furgonetă

română

Etimologie

Din franceză fourgonnette.

Pronunție

• AFI: /fur.go'ne.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului furgonetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furgonetă	furgonete
Articulat	furgoneta	furgonetele
Genitiv-Dativ	furgonetei	furgonetelor
Vocativ	furgonetă	furgonetelor

1. automobil cu caroserie deschisă sau cu o platformă (acoperită) folosit pentru transportul obiectelor voluminoase și grele.

Cuvinte derivate

• autofurgonetă
• motofurgonetă
• taxifurgonetă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online