deșela
Etimologie
Pronunție
- AFI: /de.ʃe'la/
Verb
| Conjugarea verbului deșela | |
| Infinitiv | a deșela |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
deșel |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să deșale |
| Participiu | deșelat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, (p.ext.), a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti.
- S-a deșelat de atâta cărătură.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer deșeua.
Verb
- formă alternativă pentru deșeua.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online