Istorie şi politică

View metadata, citation and similar papers at core.ac.uk Istorie şi politică brought to you by CORE D i n c o l o d e acest repertoriu m o t i v a ţ i o n a l , raportul politj că­istorie trebuie să fie cu p r e e m i n e n ţ ă obiectul unei medita ţii inerente profesiei. O astfel d e meditaţie se cere a , elaborată când istoricul a străbătut „epoca i n o c e n ţ e i " , când, după afirmaţia lui Henri M a r r o u , a c u n o s c u t Păcatul ş a trăit Păcatul originar (amintitul istoric şi filosof făcând evi dente trimiteri spre epoca p o z i t i v i s m u l u i , a reconstrucţiilor ri guroase) „parodiind m a x i m a p l a t o n i c i a n ă " a m fi îndreptăţiţi să „înscriem pe frontispiciul P r o p i l e e l o r noastre aceste cuvin te : Nimeni să nu intre aici (în profesiunea d e istoric) dacă e nu a reflectat mai întâi asupra naturii istorici şi condiţiei i s t o r i c u l u i . . . " or, „sănătatea unei discipline ştiinţifice solicită din partea savantului o a n u m i t ă nelinişte m e t o d o l o g i c ă , grija de a căpăta conştiinţa m e c a n i s m u l u i producerii sale, un arm. mit efort d e reflecţie asupra p r o b l e m e l o r i m p l i c a t e prin aio uu­ acea­ sta". s a Doru Radosav Istoricul se d o r e ş t e a fi un zeu, imperfect desigur, dar un zeu. El se p o a t e considera astfel, în măsura în care este in­ terfaţa exclusivă a trecutului, pornind de la aserţiunea formu­ lată în 1944 de prof. G a l b r a i t h de la Universitatea din C a m b r i d g e : „Istoria este trecutul, în măsura în care noi pu­ tem să­1 c u n o a ş t e m " . Creând trecutul prin reconstituire, istoricul d e v i n e Ia pri­ ma v e d e r e o m n i p o t e n t în p e r i m e t r u l operei sale, iar propria­i conştiinţă este singura instanţă d e apel. A p a r e n t , el se află plasat într­un c e r c î n c h i s , în c a r e senioria coexistă cu servitu­ tea. Interferenţa politicii în scrisul istoric p r o v o a c ă una dintre fisurile sau e r o d ă r i l e acestui c e r c î n c h i s . D e ce am ales fac­ torul politic sau politica d r e p t prezenţă dorită sau nedorită în cetatea istoricului sau în zona discursului istoriografie, se poate explica din două direcţii : Prima este cea configurata de aşa­nu mitele „spaţii o n t o l o g i c e " ale istoricului, de a t m o ­ sfera cotidiană în care el lucrează, de acel „hic et n u n e " . Astfel, în R o m â n i a zilelor noastre, istoricul nu poate face ab­ stracţie de contextul puternic ionizat politic, de atmosfera acută a sensibilităţilor şi u m o r i l o r politice. Există un asediu fără i n t e r m i t e n ţ e asupra scrisului istoric, dinspre sfera politicului şi a politicii şi, în consecinţă, sunt angajate conştiinţe şi atitudini. Pe d e o parte se plasează cei care, dintr­o falsă p u d i b o n d e r i e , sau dintr­o d i s i m u l a r e , de cele mai m u l t e ori c o n j u n c t u r a l ă , îşi etalează cu ostentaţie un discurs istoriografie neutral. In al doilea g r u p de istorici se înscriu cei care traversează imperturbabil „spaţiile o n t o l o g i ­ c e " asediate de politică, fără a fi, d e c i , c o n t a m i n a ţ i , atât înainte d e 1989, cât şi d u p ă , anturaţi d o a r d e atmosfera b e ­ nedictina a travaliului. A treia g r u p a r e este cea care iese în arena politică cu a r s e n a l u l specific istoriei angajate sau, mai direct, cei care­şi g ă s e s c vocaţia de o m politic paralel cu