Oameni cari au fast

NICOLAE IORGA Oameni cari au fast Antologie, editie Ingriptd, note ;i comentarii de VALERIU ;i SANDA RAPEANU Studiu introductiv de VALERIU RAPEANU EDITLIR A MILITAR A 1975 Oameni can C 0 L U au fost M N A Ilustrat la copertel ARMAND CRINTEA in contextul operei Oameni cari au fost,. lui Nicolae lorga Personalitatea lui N. Iorga nu are in istoria culturii romanesti inaintasi. El nu poate fi comparat cu marii savanti §i carturari de tipul lui Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu, Ion Eliade-115dulescu, B. P. Hasdeu, alaturi de care numele ii este rostit intotdeauna, deoarece enciclopedismul era doar una din dimensiunile fiintei sale. Formula in cazul sau este mai degraba constringatoare, folositl ca un automatism, din considerente pur didactice, ea determinind genul proxim, dar nu si diferenta specifics a personalitatii sale unice si nerepetabile. Pentru ca nimeni n-a intrunit asemenea lui darurile plurivalentei intelectuale, ale omniprezentei publice, ale abordarii simultane a tuturor domeniilor scrisului. Omul proteic, temperamentul vulcanic ce irupea cu fulgere in fiecare fraza si in ifiecare gest, spiritul justitiar ce s-a considerat intotdeauna purtator al unei misiuni nationale si morale, cercetatorul care cu o abnegatie monahala s-a cufundat in intunericul arhivelor, scriitorul care stapinea tainele verbului ca cei mai desavirsiti artisti ai acestei tari, ziaristul caruia nu-i scapa nimic din tumultul vielii spu- nindu-si cuvintul fie asupra unor probleme capitale ale omenirii, fie asupra unor intimplari cotidiene si sanctiona flea crutare raul, oratorul ce fiti dadea sentimentul ubicuitatii in timp si in spatiu, profesorul pentru care cate5 dra era o adevarata magistrature civics de la inaltimea careia fascina studentii, nu numai prin cunostintele sale neobisnuite, dar si prin darul re,invierii vremurilor apuse, de parts ar fi lost contemporanul tuturor secolelor, omul politic creind planuri himerice de reforrne inadecvate timpurilor moderne, animatorul la tindemnul caruia tineretul a iesit in 'stracla pentru a infrunta aristocratia cosmopolite, cel care a infiintat particle, sau vremelnic a si coalizat unele dintre ele, cel care a treat societati si institutii sustinute uneori numai prin puterea entuziasmului sau care din aceste ipostaze si ma tem ca am orris it reprezinta cel mai armonios si cel mai atitea altele deplin pe Iorga ? Unde 61 aflam pe adevaratul Iorga ? In linistea arhivelor si a ;bibliotecilor sau in tumultul confnintarilor parlamentare ; in solemnitatea sedintelor academice, ale celor mai inalte iforuri de cultural universari: inconjurat de stima unor personalitati de prima marime a stiintei si culturii sau in vacarmul adunarilor politice uncle trebuia sa, domine o clientele nu o data insalubra moral ; la masa de scris cufundat in marile sale lucrari stiintifice ce imbratisau in vaste fresce istoria lumii si a poporului roman sau la biroul ministerial preocupat de grijile zilnice ale unei tari sfisiate de criza mondiala economics ; la catedra universitara pe care a ilus- trat-o ca un adevarat primes inter pares sau in fruntea cortegiilor si a demonstratiilor pe strazile capitalei ; in cadrul colocviilor stiintifice discutind cu colegi care il respectau ca pe un magistru sau in conciliabulele politice cu parteneri ce profitau abil de buna sa credinta folosindu-i numele ? Unde este adevaratul Jorga s-au intrebat contemporanii care cunosteau simultan atitea infatisari ale aceleiasi personalitati, care stiau ca dupe ce citisera zilnicul salt articol, dupe ce inainte chiar de a ispravi ultima sa carte aflau despre iminenta aparitie a alteia, stiind 6 ca Intre tinip el fusese profesorul, oratorul in parlament, omul politic primit sau primind audiente, raportor la acadeinie, conferentiar la cutare cerc iiaifi, participind la o intrunire sau la convorbirile pentru injghebarca unei