febră

română

Etimologie

Din latină febris, italiană febbre.

Pronunție

• AFI: /'fe.brə/

Substantiv

Declinarea substantivului febră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	febră	febre
Articulat	febra	febrele
Genitiv-Dativ	febrei	febrelor
Vocativ	febră	febrelor

1. temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală.
2. (urmat de determinări arătând felul bolii) nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată.
3. (fig.) emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment).

Cuvinte compuse

• febră aftoasă
• febră recurentă
• febră musculară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bârfe

Referințe

• DEX '98 via DEX online