profesiunea. M a i exact, fac un c u m u l d e funcţii, istoric şi om politic, şi p o a t e , din acest motiv, sunt mai autentici şi mai d e c o m p l e x a ţ i . T o a t e acestea evidenţiază trei posibile m o d e l e de raportare a istoricului la politică, care traduc în speţă trei atitudini nu fără urmări în scrisul istoric. Dacă ulti­ mile două pot fi p e r c e p u t e s u b s e m n u l evidenţei şi al o n e s t i ­ tăţii, p r i m a , plasată în e u f e m i s m , induce echivocul şi duplicitatea, mentalităţi şi atitudini pernicioase, conferindu­i istoricului o stare p e r m a n e n t ă d e prizonierat în zona propriei conştiinţe. Analiza raportului istorie­politică, raport privit ca subiect sau ca d e l i b e r a r e în planul teoriei şi filosofiei istoriei, poate fi jalonată d e două repere mai importante : primul are în ve­ dere instalarea c o m u n i s m u l u i ca politică de stat, şi, al doilea, semnalul evident al defecţiunii c o m u n i s m u l u i , acut şi alar­ mant conştientizat d e o istoriografie occidentală d e stânga, p r o m a r x i s t ă , c a r e , pentru salvarea ­ fie şi parţială ­ a p r o ­ priului prestigiu, c h e s t i o n e a z ă , spre finele celui de al şaptelea deceniu, în revista „ A n n a l e s " , discursul istoriografie la im­ pactul lui cu politica. Nu trebuie, însă, exclusă o altă p r o v o c a r e adresată teoriei şi filosofiei istoriei şi istoriografiei, în g e n e r a l , pentru releva­ rea raportului politică­istorie şi care este motivată d e i m a n e ­ nţa p r o g r e s e l o r realizate în planul cunoaşterii şi comunicării : democratizarea sau perfecţionarea sistemului d e învăţământ, dar mai ales transmiterea c u n o ş t i n ţ e l o r istorice prin m a s s ­ m e ­ dia, c i n e m a , t e l e v i z i u n e , p r e s ă . I m p a c t u l istoriei la nivelul colectivităţii, ţinând c o n t d e aceste progrese în c o m u n i c a r e , a transformat istoria într­o miză politică fără p r e c e d e n t . P r e ­ zentarea trecutului istoric prin m a s s ­ m e d i a poate fi, aşadar, parazitată mult mai u ş o r de politic, mesajul trecutului fiind s u p r a v e g h e a t şi c o n t r o l a t . 1 b s Istoria şi politica se află într­o triplă ipostază d e sus> seep. tibilităţi : l . s u n t două d o m e n i i aparent diferite, din p u n c t de vede­ re al preocupărilor, sau d i v e r g e n t e prin statutul lor gnoseolo­ gic : de la reconstituirea erudită cu un discurs plin de m a n s u e t u d i n e , în cazul istoriei, la u n d i s c u r s pragmatic, ofensiv sau insidios, în cazul p o l i t i c i i ; 2. sunt două d o m e n i i c o n v e r g e n t e prin instrumentalizarea uneia de către alta ; 3 . sunt două domenii formal identice, prin faptul că ele exprimă rezultatul unui exerciţiu intelectual de cunoaştere, iar elaborarea lor se p e t r e c e în acelaşi t i m p şi spaţiu. Cert este că interferenţa politicii în istorie a p a r e atunci când statul, instituţiile şi o r g a n i s m e l e sale, partidele politice, societatea şi chiar opinia publică controlează şi cenzurează" discursul istoric. A c e s t control sau această cenzură vine ît principal, fie dinspre raţiunile de stat, politice, d e legitimare a statului sau a unui partid politic prin istorie, fie din dori­ nţa, din exigibilitatea unei societăţi d e a­şi confecţiona sau păstra o imagine idealizată sau cel puţin o n o r a b i l ă , în faţa opiniei p u b l i c e . Prima formă în care se