râșniță
Etimologie
Din bulgară ръшниц (răšnica).
Pronunție
- AFI: /'rɨʃ.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului râșniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | râșniță | râșnițe |
| Articulat | râșnița | râșnițele |
| Genitiv-Dativ | râșniței | râșnițelor |
| Vocativ | râșniță | râșnițelor |
- mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner.
- moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune.
- instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc.
Cuvinte derivate
Expresii
- A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta
- A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online