Tun 130 mm M1954 (M-46)
| M-46 | |
Tun M-46 expus la Muzeul Tehnic din Toliatti. | |
| Tip | Tun de câmp |
|---|---|
| Loc de origine |  Uniunea Sovietică
|
| Istoric operațional | |
| În uz | 1950 - prezent |
| Istoric producție | |
| Proiectant | Fabrica nr. 172 și Institul de Proiectări Științifice al Artileriei |
| An proiectare | 1946-1950 |
| Producător | MOTZ, Norinco, Abu Zaabal, Arsenal Reșița |
| An producție | 1954-1971 |
| Date generale | |
| Greutate | 7,7 tone |
| Lungime | 11,73 m |
| Lungime țeavă | 7,6 m (cu frâna de gură) |
| Lățime | 2,45 m |
| Înălțime | 2,55 m |
| Echipaj | 8 |
| Proiectil | neacuplată |
| Calibru | 130 mm |
| Închizător | pană orizontală |
| Recul | hidropneumatic |
| Afet | bifleș |
| Câmp de tragere vertical |
-2,5° și +45° |
| Câmp de tragere orizontal |
50° |
| Cadență de tragere | 5-6 lovituri pe minut |
| Viteză inițială | 930 m/s |
| Bătaie maximă | 27,5 km (proiectile convenționale) 38 km (muniție specială) |
Modifică text  |
|
Tunul M-46 calibrul 130 mm Model 1954 este o piesă de artilerie tractată, cu încărcare manuală, fabricată de Uniunea Sovietică în anii 1950. China a fabricat o copie a tunului M-46, denumită Tip 59, iar România și Egipt au fabricat variante sub licență ale acestui model chinezesc. Tunul M-46 a deținut până la sfârșitul anilor 1970 supremația mondială în ceea ce privește bătaia maximă.[1]
Istorie
[modificare | modificare sursă]Tunul M-46 calibrul 130 mm a fost proiectat concomitent cu modelul M-47 de calibrul 152 mm după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, ambele având același afet. Indexul GRAU era 52-P-482 și respectiv 52-P-547. Tunul M-46 urma să înlocuiască piesa A-19 model 1931/37 de calibrul 122 mm, iar tunul M-47 urma să înlocuiască piesa ML-20 model 1937 de calibrul 152 mm. În urma testelor de la sfârșitul anilor 1950, tunul M-47 nu s-a dovedit a fi la fel de eficient ca modelul M-46 și s-a renunțat la producția în serie după un număr mic de exemplare construite. Producția în serie a tunului M-46 a început în 1951, tunul fiind exportat pe scară largă aliaților Uniunii Sovietice.
Fabricare și utilizare în România
[modificare | modificare sursă]Documentația de licență pentru tunul chinezesc Tip 59-1 și muniția necesară a fost obținută la sfârșitul anului 1975 de autoritățile de la București. Reprezentanții chinezi au trimis gratuit și trei tunuri pentru a verifica muniția care urma să fie fabricată în România.[2] Tunul Tip 59-1 a fost fabricat de către Arsenal Reșița sub denumirea A412 Model 1982 între anii 1982 și 1989. Folosind muniție Base Bleed realizată de NORINCO, în România s-a atins bătaia maximă de 33 kilometri după 1990.[1] Tunul A412 are cadența de 7-8 lovituri pe minut, viteza de marș 50 km/h pe șosea și 20 km/h în teren, iar muniția este de tip exploziv OF482M sau perforant BR482B.[3] Piesa de artilerie era deplasată cu ajutorul tractoarelor de artilerie TMA-83, ATS-59G sau camionul DAC 665T 6×6.[1][3]
În anul 1985, tunul A412 de calibrul 130 mm Model 1982 era în dotarea unui divizion din regimentul de artilerie tunuri-armată (la toate cele patru armate) și la brigada artilerie-tunuri din rezerva general-strategică.[1] După 1990, tunurile Model 1982 au fost în dotarea a două divizioane din brigada de artilerie de nivel armată și corp de armată.[1] În prezent, tunurile A412 au fost retrase din uz, 72 de exemplare fiind de vânzare.[4] Forțele Terestre Române au în rezervă 75 de tunuri Model 1982. Tunul A412 este piesa de artilerie cu cea mai mare bătaie care a intrat în dotarea artileriei române.[1] România a exportat tunuri de calibrul 130 mm în Bosnia și Herțegovina (opt exemplare în 1998), Camerun (12 exemplare în 1992), Guinea (12 exemplare în anul 2000 printr-o firmă israeliană) și Nigeria (patru exemplare în 1992).[5]
Variante
[modificare | modificare sursă]- Uniunea Sovietică
- M-47 - tunul de câmp de calibrul 152 mm dezvoltat concomitent cu M-46. Avea bătaia maximă de 20.470 m și a fost fabricat în număr redus.
China
- Tip 59 - copie sub licență a tunului M-46.
- Tip 59-1 - variantă hibrid dotată cu țeava tunului M-46 și afetul tunului Tip 60 (copie a tunului rusesc D-74). Rezultatul a fost un tun cu bătaia piesei M-46, însă cu o greutate mai mică, de doar 6,3 tone. Tip 59-1 a fost fabricat sub licență în Egipt (M59-1M) de către Abu Zaabal și în România (A412 Model 1982) de către Arsenal Reșița. Deși numeroase surse consideră Tip 59-1 drept o variantă a tunului M-46, din punct de vedere tehnic acest model este mai apropiat de tunul D-74.
- Tip GM-45 - pachet de modernizare oferit de NORINCO care constă în montarea unei țevi noi, de calibrul 155/45 mm, a tunului chinezesc WA 021.
Cuba
India
- SP-130 "Catapult" - o variantă autopropulsată care are la bază șasiul tancului Vijayanta.
- Metamorphosis IOB M46 FG - pachet de modernizare la calibrul 155/45 mm.
Israel
- M-46S - Modernizare locală a tunului M-46 sau Tip 59 realizată de către firma Soltam Systems Ltd.
Coreea de Nord
- Versiuni autopropulsate autohtone.
Iugoslavia
- M46/84 - pachet de modernizare la calibrul 155/45 mm.
Țările de Jos
- Pachet de modernizare oferit de RDM Technology BV care include o țeavă de calibrul 155/45 mm.
.svg){kind=small}
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f Artileria română în date și imagini, pag. 161
- ^ Relațiile militare româno-chineze (Jurnalul.ro)[nefuncțională]
- ^ a b „Situl Arsenal Reșița”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Situl Romtehnica”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Stockholm International Peace Research Institute”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- en Christopher F. Foss, Artillery of the World, ISBN 0-7110-0505-2
- ro Stroea, Adrian, col. conf. univ. dr., Băjenaru, Gheorghe, lt. col, Artileria română în date și imagini, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2010, ISBN 978-606-524-080-3
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- en M-46
- en Tunul Tip 59
| |||||||||||||||||||||||||||||