reifică ingerinţa politicii în istorie este aceea a istoriei institiqionalizate, a istoriei ca „instru­ m e n t u m regni". Acest tip d e istorie sau d e d i s c u r s istoric a existat în toate timpurile : în antichitatea romană istoria era subsumată ideii imperiale d e c e n t r a l i z a r e , în Evul M e d i u ­ cazul lui Otto de Freizing în O c c i d e n t şi Ibn K h a l d u m în Orient, sunt două e x e m p l e în care scrisul istoric era p u s în serviciul prinţului, al s u v e r a n u l u i t e m p o r a l . Prin decupajele operate în cazul istoriei c u p r i n s e în ediţiile „Ad u z u m delfi­ n i " se prezintă d o a r acele tradiţii istorice care s u n t „exempla moralia" şi care, odată cu educaţia prinţului, erau destinate a conferi instituţiei statului, m o n a r h i e i , o m e m o r i e şi o legiti­ mare prin istorie. In J a p o n i a , încă din s e c . X I V discursul istoriografie stă s u b s e m n u l „istoriei s u c c e s i u n i i corecte aj zeilor şi împăraţilor", o istorie cu p u t e r n i c e conotaţii fideiste, în sensul că există o legătură organică între zei şi împăraţi,: Japonia nu este o ţară protejată de zei, ci însăşi ţara zeilor. I In epoca m o d e r n ă discursul patriotic, naţional, se alimen* tează în bună parte din istorie. Istoria d e v i n e prin excelenţă „Manualul bunului patriot". în 1884, în „Tribuna învăţători­ lor şi î n v ă ţ ă t o a r e l o r " din Franţa se m e n ţ i o n a : „a face pa­ trioţi sinceri este scopul nostru, î n v ă ţ â n d istoria F r a n ţ e i " . în acest context, educaţia patriotică, prin istorie, a a v u t contri­ buţii benefice Ia autocunoaşterea colectivităţii, la a u t o c u n o a ­ şterea entităţii naţionale şi, pornind de aici, la definirea identităţii politice şi naţionale. în 1829 la Iaşi apare „ M a n u a ­ lul de p a t r i o t i s m " al lui Nicolae Iancu şi, î n c e p â n d cu Bălce­ scu, K o g ă l n i c e a n u şi Bariţiu şi sfârşind cu Gheorghe Brătianu, discursul istoriografie r o m â n e s c se e x e r s e a z ă în pe­ rimetru] sintagmei „a scrie şi a face i s t o r i e " şi se reifică cu excelenţă în biografia şi bibliografia c e l o r mai sus m e n ţ i o ­ naţi. Nu puţine sunt e x e m p l e l e care evidenţiază o s c h i m b a r e a discursului istoriografie la incidenţa cu politica, chiar în peri­ metrul aceleiaşi t e m e . Clasică în acest sens este maniera pli­ . tic sinuozităţi în care este reconstituită figura Ioanei d ' A r c în istoriografia franceză. în s e c . X V , gestica eroică a Ioanei d'Arc era ignorată de o istoriografie ancilară regalităţii, aliată în dispută cu biserica, d e o a r e c e era ignobil ca o sfântă sau vrăjitoare să ajute regele în bătălia împotriva Angliei. Mai târziu, în perioada cardinalilor, când biserica surclasează m o ­ narhia, se elaborează o v e r s i u n e plină de pietate, de conside­ raţie faţă de eroină. Revoluţia franceză a d u c e în discursul istoriografie o laicizare a personalităţii Ioanei d ' A r c . După 1904, pentru a nu afecta calcului politic al Antantei, al alia­ nţei cu Anglia, istoriografia franceză plasează din nou într­un con de umbră figura Ioanei d ' A r c . C o m u n i s m u l , sau mai bine­zis ideologia comunistă tra­ nşează definitiv tensiunea istorie­politică în favoarea politicii, în acest c a z se elaborează strategii temeinic construite pentru ca istoria să fie una dintre cele mai uzitate instrumente, pen­ tru legitimarea instaurării