buton

română

Etimologie

Din franceză bouton.

Pronunție

• AFI: /bu'ton/

Substantiv

Declinarea substantivului buton
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buton	butoane
Articulat	butonul	butoanele
Genitiv-Dativ	butonului	butoanelor
Vocativ	butonule	butoanelor

1. piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică.
2. fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia.

Cuvinte derivate

• butonare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului buton
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buton	butoni
Articulat	butonul	butonii
Genitiv-Dativ	butonului	butonilor
Vocativ	butonule	butonilor

1. un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc.
2. capsă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online