istoric

română

Etimologie

Din franceză historique < latină historicus, italiană istorico.

Pronunție

• AFI: /is'to.rik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului istoric
	Singular	Plural
Masculin	istoric	istorici
Feminin	istorică	istorice
Neutru	istoric	istorice

1. care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; (p.ext.) care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății).
2. care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria.

   Roman istoric.

3. care se schimbă în cursul timpului.
4. care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real.
5. care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică.

   Metodă istorică.

Cuvinte derivate

• anistoric
• istoricesc
• istoricește

Cuvinte compuse

• monument istoric

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului istoric
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	istoric	istorici
Articulat	istoricul	istoricii
Genitiv-Dativ	istoricului	istoricilor
Vocativ	istoricule	istoricilor

1. specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; (p.restr.) istoriograf.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului istoric
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	istoric	istorice
Articulat	istoricul	istoricele
Genitiv-Dativ	istoricului	istoricelor
Vocativ	istoricule	istoricelor

1. expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coriști
• socriți

Referințe

• DEX '98 via DEX online