trist

română

Etimologie

Din latină tristis.

Pronunție

• AFI: /trist/

Adjectiv

Declinarea adjectivului trist
	Singular	Plural
Masculin	trist	triști
Feminin	tristă	triste
Neutru	trist	triste

1. (despre persoane) care este într-o stare sufletească apăsătoare.
2. (despre față, ochi, zâmbete etc.) care vădește o asemenea stare de spirit.
3. (despre fenomene, sunete, culori etc.) care evocă sau sugerează o asemenea stare de spirit.

Sinonime

• amărât, dezolant, duios, dureros, elegiac, îndurerat, întristat, întristător, jalnic, mâhnit, melancolic, nenorocit, posomorât, supărat, tânguios, tânguitor

Antonime

• bucuros, vesel, voios

Cuvinte derivate

• întrista
• tristețe

Traduceri

care este într-o stare sufletească apăsătoare

albaneză: trishtuar (shqip) cehă: smutný (čeština) engleză: sad (English) esperanto: trista (Esperanto) finlandeză: masentunut (suomi) franceză: triste (français) galiciană: triste (galego) germană: traurig (Deutsch), trist (Deutsch)

italiană: triste (italiano) latină: tristis (Latina) maghiară: szomorú (magyar) neerlandeză: treurig (Nederlands) poloneză: smutny (polski) portugheză: triste (português) spaniolă: triste (español) suedeză: olycklig (svenska)