami.[12][15] Ea a fost distribuită în film datorită aspectului fizic eurasiatic: înaltă, ochi mari, nas proeminent, diferit de aspectul tipic japonez și, potrivit unor speculații neconfirmate, a faptului că unul dintre bunicii ei ar fi fost german.[16] În acest film, Hara a interpretat rolul unei femei care încearcă fără succes să se sinucidă, aruncându-se în interiorul unui vulcan. Ea a continuat să portretizeze eroine tragice în multe dintre filmele în care a apărut până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial,[17] precum The Suicide Troops of the Watchtower (1942) și The Green Mountains (1949), regizate de Tadashi Imai, și Toward the Decisive Battle in the Sky, regizat de Kunio Watanabe.[11] A devenit în această perioadă una dintre cele mai solicitate actrițe japoneze[18] de la sfârșitul anilor 1930 și pe parcursul anilor 1940 și a ajuns să fie prototipul femeii japoneze occidentalizate, opusă femeii japoneze tradiționale, personificate de actrița Chieko Nakakita.[19]

Cariera postbelică

[modificare | modificare sursă]

Hara a rămas în Japonia după 1945 și a continuat să joace în filme anticomuniste. A apărut în primul film postbelic al lui Akira Kurosawa, No Regrets for Our Youth (1946),[11] unde a interpretat-o pe Yukie, fiica profesorului Yagihara.[20] A lucrat, de asemenea, cu Kimisaburo Yoshimura în A Ball at the Anjo House (1947) și cu Keisuke Kinoshita în Here’s to the Girls (1949). În toate aceste filme, ea a portretizat „noua” femeie japoneză, care privea cu încredere către un viitor luminos. Totuși, în majoritatea filmelor sale, în special în cele regizate de Yasujirō Ozu și Mikio Naruse, ea joacă rolul femeii japoneze tipice: fiică, soție sau mamă,[9] devenind un simbol al spiritului neîmblânzit al femeii japoneze postbelice.[16]

Primul din cele șase filme în care Setsuko Hara a colaborat cu Yasujirō Ozu a fost Late Spring (1949), iar colaborarea lor s-a întins pe parcursul a doisprezece ani. În Late Spring, ea a interpretat-o pe Noriko, o fiică devotată, care preferă să stea acasă și să aibă grijă de tatăl ei decât să se căsătorească, în ciuda îndemnurilor membrilor familiei sale. În Early Summer (1951), ea a interpretat un personaj diferit, numit tot Noriko, care dorea să se căsătorească și a găsit curajul să facă acest lucru fără aprobarea familiei sale. A urmat filmul Tokyo Story (1953), poate cel mai cunoscut film al lui Ozu, în care a interpretat o văduvă, numită tot Noriko, al cărei soț a fost ucis în război. Devotamentul față de soțul ei decedat i-a îngrijorat pe socrii ei, care susțineau că ea trebuie să depășească acest moment tragic și să se recăsătorească.[15] Celelalte trei filme ale lui Ozu în care a jucat Setsuko Hara sunt Tokyo Twilight (1957), Late Autumn (1960) și Early Autumn (1961).[16]

Setsuko Hara a jucat alături de Toshirō Mifune în filmele L’Idiot (1951) - în care a fost distribuită nepotrivit, potrivit lui Donald Richie, deoarece distrăgea atenția de la celelalte personaje - și Tōkyō no koibito (1952).[21] Ultimul ei rol major a fost Riku, soția lui Ōishi Yoshio, în filmul Chushingura (1962).[22]

Ultimii ani de viață

[modificare | modificare sursă]

Hara, care nu s-a căsătorit niciodată, este poreclită „Fecioara eternă” în Japonia[9][23] și este un simbol al epocii de aur a cinematografiei japoneze din anii 1950.[24] Ea a renunțat la cariera de actriță în 1963 (anul în care Ozu a murit) și a dus, ulterior, o viață retrasă în Kamakura, unde au fost realizate multe dintre filmele lui Ozu, refuzând să fie fotografiată sau să i se ia interviuri.[9][16][25] A dus o existență asemănătoare cu cea a Gretei Garbo, fiind văzută rareori în public.[16] Ani de zile oamenii au făcut speculații cu privire la motivele ei de a abandona viața publică. Setsuko Hara mărturisise ea însăși în cadrul ultimei sale conferințe de presă că nu i-a plăcut niciodată să joace în filme[16] și că a urmat această carieră doar pentru a-și întreține familia; cu toate acestea, mulți oameni au continuat să speculeze cu privire la o posibilă relație sentimentală a ei cu Ozu sau la posibilitatea pierderii vederii.[9]