coalilii politice etc. Unde si-1 regasim pe ademiratul Iorga se intreaba gi posteritatea, cautind un punt de sprijin intr-o opera: atit de ramificata inoit nu se lass nici usor cunoscuta nici lesne supusa unei sistematizari riguroase, pricini pentru care a parut unora lipsita de o conceptie fundamentals, de o celula germinative, despletita ca o delta ce se revarsa era incetare dar in care surpnizele fats de imagini construite cu prea multa usurinta de comentatori to Entimpina la tot pasul. Unde sa-I regasim pe adevciratul Iorga si care dintre ramurile vietii noastre spirituale va trebui sa-1 revendice cu precadere pentru a pane in evidenta dimensiunea .majors a personalitatii sale ? Cui apartine mostenirea sa spirituala : gtiintei, istoriei, literaturii (aici Entrebarile se multiplica : a fost critic, istoric, scriitor, toate laolalta sau numai animatorul unor miscari culturale) pedagogiei, oratoriei, vietii po- Iata intrebari care au dezarmat pe multi dintre cei cc s-au apropiat ieri ca P astazi de personalitatea litice ? lui preferind cel mai ades privirile partiale asupra operelor curente. Deci uncle it vom afla pe adevaratul Iorga pentru a sesiza dominanta personalitatii sale ? Acestei intrebari nu-i putem da deoit un singur raspuns : pentru not N. Iorga este o personalitate unitard, pe care n-o putem intelege decit privind-o in integritatea multiple a fiin ;ei sale. Nu unul sau altul din domeniile pe care le-a ilustrat it reprezinta indeosebi, ci intreaga sa activitate, intreaga sa prezenta in viata romaneasca timp de o jumatate de secol. Cu tot ceea ce a avut nobil gi desinteresat sufletul sau, dar gi cu tot ceea ce a fost expresia 7 slabiciunii omenesti de care, vai, nici el n-a fost scutit gi i-a marcat de atitea on actele vietii sale ; cu vizionarismul sau social, dar gi cu contratimpul in care s-a aflat in raport cu evolutia societatii ; cu sublimul pe care opera sa literara 1-a atins de atitea ori, dar si cu paginile ei didactice gi moralizatoare ce nu si-au aflat echivalente artistice ; cu orizonturile inedite, deschise de el culturii si stiintei romanesti, si cu obstinatia cu care s-a opus mai ales dupa pnimul razboi mondial noilor curente artistice ; cu puterea de a patrunde in ascunzisurile cele mai intunecate ale suiletului eroilor istoriei si carturarilor trecutului, si at de elocvente sint in acest sens portretele reunite sub titlul Oameni cari au fost de a le reactiile explica dar §i cu neintelegerea pe care a dovedit-o fats de realitatea sufleteasca atit de diversa si atit de contradictorie contemporan5. lui ; cu marile iluminari in explicarea fenomenului artistic gi cu opacitatile agresive cu care a intimpinat opere ce au devenit nemuritoare ; cu intransigenta sa morals care ii confers un statut de exceptie in istoria noastra si cu inclementa ce a dovedit-o fats de gregelile reale dar si imaginare ale altora ; cu simtul etic atit de inradacinat in fiinta sa si cu un moralism ce trece dincolo de limitele normalului, cu acuitatea cutremuratoare cu care gi-a dat seama de flagrantele nedreptati sociale romanesti si cu solutiile preconizate ce s-au dovedit total inadecvate si in flagranta contradictie cu dragostea sa nestramutata pentru cei napastuiti pe care i-a iubit cu daruire fara margini ; de la minutia cu care cerceta si patrundea in miezul doctunentului pins la usurinta cu care comitea elementare erori. De aceea am putea spune ca unicitatea personalitatii lui lorga nu o da numai enciclopedismul situ, nu numai uriasa lui putere de a acumula cunostinte, nu numai fantastica lui capacitate asociativa, dar gi unitatea celor mai flagrante con8 traste care s-au ingeananat vreodata in fiinta unui om si i-a crest un statist aparte, ascomanator doar cu un adevarat monument al naturii omenelti. nu-i vorba aici de opinia discipolilor rnarunti i obedianti care din pacate au gravitat in jurul sau pierduti in banalitati gratuite, in