ghilimele

română

Variante

• ghilemele
• ghilimete

Etimologie

Din franceză guillemets.

Pronunție

• AFI: /gi.li'me.le/

Substantiv

Declinarea substantivului invariabil
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	ghilimele
Articulat	invariabil	ghilimelele
Genitiv-Dativ	invariabil	ghilimelelor
Vocativ	invariabil	ghilimelelor

1. semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de instituții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt; semnele citării.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online