fitil

română

Etimologie

Din turcă fitil.

Pronunție

• AFI: /fiˈtil/

Substantiv

Declinarea substantivului fitil
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fitil	fitiluri
Articulat	fitilul	fitilurile
Genitiv-Dativ	fitilului	fitilurilor
Vocativ	fitilule	fitilurilor

1. fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc.
2. fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins.
3. șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop.

Cuvinte derivate

• fitili

Expresii

• (fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online