paienjenisul adjectivelor de circumstanta, ci a unor spirite lucide care aveau in chip acut sentimentul faptului ca. N. Iorga transcende contemporaneitatea, ca prezenta lui atilt de implantata in actualitatea cotidiana nu se poate incadra intr-un sistem obisnuit de comparatii. De aceea bibliografia scrierilor dedicate lui cuprinde cu exceptia citorva studii de sinteza, mai cu seams cronici sau recenzii la cartile sale si raspunsuri polemice. Contem- poranii sad au fost prea legati de activitatea sa, de personalitatea sa pe care au acceptat-o sau au respins-o pentru a se ridica la priviri generale. Pentru onicite rezerve am formula asupra uneia sau alteia din operele sale, oricit s-ar incleparta de not citeva din ideile sale, oricit de depasite ar fi unele din interpretarile lui pe trim istoric, literar, filosofic, oricit de vetuste ni s-ar parea unele pagini, impresia fundamentald dominantii este aceea a unei opere monumentale nu ma gindesc in nici un fel la dimensiunile ei scrisa la valtajul genialitatii, Ia incandescenta snarii arte, la fla- cara unor convingeri nestramutate ce au mers pins Ia supremul sacrificiu. Pentru ca viata i s-a confundat cu opera nu numai in paginile de stricta reconstituire autobiografica si notatie memorialistica : Iorga s-a implicat in fiecare din lespezile care au inaltat-o ca o culme a spiritualitatii romanesti. Om si opera nu mai sint la el doua notiuni distincte sau care se interconditioneaza doar, ele reprezinta un tot comun, indestructibil. Opera sa nu reprezinta o proiectie a pe:lonalitatii lui, ci o confine in9 tegral, dupes cum personalitatea sa este o expresie perfectO a operei. Nu numai in lucrari programatice, nu numai in lucrari autobiografice, nu numai in manifeste politice sau estetice, dar pretutindeni omul este prezent. Pentru ca fiecare paging a sa reprezinta o convingere oi este rezultatul unei credinte, expresia unei pasiuni. De aceea poate in conotiinta publicului larg exista doar numele Iorga care intrecea prin dimensiunile actiunii 1i prin fabuloasele insuoiri ale personalitatii sale once lucrare de otiinta sau de fictiune. Numele, faptele sale incununate nu o data de legende care circulau asemenea productiilor folclorice imbogatite de fiecare purtator cu elemente not era mai presus de o anume opera. Mai ales in cazul lui Iorga fantezia publics dornica mereu de neobiinuit, de insolit, se putea hazarda oricit de departe, deoarece nimic nu parea imposibil pentru capacitatea sa intelectuala. Tata cum Iorga nu a fost in timpul vietii 3i nici nu a limas dupa aceea doar un nume adunat pe o carte. A scris o opera a carei intindere ne uimeote of in care ,ii interpretari de o profunzime neobifnuita, o opera al carui verb ne fascineaza oi al carui grind ne imbogateote 1i ne tulbura, iar aflam deopotriva nestemate artistice pe masura ce cautam explicatia unei asemenea fecunditati cunoaotem una din adevaratele forte ale naturii. Dar aceasta forts nu putea ramine zagazuita numai in litera de plumb a earth. Ea s-a revarsat asupra istoriei contemporane a Orli sale pe care a oi inriurit-o, unde a lasat urme adinci nu numai in planul cunoaoterii intelectuale, ci oi in acela al actiunii. A irumpt cu prea multa forts pentru ca vreun zagaz sa-1 mai poata opri oi a fost mutt deasupra tuturor, ca sa vada totdeauna adevarul, ca sa vada cind ramasese singur. Dar cum pentru el trecutul si prezentul nu erau notiuni distincte, conceptie vadita 10 chiar in portretele acestui volum, pi formau o unicl notiune, chiar si atunci wind a ramas singur, cind multi 1-au parasit si cind nu putini au dat dovada de ultima slabiciune omeneasca, el nu a avut sentimentul solitudinii si nu s-a dezis de idealurile carora le-a fost credincios intreaga viata. Moartea sa a capatat valoare de simbol nu numai prin imprejurarile ei tragice, ci prin semnificatia luptei la capatul careia savantul si omul cazusera. El se inscrie astfel