Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Ymir (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ymir

Imagine de descoperire a lui Ymir făcută de Observatorul La Silla în august 2000
Descoperire[1]
Descoperit deBrett J. Gladman⁠(d)
Loc descoperireObservatoire de la Cote d'Azur⁠(d)
Dată descoperire2000
Denumiri
Denumire MPCSaturn XIX
Pronunție/'i.mir/
Denumit după
Ymir
Nume alternative
S/2000 S 1
AtributeYmirian /i.mi.ri'an/
Caracteristicile orbitei[2]
23.040.000 km
Excentricitate0,3349
Perioadă orbitală
3,6 ani (1315,14 zile)
244,521°
Înclinație173,125°
194,086°
22,668°
SatelițiSaturn
Caracteristici fizice
Diametrul mediu
19+50%
−30%
 km
[3]
11,9222±0,00002 ore[3]
11 ore 55 m 20 s[4]
Albedo0,06[5]
Magnitudinea aparentă
21,7[6]

Ymir /'i.mir/, sau Saturn XIX, este un satelit neregulat retrograd al lui Saturn. A fost descoperit de Brett J. Gladman⁠(d), et al. în 2000, și a primit denumirea temporară S/2000 S 1. A fost numit în august 2003, din mitologia nordică, unde Ymir este strămoșul tuturor Jotunilor sau giganți de brumă. [7]

Are nevoie de 3,6 ani pământești pentru a finaliza o orbită în jurul lui Saturn. Dintre sateliții care au nevoie de mai mult de 3 ani pământești pentru a-l orbita Saturn, Ymir este cel mai mare, având aproximativ 18 kilometri (11 mi) în diametru.

Ymir fotografiat de CFHT⁠(d) pe 23 septembrie 2000
  1. ^ Brian G. Marsden (). „IAUC 7512”. IAU. Accesat în . 
  2. ^ Jacobson, R.A. (2007) SAT270, SAT271 (). „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters”. JPL/NASA. Accesat în . 
  3. ^ a b Denk, T.; Mottola, S. (). Cassini Observations of Saturn's Irregular Moons (PDF). 50th Lunar and Planetary Science Conference. Lunar and Planetary Institute. 
  4. ^ T. Denk, S. Mottola, F. Tosi, W.F. Bottke, D.P. Hamilton (). Schenk, P.M.; Clark, R.N.; Howett, C.J.A.; Verbiscer, A.J.; Waite, J.H., ed. The Irregular Satellites of Saturn (PDF). Enceladus and the Icy Moons of Saturn. Space Science Series, The University of Arizona Press, Tucson, AZ. Chapter 20. pp. 409–434. Bibcode:2018eims.book..409D. doi:10.2458/azu_uapress_9780816537075-ch020. ISBN 9780816537075. 
  5. ^ Nicholson, P. D. 2001
  6. ^ Sheppard, Scott S. „Saturn's Known Satellites”. Department of Terrestrial Magnetism. Accesat în . 
  7. ^ Daniel W. E. Green (). „IAUC 8177: Sats OF (22); Sats OF JUPITER, SATURN, URANUS”. IAU. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]