Șerbănești: Diferență între versiuni
m reparare format |
m ghilimele |
||
| Linia 31: | Linia 31: | ||
Apoi generalul, mândru d-ai lui ani, |
Apoi generalul, mândru d-ai lui ani, |
||
Zice-aceste vorbe către căpitani |
Zice-aceste vorbe către căpitani |
||
— |
— „Sabia străină pleacă frunţi plecate; |
||
Când inima-i slabă, braţele-s legate. |
Când inima-i slabă, braţele-s legate. |
||
Mulţi roşeau în viaţă mândru-a mai gândi |
Mulţi roşeau în viaţă mândru-a mai gândi |
||
Versiunea de la data 22 martie 2011 20:47
I
Când vedea-vom încă un erou român!..
Secolii se scură... fiarele rămân...
Nici o zi n-aduce a ţării mărire;
Viaţa noastră trece fără strălucire.
La gândiri de fală, sufletul, căzut,
Tremură ca sclavul ce s-a abătut.
Jugul pentru dânsul s-a făcut un bine.
Viaţa în robie nu mai e ruşine!
Şi cu toate astea, o, pământ iubit,
La mai mândre zile tu ai fost ursit.
Dacă poţi tu încă să mai simţi, o, ţară,
Cânturi de mari fapte ce te-ncununară
Şi să verşi tu încă lacrimi de mândrie,
lată-un cântec încă, tristă Românie.
II
P-un gonaci în spume, Manta cel bătrân
Trece sub vedere corpul său român.
Peste barba-i albă, pletele-argintoase,
Razele de soare scânteiesc voioase.
Apoi generalul, mândru d-ai lui ani,
Zice-aceste vorbe către căpitani
— „Sabia străină pleacă frunţi plecate;
Când inima-i slabă, braţele-s legate.
Mulţi roşeau în viaţă mândru-a mai gândi
În străbuna ţară fericiţi a fi;
Căci robia lungă sufletu-njoseşte
Tot atât cât corpul dureros zdrobeşte!
Cât sub arme dalbe popolul a stat,
Chiar la zile rele fost-a respectat.
Numai cu-arma-n mână d-azi românu-n lume
Va putea fi liber şi fălos în nume.
Vulturul cel mândru căruia s-a smuls
Aripile, zace de dureri pătruns,
Dar când creşte aripa-i, îşi apucă zborul,
Sparge cu mândrie vânturile, norul.
Astfel şi românul astăzi rearmat,
Locul său în lume liber şi-a luat."
Cum în vijelie frunza cea stricată
Zace pe sub arbori tristă, răsturnată,
Se dobor străinii peste câmpul lat.
Mustafa dă fuga de puţini urmat.