împletire
Etimologie
Din a împleti.
Pronunție
- AFI: /ɨm.ple'ti.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împletire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împletire | împletiri |
| Articulat | împletirea | împletirile |
| Genitiv-Dativ | împletirii | împletirilor |
| Vocativ | împletire | împletirilor |
- acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit.
- (fig.) amestec, încurcătură, încâlceală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online