nobil

română

Etimologie

Din latină nobilis, germană nobel, italiană nobile, franceză noble.

Pronunție

• AFI: /'no.bil/

Adjectiv

Declinarea adjectivului nobil
	Singular	Plural
Masculin	nobil	nobili
Feminin	nobilă	nobile
Neutru	nobil	nobile

1. care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales.

   Om nobil.

2. care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva.

   O acțiune nobilă.

3. distins, elegant, desăvârșit; grațios.
4. care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate.
5. care face parte din nobilime.

Cuvinte derivate

• nobilime
• înnobila

Cuvinte compuse

• metal nobil
• gaz nobil

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului nobil
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nobil	nobili
Articulat	nobilul	nobilii
Genitiv-Dativ	nobilului	nobililor
Vocativ	nobilule	nobililor

1. persoană care face parte din nobilime.

Cuvinte derivate

• nobilă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online