desperechea
Etimologie
Din des- + a (îm)perechea.
Pronunție
- AFI: /des.pe.reˈke̯a/
Verb
| Conjugarea verbului desperechea | |
| Infinitiv | a desperechea |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
desperechez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să desperecheze |
| Participiu | desperecheat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche.
- (v.tranz.) a scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online