falcă
Etimologie
Refăcut din fălci (pluralul învechit al lui falce < latină falx, falcis).
Pronunție
- AFI: /'fal.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului falcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | falcă | fălci |
| Articulat | falca | fălcile |
| Genitiv-Dativ | fălcii | fălcilor |
| Vocativ | falcă | fălcilor |
- fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă.
- partea inferioară a obrazului.
- (la insecte) maxilă.
- (tehn.) element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfărâmarea ori deformarea unui material etc.
Cuvinte derivate
Expresii
- Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online