c o m u n i s m u l u i , a pariidului­stal, ca legatar al devenirii istorice multiseculare. La M o s c o v a , după 1917, se lansează a x i o m a : „istoriografia burgheză este ne­ ştiinţifică, istoriografia marxistă este ştiinţifică". Acest enunţ provoacă de la b u n î n c e p u ! o flagrantă confuzie, şi a n u m e , confuzia ideologiei cu ştiinţa. în interiorul sau perimetrul aceleiaşi ideologii pot fi însă lucrări sau o p e r e ştiinţifice şi pot fi lucrări neştiinţifice. Relevantă pentru adjudecarea isto­ riei ca instrument politic este o scrisoare a lui Lenin, din 1924, adresată lui P o k r o s k i , intitulată „ C u m să­i facem mar­ xişti pe profesorii de istorie" : „Fixaţi în programele şcolare tenie care­i obligă în mod obiectiv pe profesori să adopte punctul nostru de v e d e r e . D e e x e m p l u , introduceţi în progra­ mă istoria colonialismului : această temă îi pune în situaţia de a­şi e x p u n e punctul lor de v e d e r e b u r g h e z , în sensul că se prezintă ce g â n d e a u francezii d e s p r e comportanicntui englezi­ lor în lume, ce g â n d e a u englezii despre francezi, ce gândeau germanii atât d e s p r e englezi, cât şi despre francezi. Literatura subiectului îi va obliga, astfel, să prezinte atrocităţile capita­ liste, în general. Pe de altă parte, puneţi în programa şcolară necesitatea unei cunoaşteri m i n i m a l e a gândirii marxiste. Spuneţi că cei ce nu v o r trece e x a m e n u l de m a r x i s m nu v o r mai putea preda. Eu vă asigur că deşi nu v o r deveni marxişti ortodocşi, totuşi le va r ă m â n e ceva. După aceea puneţi în­ treaga muncă cu studenţii, s u b controlul politic". Istoricii în regimul b o l ş e v i c erau priviţi cu maximă cir­ cumspecţie. De la un L u n a c e a r s k i şi Buharin şi până la Hru­ şciov, istoricii neconvertiţi, cât şi cei convertiţi la marxism erau socotiţi „ o a m e n i p e r i c u l o ş i " tocmai datorită mizei d e o ­ sebite pe care a a v u t ­ o scrisul istoric în legitimarea c o m u n i ­ smului. A doua formă de obiectivare, a discursului istoriografie, vis­a­vis de politică, este istoria ascunsa, istoria secreta, istoria care tace. A c e s t tip de istorie sau de discurs istorio­ grafie s­a constituit atunci când se voia livrarea doar a unei anumite imagini asupra originilor bisericii, statului, dinastii­ lor, partidelor. în ceea ce priveşte biserica, rămâne relevant episodul L o r e n z o Valla, de d e c o n s p i r a r e privind falsitatea d o c u m e n t e l o r care c o n s a c r a u supremaţia papală în lumea c r e ­ ştină. Regalitatea Franţei, la începutul Evului Mediu, trecea sub tăcere orice istoric care nu p r o c l a m a originea regilor francezi din lumea eroilor războiului Troian. în Japonia orice descoperire arheologică sau sursă de istorie datată înainte de 660 î.Hr., socotită data mitică a întemeierii ţării, era trecută sub tăcere sau a s c u n s ă . E x e m p l u l cel mai elocvent asupra istoriei secrete p r o m o v a t ă de partide este cel legat de istoria Partidului B o l ş e v i c , mai exact, de mica lovitură de stat reali­ zată de Lenin în Comitetul revoluţionar şi în Congresul S o ­ vietelor în 1917, pentru a p u n e mâna singur pe putere. O a doua direcţie de manifestare a istoriei secrete este aceea care a s c u n d e sau ocultează părţi întregi din istoria­rea­ litate, adică aceea care nu conferă o imagin e onorabilă a au­ torităţii de stat sau politice. E x e m p