consacrare
Etimologie
Din a consacra.
Pronunție
- AFI: /kon.sa'kra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului consacrare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consacrare | consacrări |
| Articulat | consacrarea | consacrările |
| Genitiv-Dativ | consacrării | consacrărilor |
| Vocativ | consacrare | consacrărilor |
- acțiunea de a (se) consacra; dedicare; consfințire; (spec.) stabilire a capacității, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online