procura

română

Etimologie

Din franceză procurer < latină procurare.

Pronunție

• AFI: /pro.ku'ra/

Verb

Conjugarea verbului procura
Infinitiv	a procura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	procur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să procure
Participiu	procurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face rost de ceva, a obține ceva.
2. (v.tranz.) a produce, a provoca, a pricinui.

Cuvinte derivate

• procurare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online