cristal

română

Etimologie

Din franceză cristal < latină crystallus.

Pronunție

• AFI: /krisˈtal/

Substantiv

Declinarea substantivului cristal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cristal	cristaluri
Articulat	cristalul	cristalurile
Genitiv-Dativ	cristalului	cristalurilor
Vocativ	cristalule	cristalurilor

1. sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux.
2. obiect fabricat din cristal.
3. substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre.

Cuvinte compuse

• cristal de stâncă
• cristale lichide

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online