tourment
(français)
Etimologie
Din latină tormentum.
Pronunție
- AFI: /tuʁ.mɑ̃/
Substantiv
tourment m., tourments pl.
- turment, chin, zbucium; durere cumplită
- Les tourments de la faim.
- suferință, tortură
- (fig.) îngrijorare, supărare, amărăciune
- Il s'est donné beaucoup de tourment et n'a pu réussir.