l e : martiriul colectiv pe care războaiele, cruciadele şi alte djihaduri c o m i s e asupra c e ­ lor învinşi (tăcerea istoriografiei franceze asupra exceselor francezilor petrecute în războiul de 3 0 de ani în Palatinat, excesele armatei napoleoniene ; în istoriografia g e r m a n ă , tă­ cerile asupra represiunilor g e r m a n e în Franţa, în 1 8 7 0 ­ 7 1 , 1 9 1 4 ­ 1 9 1 8 , al doilea război m o n d i a l ; tăcerile istoriografiei turceşti asupra masacrului a r m e n i l o r etc.). în lucrările de d u ­ pă ultimul război, icalizate de istoriografia de stânga din O c ­ cident şi a istoriografiilor c o m u n i s t e d i n Est, pe tema colonialismului, se supralicitează represiunile metropolei asu­ pra coloniilor, fără a se menţiona că acţiunea de colonizare nu s­a construit doar pe c r i m e şi reprimări, ci şi pe introdu­ cerea benefică a civilizaţiei o c c i d e n t a l e . T o t astfel, pe celă­ lalt versant al demitizării şi al deconspirării istoriei tăcute sau secrete, trebuie evaluat critic punctul de v e d e r e al isto­ riografiei oficiale a ţărilor e x c o l o n i a l e . Astfel, în ţările I s l a ­ mului, alături de restituirea c r i m e l o r şi fărădelegilor impardonabile ale c o l o n i a l i s m u l u i , istoria oficială, arabă, omite în mod premeditat, a evoca persecuţiile exercitate timp de 8 0 0 de ani asupra Africii n e g r e , sau d e s p r e sclavajul practicat de arabi asupra negrilor. Negritudinea a fost secole de­a rândul ţinta persecuţiei arabe şi a procesului de i s l a m i ­ zare forţaţi a Africii. Un alt tip de istorie ascunsă este aceea care aruncă un văl de uitare asupra umilinţelor sau turpitudi­ nilor din propriul t r e c u t : refuzul a m e r i n d i e n i l o r de a­şi recu­ noaşte în lista regilor pe cei căzuţi în luptele cu europenii sau luaţi în captivitate ; refuzul arabilor de a­şi aminti de cu­ cerirea turcească ; eliminarea din istoria evreiască a trecutului în care poporul evreu n­a a v u t stat, teritoriu, dinastii e t c . Dacă istoria oficială este singura istorie p e r c e p u t ă şi c o ­ municată, există paralel o istorie reală care, fiind ascunsă, devine o conlraislorie. Totuşi, secretele, interdicţiile, a s c u n ­ derile sau lapsusurile i m p u s e în istorie sunt şi ele istorie, d e ­ vin o istorie în istorie, sunt u n h a p p e n i n g istoriografie. O altă formă pregnantă a prezenţei politicii în discursul istoriografie o reprezintă etnocentrismul, care, este în esenţă, supralicitarea dimensiunii etnice în evaluarea şi analiza isto­ rică, în general, viziunea etnocentrică este frecventă în isto­ riile imperiale şi coloniale. Astfel, istoriografia ţaristă şi sovietică privilegiază cu c o n s e c v e n ţ ă d i m e n s i u n e a rusă în r e ­ constituirea istoriei p o p o a r e l o r neruse ( e x . : 7 0 % din istoria Georgiei este dedicată epocii care debutează cu anul 1784, anul incorporării Georgiei în imperiul ţarist, deşi istoria G e ­ orgiei ca stat începe cu sec. al IV­Iea î.Hr. ; acelaşi e x e m p l u poate fi recuperat din istoria A r m e n i e i , socotită a fi prima naţiune creştină). în zona asiatică şi în Orient se poate releva căzui istoriei oficiale a Irakului, u n d e se supralicitează feno­ menul de arabizare, r e d u c â n d u ­ s e importanţa califilor de o r i ­ gine persană. în India, s u b influenţa mişcării unificatoare şi de independenţă, condusă de G h a n d i , se recuză aportul sau contribuţia