După ce a văzut un film al lui Setsuko Hara, romancierul Shūsaku Endō a scris: „Am suspina sau am scoate o răsuflare puternică din adâncul inimilor noastre, pentru că ceea ce simțeam a fost tocmai aceasta: Poate fi posibil să existe o astfel de femeie în această lume?”.[26]

După mai bine de jumătate de secol de izolare, Setsuko Hara a murit de pneumonie la un spital din prefectura Kanagawa, pe 5 septembrie 2015, la vârsta de 95 de ani. Decesul ei a fost anunțat de mass-media abia la data de 25 noiembrie a acelui an din cauza familiei sale care a făcut publică această știre mai târziu (probabil din motive de intimitate).[27][28][11] Filmul anime Millennium Actress (2001), regizat de Satoshi Kon, este inspirat parțial din viața ei, deși a fost produs și lansat cu mai mult de un deceniu înainte de moartea ei.[9]

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • 1949: Premiul Mainichi pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea ei din filmele Blue Mountains, Late Spring și Here's to the Girls[38]
  • 1951: Premiul Mainichi pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea ei din filmele Repast și Early Summer[39]
  • 1951: Premiul Panglica Albastră pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea ei din filmele Repast și Early Summer[40]
  1. ^ a b Setsuko Hara, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Setsuko Hara, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b Setsuko Hara, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ „Setsuko Hara”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b Setsuko Hara, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ „Setsuko Hara”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ http://www.telerama.fr/cinema/setsuko-hara-muse-d-ozu-et-vierge-eternelle-du-cinema-japonais-est-morte,134791.php  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ a b c d e f Abrams, Simon (). „Setsuko Hara: The diva who left Japan wanting a lot more”. Capital New York. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ ja:原節子
  11. ^ a b c d e Grimes, William (), „Setsuko Hara, Japanese Star of Films by Ozu and Kurosawa, Is Dead at 95”, The New York Times 
  12. ^ a b c d Galbraith IV (2002), p. 74.
  13. ^ „ためらふ勿れ若人よ” (în japoneză). Japanese Movie Database. 
  14. ^ „ためらふ勿れ若人よ”. Japanese Cinema Database (în japoneză). Agency for Cultural Affairs. Accesat în . 
  15. ^ a b „HARA, Setsuko”. Film Reference. Accesat în . 
  16. ^ a b c d e f Galbraith IV (2002), p. 75.
  17. ^ Richie, Donald (). „Ozu and Setsuko Hara”. The Criterion Collection. 
  18. ^ Galbraith IV (2002), p. 36.
  19. ^ Galbraith IV (2002), pp. 74-75.
  20. ^ Galbraith IV (2002), p. 71.
  21. ^ Galbraith IV (2002), pp. 143-146, 153.
  22. ^ a b Galbraith IV (2002), p. 700.
  23. ^ Galbraith IV (2002), p. 146.
  24. ^ Jasper Sharp (), „Five iconic Japanese actresses of the golden age”, British Film Institute, accesat în  
  25. ^ Bradshaw, Peter (). „The heart-wrenching performance of Setsuko Hara, Ozu's quiet muse”. Accesat în . 
  26. ^ Harris, David. „Rediscover: Late Spring”. Spectrum Culture. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „Acting legend Setsuko Hara of Ozu film "Tokyo Story" dies at 95”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ 原節子さん死去、日本映画黄金期を代表する女優 日刊スポーツ 2015年11月25日
  29. ^ Galbraith IV (2002), p. 656.
  30. ^ Galbraith IV (2002), p. 50.
  31. ^ Galbraith IV (2002), pp. 36, 658.
  32. ^ Galbraith IV (2002), p. 89.
  33. ^ Galbraith IV (2002), pp. 71, 661.
  34. ^ Galbraith IV (2002), p. 669.
  35. ^ Galbraith IV (2002), pp. 153, 672.
  36. ^ Galbraith IV (2002), pp. 229, 682.
  37. ^ Galbraith IV (2002), p. 691.
  38. ^ Hammer (1991), p. 325.
  39. ^ Hammer (1991), p. 326.
  40. ^ Hammer (1991), p. 333.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]