promulga
Etimologie
Din franceză promulguer < latină promulgare.
Pronunție
- AFI: /pro.mul'ga/
Verb
| Conjugarea verbului promulga | |
| Infinitiv | a promulga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
promulg |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să promulge |
| Participiu | promulgat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online