la istorie a m u s u l m a n i l o r , a c o r d â n d u ­ s e un rol preponderent hinduismului majoritar şi unificator. în istoria popoarelor coloniale este semnificativ e x e m p l u l manualului de istorie din Senegal, din care copiii învaţă că ei sunt ur­ maşii galilor. Se poate specula, în acest caz, şi în virtutea unui incitan! transfer sau glisaj s e m a n t i c : g a l ­ S e n e g a l , galez­ senegalez. O formă larg percepută de politizare a discursului istorio­ grafie este istoria festivă sau festivistă, care vizează în ultimă instanţă mit­istoria. C o m u n i s m u l cu predilecţie a elaborat un m e c a n i s m perfect al adjudecării sărbătorilor istorice, conian ­ d a m e n t e i o r politice. Aniversările istorice au devenit un prilej optim de transmitere a mesajului ideologic. Sărbătorirea unor e v e n i m e n t e istorice este premeditată şi montată într­un sce­ nariu aparte, la car e se angajează instituţiile : statul, şcoala, organizaţiile politice etc. Valenţele ideologizante ale s ă r b ă t o ­ rii, pe de o parte, p u n în evidenţă eternitatea luptei de clasă, iar pe de altă parte se etalează cu ostentaţie funcţia conser­ vativă a istoriei sărbătorite, şi a n u m e , a prezenta exemplarita­ tea păstrată de­a lungul v r e m i i . Mitizarea sau sacralizarea prin aniversările istorice se obiectivează în m o n u m e n t e , sta­ tui, cortegii sărbătoreşti, v o l u m e aniversative. In rezumat, aniversările sunt confiscate de ideologie, care, la rândul ei, confiscă afectivitatea patriotică a individului şi comunităţii, iastalându­se cu infatuare p r o g r a m u l de culturalizare şi ideo­ logizare a „celei mai b u n e şi mai drepte societăţi" adecvate principiilor kulturnostului cu o „vulgară teleologie", aceea a omului nou, a lui „ h o m o s o v i e t i c u s " . Istoricul din R o m â n i a a intrat şi mai intră şi astăzi în de­ rapajul pernicios, şi în aceeaşi măsură descalificant, al ani­ versărilor calculate în cifre pline de bizarerii şi umori politice. A s i s t ă m şi în zilele noastre la o confiscare a istoriei prin aniversări de către meschinăria politicianista pentru pro­ priul capital electoral, iar istoricul, de multe ori prestigios prin operă, cauţionează gestica politicianistă, tot de atâtea ori vulgară şi indigestă. Scrisul şi discursul istoric se poate ilustra cu demnitate de la o catedră d e la o şcoală de sat, până la catedra din amfiteatrele u n i v e r s i t a r e sau a c a d e m i c e . Istoricul nu trebuie să uite că este dascăl în primul rând, sau mai exact şi răspi­ cat spus, nu este nici mai mult, nici mai puţin decât profe­ sor. Un o m d e d i c a t acestei profesiuni transmite lumini. Satisfacţiile dascălului în c o m p a r a ţ i e cu alte profesii sunt unice, şi a n u m e , el a r e posibilitatea de invidiat, a c o m u n i c ă ­ rii. Dar, printr­o c o m u n i c a r e falsă şi supusă conjuncturii sau conivenţei se poate ajunge n e i m a g i n a t de uşor la e x ­ c o m u n i ­ care. Profesorul este în proximitatea manualului de istorie, la care trebuie să se raporteze critic. Mai ales că manualele de istorie de astăzi ­ care se află şi ele într­o perioadă fatal­ m e n t e d e tranziţie şi de restructurare ­ sunt elaborate, în multe cazuri de istorici, care după ce au trăit u n recul în timpul revoluţiei, au revenit în peisajul istoriografie remaiaţi şi transmit o j u d e c a t ă şi analiză istorică plină de echivoc şi felonie, cu un