urtare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din limba provensală urtar, care probabil provine din limba francă *hurt.

Pronunție

• AFI: /ur'tare/

Verb

1. a izbi (de), a lovi (de)

   Urtare un'automobile.

2. (fig.) a enerva, a irita, a supăra

Sinonime

• 2: irritare, infastidire

Cuvinte derivate

• urtarsi

Referințe

• Treccani.it