exterior

română

Etimologie

Din franceză extérieur < latină exterior.

Pronunție

• AFI: /eks.te.riˈor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului exterior
	Singular	Plural
Masculin	exterior	exteriori
Feminin	exterioară	exterioare
Neutru	exterior	exterioare

1. care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern.

Cuvinte compuse

• comerț exterior

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului exterior
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	exterior	exterioare
Articulat	exteriorul	exterioarele
Genitiv-Dativ	exteriorului	exterioarelor
Vocativ	exteriorule	exterioarelor

1. partea din afară a unui lucru; fațadă.
2. mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online