ochi în permanenţa la puternicii zilei. Astfel se pot prezenta câteva exemple : nu se răspică falsitatea flagrantă a alegerilor din 1946 sau se evită să se prezinte în mod core­ spunzător una dintre cele mai pregnante pagini de istorie anti­ comunistă românească şi anume, rezistenţa din munţi. Istoricul nu poate sta s u b zodia lui „quod erat d e m o n ­ s t r a n d u m " pentru că d e v i n e pionul tezismului şi al aliteraţiei (este pus să p s a l m o d i e z e la infinit injustiţia din propria noa­ stră istorie, nedreptăţile, ieremiadele şi căinţele de genul Transilvania şi iar T r a n s i l v a n i a e t c ) . D i n aceste motive, fo­ arte uşor el poate deveni prizonierul politicianismului con­ junctura). Oficiind adevărul se oficiază pe sine, conferind credibilitate şi majestate discursului istoric r o m â n e s c . Şcoala istorică clujeană î n s e a m n ă rigoare şi rectitudine. A­ţi servi propria identitate etnica, naţională, în limitele a d e ­ vărului şi neintrând în c a p c a n e l e politicianiste, induce un pa­ triotism plin de serenitate şi distincţie, neconcesionat nici unui interes speculat politic. Istoricul şcolii clujene de astăzi se revendică de la tradiţia şcolii istoriografice ardelene şi cu toate că locul acestei şcoli este în inima Ardealului atât de susceptibil şi ulcerat de­a lungul vremii şi chiar şi astăzi, în ceea ce priveşte d i m e n s i u n e a patriotică şi naţională, noua g e ­ neraţie de istorici trebuie să fie în exclusivitate mesagera unui patriotism luminat. Pe de altă parte, ea nu trebuie să in­ tre în c a p c a n a sau în mondenitatea unui discurs istoriografie hipereritic şi de teribilism adolescentin, de iconoclasm, al urii de sine, care neagă „de p l a n o " valorile tradiţiei, seduşi de o Europă de nicăieri. Nu poate fi o altă Europă, decât o Europă a identităţilor etnice a r m o n i z a t e . Turnul de control Roata istoriei a făcut ca un raport bine stabilit, de o apre­ ciabila vechime, să se schimbe. Este vorba de raportul dintre Creaţie şi receptarea ei profesionista ­ critica literară. Că poetul deţine rolul important în opinia cititorilor, iar criticul literar este ales după preferinţe, nu mai trebuie demonstrat. Indiferent cât de abili, de descifratori ai mesajului (mesajelor poetice) ar fi fost Călinescu ori Lovinescu, Ibrăileanu sau Vianu, aceştia nu puteau concura imaginea creatorilor, a universurilor lor de crea­ ţie ce rezonau în generaţiile mai tinere, adică în postumitatea lor. Interdicţia ­ oficială, de altfel ­ ca unii scriitori pe care atunci şi astăzi îi numim „de talie europeană" a făcut ca, dintr­o dată, criticul literar să aibă un alt statut, să vorbească în numele lor, dispunând de mai multe metode. Iar criticul literar care s­a impus cu o autoritate greu de contestat este, fără îndoiala, Nico­ lae Manolescu. într­o lume debusolată, Ia o concurenţa cu criti­ ca oficială a vremii, Nicolae Manolescu devenise, prin Contemporanul (ediţia George Ivaşcu), iar apoi prin România li­ terară (de asemeni, ediţia George Ivaşcu), persoana cea mai au­ torizată pe care o ascultarji pronunţându­se în privinţa unui autor, a unei stări de spirit. In cei aproape 35 de ani, nu cred că Nicolae Manolescu ne­a surprins prin judecăţi de valoare pe ca­ re astăzi să le renege. Că a avut preferinţe, este de la sine înţe­ les. Nicolae Manolescu devenise turnul de control al criticii profesioniste, reperul miilor de cititori care îşi