poligon

română

Etimologie

Din franceză polygone.

Pronunție

• AFI: /po.liˈɡon/

Substantiv

Declinarea substantivului poligon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poligon	poligoane
Articulat	poligonul	poligoanele
Genitiv-Dativ	poligonului	poligoanelor
Vocativ	poligonule	poligoanelor

1. (geom.) suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi.
2. (uneori cu determinarea „de tragere”) teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții și se execută trageri cu arme de foc.
3. (sport) loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exerciții de tragere cu arma de vânătoare.
4. teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online