intr-o galerie de tragice dar 0 exemp]are destine romanesti care cu o intransigent:a exemplars au avut inaintea ochilor numai patria. A ramas alaturi de eroii ope- relor sale, de acesti oameni cari au fost" care asa au constituit pentru al nu numai obiect de studiu, ci ,parinti spirituali, sfatuitori permane.nti, si cum a marturisit i-au indicat calea cea dreapta in clipe de cumpana si rascruce si i-au aratat ca devotamentul fats de popor nu poate cunoaste nioi compromisul si nici spaima. Cel care credea ca a scrie istoria tarii e o datorie a devenit el insusi un erou al istoriei, alaturi de Brincoveanu, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu. Aici aflam consecventa esentiala a personalitatii lui care desfide amanuntele in ddruirea pins la sacrificiul si anecdotica marunta suprem ideii de lard §i de popor. Prin faptul ca a fost mereu alaturi de poporul sau, ca n-a vazut inaintea ochilor dealt ideea de patrie, careia i-a inchinat totul inclusiv viata N. Iorga face parte din acele mituri nationale care au transgresat epoca si au trecut in rindul valorilor nationale nepieritoare. Intrebarea ce se pune mai ales in cazul unui ora care s-a dedicat in esenta istoriei sub toate aspectele este aceea daca, din tot ce-a faurit si a implinit, din tot ceea 11 a a scris, not culegem ast'azi doar date gi fapte, sau dace opera lui capata In perspective noastra un sens etic gi intelectual mai inalt. Desigur, Iorga, ca gi Emi- nescu reprezinta mai inainte de toate o pilda de abnegatie gi probitate intelectuala. El ageza la temelia oricarei aprecieri simtul seriozitatii vietii, al datoriilor care se impun gi al muncii, fara de care ele nu se pot indeplini", simt pe care el 1-a avut inc a. din tinerete gi care nu 1-a parasit niciodata. Opera aceasta de dimensiuni atit de indraznete este desigur creatia unei minti geniale, dar gi rezultatul unei pasiuni, cum putine altele au fost. Al unei pasiuni de a gti, de a cunoagte, de a descoperi. Pentru ca Iorga a fost un descoperitor in adevaratul inteles al cuvintului gi a infruntat toate servituliile unei asemenea patimi un explorator, care, prin arhive, prin biblioteci, prin chilii, prin poduri, a rascolit la lumina lampii gi a luminarii, in frigul iernii sau zapugeala verii, acte gi documente de o hotaritoare insemnatate pentru viata unui popor, punind in valoare vestigii de arts necunoscute sau ignorate, dintr-o trufie cosmopolite. De aceea aga cum se va vedea gi din paginile acestei carti pretuirea lui s-a indreptat in primul rind spre asemenea oameni al caror exemplu nu a ostenit sa-1 dea. ySi, cu toate ca este putin probabil ca altcineva sa mai poata cladi o opera atit de vasta, de multilaterala gi de profunda, sensul acestei curiozitati gtiintifice al acestei munci tenace, Sara preget gi odihna nu ne poate scapa gi va ramble mereu pilduitor. Ideea de tinerete spirituals pe care o considera una din supremele virtuti in aceste portrete gi prin care intelegem permanenta pasiune intelectuala, neostoita anunci refuzul blazarii drapate fie in mantia oboselii, fie in aceea a superioritatii pe care ti-o dau titlurile, a aflat in gi 12 Iorga un adevarat prototip. Mai intii pentru ca din sfera atentiei sale Iorga n-a exclus nioi unul din elementele : document, carte, peisaj, om. Savantul, ce parea zidit Intre carti, avea o adevarata pasiune a calatoriei, inteleasa ca o initiere in viata contemporana si in istoria poporului sau. Eu plecam de Ia ce vazusem cu ochii in hirtia documentelor si in sufletul oamenilor in viata, cercetati de la un capat al pamintului romanesc la altul". Nu a gustat, din tinerete si pina in amurgul vietii, deliciile turismului, nu a calatorit pentru a culege desfaearl 1i a se odihni, ci a cutreierat Cara de la un capat la altul, ca altadata Eminescu, din dorinta de a cunoaste istoria lui, a strabasufletul si viata poporului, creatia tut-o neobosit ca George Enescu, pentru a aduce