confruntau păreri­ le cu ale criticului de la România literară, iar nu de puţine ori, aceştia îşi schimbau opiniile în funcţie de paragrafele de la pa­ gina a şaptea a săptămânalului de literatură. O „complicitate" acceptată de mulţi, dar fara să se simtă jigniţi în amorul lor propriu. Prestigiul criticului literar era atât de vizibil încât puţini mai aveau motive de îndoială. Lansată o carte de poezie, proză, eseu etc. de la acest ima­ ginar Turn de control al literaturii, opul respectiv era „intercep­ tat" de cei cu care dl. Manolescu era ­ prin structură ­ aceeaşi (sau aproape) lungime de undă spirituală : Gheorghe Grigurcu, Victor Felea şi alţii. Poate cu criticii literari de la Ste­ aua sau Echinox ­ revistele cele mai importante din provincie, la care se mai adaugă Familia şi Vatra — s­a propus un „bruiaj" privind decodificarea corectă a mesajului cărţii. Ieşită din tipar, cartea începea, astfel, să existe. Cu toate ri gorile impuse de cenzura comunistă, editorul şi cerberul oficiai nu renunţau la opiniile criticului literar, chiar clacă o făceau maii i mascat. Cu excepţia ultimelor luni înaintea căderii comunismu­ lui când totul fusese bulversat. Provincia dorea şi ea sa­şi expu­ nă punctul de vedere asupra fenomenului l i t e r a r ! Şi era ascultată. Că, pentru multă vreme, centrul administrativ ya coin­ cide şi cu cel cultural şi literar, nu mai încape îndoiala. în fond, la Paris se vântură marile idei, cărţi etc. Renunţând la ritmul săptămânal, Nicolae Manolescu a renu­ nţat la Turnul de control al criticii literare. Aceasta nu înseamnă că au dispărut ceilalţi critici ai literaturii noastre care s­au pă­ strat ­ moral şi intelectual ­ pe formele reliefului de dinainte. Dar nu mai aveau rezonanţa de dinainte, iar mulţi cititori nu le­ au mai urmărit cu aceeaşi atenţie articolele de la „Cronica lite­ rară", pentru că centrul îşi pierduse forţa avută. Chiar dacă astăzi scriu excelent ­ Gh. Grigurcu, Al. Cistelecan, mai rar Pe­ tru Poantă, Ion Simuţ şi alţii ­ , priza criticii literare a scăzut treptat. De s­ar fi menţinut acest Turn de control al criticii lite­ rare, prezenţa unui tânăr critic literar, cum este Ştefan Borbely, s­ar fi reţinut mai bine în circuitul criticii literare. Şi exemplul nu este singular. Ceea ce s­a câştigat cu ani de trudă, cu fel de fel de renu­ nţări, s­a pierdut într­un timp foarte s c u r t : entuziasmul faţă de carte, autor, de impunerea lui, de înţelegerea scrisului său, de plasarea lui în ceea ce numim literatura postbelică. Sita criticii literare nu mai cerne fin ca înainte, iar dacă o face efortul ei trece neobservat. Se demonstrează că fără o pasiune, fără un ataşa­ ment sincer la actul de creaţie, nici acesta nu se mai reliefează. înainte de a discuta de concurenţa neloiala pe care o face sistemul naţional de difuzare a revistelor şi cărţilor, ca şi cel particular, de altfel, să mai aruncăm o privire in jurul nostru pentru a observa că autorităţile literare, critice (în cazul de faţă), ştiinţifice îşi au poziţiile lor bine stabilite, iar abandonul ­ voit sau forţat ­ provoacă spaţii libere, goale, într­o cultură şi spiritualitate. A le observa nu este mare lucru, important este ca aceste spaţii libere să nu apară, să nu producă, acum şi mai târ­ ziu, frânturi cu consecinţe greu de aproximat într­o ţară ce­şi caută ritmul menit să o menţină în concernul european al com­ petiţiilor de tot felul ­ şi tot mai dificile. : Grigore Scarlat :