Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Victor Antonescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele Victor Antonescu, vedeți Victor Antonescu (dezambiguizare).
Victor Antonescu

Victor Antonescu - director al Băncii Naționale, 1910
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Teleorman, România Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata

Victor Antonescu (n. , Teleorman, România – d. , București, România) a fost politician român interbelic, care a ocupat pozițiile de ministru al justiției (2 octombrie 1934 - 1 februarie 1935) și de ministru de finanțe (1 februarie 1935 - 28 august 1936) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (2), respectiv de ministru de externe (29 august 1936 - 14 noiembrie 1937) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (3).

Capela de la Vitănești

[modificare | modificare sursă]
Capela Stella Maris, Teleorman (aprilie 2021). Fotografie realizată de bloggerul Țara cu Balauri.

Deoarece soția lui Antonescu, Eliza, se cunoștea cu Regina Maria, el a zidit pe moșia sa din Vitănești, județul Teleorman, în curtea conacului, o capelă copie fidelă și după planurile originale ale a capelei Stella Maris, din curtea castelului Reginei Maria de la Balcic, actualmente, Bulgaria. Interiorul este acoperit în întregime cu o frescă, de factură neobizantină, realizată de pictorul Dimitrie Bascu în anul 1942, iar sarcofagul a fost sculptat în piatră de sculptorul Boris Caragea. Capela în care se află mormântul lui Antonescu, este declarată monument istoric, inclus în lista monumentelor istorice cu codul LMI TR-II-m-B-14238.01.[1]

Antonescu a lăsat capela, prin testament, Academiei Române, la 11 iulie 1943. În septembrie 1944, capela și conacul au fost prădate de soldați din Armata Roșie. Capela ruinată a fost complet restaurată în anul 1994 de pictorul Ion Drăghici, împreună cu o echipă de pictori-restauratori formată din Marian Crângașu, Flori Antonescu, Mihaela, Veronica și diaconul George.[1]

Legăături externe

[modificare | modificare sursă]