ima
 Vezi și : imă, Ima, imä, imã, ímã, îmă
|
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
Etimologie
Din im („noroi, murdărie”), sau, din latină līmāre, din līmō („a mânji”).
Pronunție
- AFI: /iˈma/
Verb
| Conjugarea verbului (se) ima | |
| Infinitiv | a (se) ima |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) im |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ime |
| Participiu | imat |
| Conjugare | I |
- (reg.) (v.tranz.) a murdări, a mânji cu noroi, cu balegă.
- (fig.) a întina cu vorba, cu înjurături.
- (v.refl.) a se murdări, a se mânji, a se feșteli.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din ima.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ima.