fama

Vezi și : Fama

catalană

(català)

Etimologie

Din latină fāma.

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈfa.ma/
• (oriental) AFI: /ˈfa.mə/

Substantiv

fama f.

1. renume, reputație
2. faimă, celebritate

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină fāma.

Pronunție

• AFI: /'fama/

Substantiv

fama f., fame pl.

1. faimă, celebritate

   Lei è di fama mondiale.

2. renume, reputație

   Farsi una brutta fama.

Sinonime

• 1: celebrità, notorietà
• 2: reputazione, nome

Cuvinte derivate

• famigerato
• malfamato

Cuvinte apropiate

• infame

Referințe

• Treccani.it

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *bheh₂-mā-, din *bheh₂- ("a vorbi"). Înrudit cu greacă antică φήμη (fími, "vorbă").

Pronunție

• AFI: /'faːma/

Substantiv

Declinarea substantivului fāma
f.	Singular	Plural
Nominativ	fāma	fāmae
Genitiv	fāmae	fāmārum
Dativ	fāmae	fāmīs
Acuzativ	fāmam	fāmās
Ablativ	fāmā	fāmīs
Vocativ	fāma	fāmae

1. faimă, celebritate
2. vorbă, zvon
3. renume, reputație

   Dimicanti de fama deesse.

Cuvinte derivate

• īnfāmis

Referințe

• Wiktionary

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină fāma.

Pronunție

• AFI: /'famo/

Substantiv

fama f.

1. renume, reputație
2. faimă, celebritate

Sinonime

• 1: reputacion

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină fāma.

Pronunție

• AFI: /fɐ̃mɐ/ (Brazilia)

Substantiv

fama f., famas pl.

1. renume, reputație

   Restaurante com fama de sofisticado.

2. faimă, celebritate

Sinonime

• 1: renome, reputação

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină fāma.

Pronunție

• AFI: /'fa.ma/

Substantiv

fama f., famas pl.

1. renume, reputație
2. faimă, celebritate

Cuvinte apropiate

• famoso

Locuțiuni

• mala fama