lumina mintii gi talentului sau in orase si tirguri indepartate. Debi cititor pasionat si elogiul pe care ii aduce cartilor in 0 viafa de om reprezinta cea mai emotionanta paging de poezie din cite s-au scris pe acest motiv la not desi cercetator fara odihna in arhive i biblioteci, a ajuns de timpuriu la concluzia ca ideca tarii se impunea direct, nu prin carti". Note le sale de drum slut o sinteza a impresiilor unui calator sensibil deopotriva la frumusetile acestui pamint, Ia valorile de arta create de popor, , la vestigiile unui trecut eroic If:Jar Ii aceasta in la frumusetea morals a oamenilor pe primal rind care i-a cunoscut cu aceste prilejuri si a caror opera de daruire a pretuit-o tot acum, dupa cum marturiseste in paginile multor portrete. De aceea in istoria literaturii noastre de calatorii, contributia lui Iorga reprezinta o adevarata sinteza intre toate filoanele manifestate pina atunci : atitudinea etica a lui Dinicu Golescu sau Vlahuta, simtul grandiosului si al dinamicii naturii, specific lui Calistrat Hogan, interesul pentru cultura pe care-I aduce Nicolae 13 Filimon, esential ramlnind insa cunoa.sterea omului si a faptelor lui. Pentru ca Iorga, savantul ce-si cucerise atita de tinar o faima internationala, ce se bucura de o reala pretuire in toate marile cercuri stiintifice ale lumii, a fost mai inainte de toate si in primul rind un fiu, un sol al tarii sale. Numai astfel si din aceasta perspective si-a inteles menirea lui ca intelectual. Din tinerete fusese in dezacord cu junimismul, care dupe parerea sa ne relega in rindul natiunii mid, fall originalitate culturala, menite a trai supt toate raporturile la remorca celor marl ale lumii". Patriotismul sau 1-a facut tot timpul sa lupte pentru relevarea locului insemnat, pe care poporul roman iI ocupa in istoria si cultura lumii. Era convins de misitmea pe care o avem alaturi de alte popoare civilizatc, de aceea opozitia lui fata de Germania fascists cotropitoare reprezenta consecinta fireasca a unei conceptii careia fi fusese credincios o viata. Credinta in virtulile creatoare ale poporului roman, exprimata cu patetism si vibratie in portretele din aceasta carte, constituie una din puntile de legatura ce-1 pastreaza mereu pe Nicolae Iorga printre aoi. $i totodata con- ceptia pe care el o avea despre menirea omului de cultura, ga cum rezulta din toate portretele dedicate unor artisti precum Eminescu, Cosbuc, Grigorescu, a unor compozitori ca Ion Vidu, Kiriac, Gh. Dima, a unor personalitati istorice precum Alexandru loan Cuza si Mihail Kogalniceanu care, cu un curaj ce va ramine inscris in analele istoriei, au intreprins acte de o exemplars indrazneala pentru viata poporului, a taranului roman. Intelesese ca atitudinea militanta a celor mai de seams spirite ale culturii noastre reprezenta insasi ratiunea existenlei acestora si tra.satura dominanta a spiritualitatii romanesti. De aceea spunea despre Eminescu : Nu, el n-ar fi consimtit, de dragul nici unei teorii si nici unui ideal estetic, 14 sa se izoleze din vista intreaga a poporului sau, dintre cei pe care-i avea materialiceste linga dinsul, dintre sirurile inaintasilor, de la poarta viitorului, pnintre care zarea asa de departe ; n-ar fi simtit placerea sa se rupa din c_ urentul indelung, asa de firesc si de binefacator, care de la intiia licarire a sufletului romanesc duce pins in zilele noastre, trecind de la un ales al neamului la ceralalt". De Iorga, omul tumultuos, deprins uneori sa judece pripit, rasindu-se adeseori inselat, ne mai leaga p acum acel simt al echilibru.lui, al masurii ce este propriu poporului nostru, fapt dovedit cu prisosinta de paginile de- dicate oamenilor cari au fost", unde intelepciunea cu care a dat Cezarului ceea ce era al Cezarului, strictetea cu care a situat fiecare figura din trecutul nostru la locul drept L meritat, perspicacitatea cu care a vazut ce a insemnat unul sau aLtul dintre