toc

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /tok/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din maghiară, sârbocroată tok.

Pronunție

• AFI: /tok/

Substantiv

Declinarea substantivului toc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toc	tocuri
Articulat	tocul	tocurile
Genitiv-Dativ	tocului	tocurilor
Vocativ	tocule	tocurilor

1. cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.).
2. (spec.) (rar) teacă de sabie.
3. unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei.
4. cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile.

Cuvinte compuse

• toc rezervor

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din bulgară ток (tok).

Substantiv

Declinarea substantivului toc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toc	tocuri
Articulat	tocul	tocurile
Genitiv-Dativ	tocului	tocurilor
Vocativ	tocule	tocurilor

1. porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului.

Cuvinte derivate

• toculeț

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cot

Referințe

• DEX '98 via DEX online