îmbiba

română

Din franceză imbiber < latină imbibere.

Conjugarea verbului (se) îmbiba
Infinitiv	a (se) îmbiba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îmbib
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îmbibe
Participiu	îmbibat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, de un gaz etc.
(v.tranz.) (fig.) (rar) a face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina.