hivern
Aspect
(català)
Variante
Etimologie
Din occitană veche ivern < latină hībernum (tempus), din hībernus („de iarnă”).
Pronunție
Substantiv
hivern m., hiverns pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Etimologie
Din hivernar.
Verb
- (reg.) forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru hivernar.
- (înv.) forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru hivernar.
- (înv.) forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru hivernar.