oamenii vremii sale, nuanlele fine cu care le-a desemnat calitkile si defectele ramin o pilda de bun-simt intelectual, de p5.trunzator simt psihologic. Iorga ne invala sa nu urn exaltki, sa nu respingem dinante judecata, ci sa privim cu ochiul critic al omului de astazi personalitkile trecutului apropiat sau indepartat in contextul istonic al afirmarii ]or. Meritele unui artist, scriitor, savant, profesor, militar, om politic, Nicolae Iorga le stabilea raportindu-le la complexul de factori istorici, culturali, sociali ce 1-au influenlat si pe care el la rindul lui i-a inniurit. De aceea ti aici ca si in oricare carte a lui, cu cit te afunzi mai mult in universul operei sale, cu cit te departezi pe meandrele activitkii sale, cu cit it urmaresti in marile departari, spre care, ca un temerar explorator, s-a indreptat, cu atit simP cum gindul lui indraznet te poarta, ca un filon nu lipseste niciodata, ca un simlamint se pastreaza nealterat. Iar odata ajuns la capatul acestei calatorii °rich de indepartate, simli ca filonul amintit reprezinta factorul 15 propulsor al unei opere uriage si, in ultima instants, esenta ei. Pentru ca tot ce a scris Iorga, de aici, de la aceasta iubire de coolie" a pornit gi aici ¢i -a aflat suprema justificare. Am spus iubire de mosie", gindindu-ne la intelesunile multiple pe care aceste cuvinte rostite de batrinul Mircea le inchide si care niciodata nu i-au scapat lui Iorga. Dragostea de tars nu a fost pentru Iorga un concept rlupa cum nu a fost aici pentru Eminescu, fapt relevat de el si in portretele dedicate marelui poet nici un stindard agitat de circumstanta. Ea a constituit prima revelatie a adolescentei si cea dintii convingere a maturitatii. De aceea avea dreptate sa spuna : Fraze n-aveam, cum nu le-am avut niciodata, si numai cind ideea, aceasta idee a natiei mai presus de orke, a natiei care singura, creeaza p sustine, care poate sa reclame dreptul ei, peste tot ce dau, fiecare la ceasul ei, 1i vag oidoolirffilo cele mai fericite, mi s-a vadit ]impede, numai atunci forma, calda, dar de loc sarbatoreasca, s-a impus de la sine". Intr-adevar, tine urmareste procesul formarii acestui concept in gindirea lui Iorga va reline mai inainte de toate luciditatea cu care a inteles la inceputul carierei sale literare raul social. Solicitat din .tinerete de triste realitati, a caror rasfringere in memoriile, portretele ii pamfletele sale este, de cele mai 'nuke ori, de un cutremurator adevar si de o pregnanta artistica ce le si- tueaza printre cele mai de seams momente ale prozei noastre, Iorga a cautat, mai ales in amiaza activitatii sale, gi remediile tor. Au Lost false, in contratimp cu mersul inainte al istoriei, in contrast cu ceea ce trebuia indreptat. Dar cu toate acestea nu i se poate nega lui Iorga o funciara gi nedezmintita dragoste de popor. Notiunea aceasta nu avea in conceptia lui un inteles abstract. Atunci rind 16 ii recitim fie autobiografia, fie paginile de critics din tinerete, fie portretele, observam prezenta unei pronuntate note antiidilice exprimata adeseori sarcastic. De citeva on chiar it situeaza in aceasta categoric si pe Vasile Alec- sandri, poet senin, clupa parerea sa, pe care in adolescenta tinerete it opunea ltd Eminescu, un stramutator subit, ca prin minune, in alts lame". Nicolae Iorga nu a fost, prin temperamentul inteligenta sa patrunzatoare, inclinat spre o viziune senina a lumii, si a realitatilor sociale romanesti cum inca, eronat, se mai crede. Chinuit din copilarie de o existents precara, lovindu-se apoi de o configuratie socials si morals nepotrivita cu conceptiile sale despre vtiata, ijubindu -li tam pe care ar fi vrut s-o vada fericita, pretuind in chip cu totul deosebit taranimea, cum se poate vedea din portretele unor oameni ca Alexandru loan Cuza, Mihail Kogalniceanu, Iacob Felix, Spiru C. Haret, cu ale carei idealuri si lupte s-a Lidentificat, el s-a izbit Inca de Ia inceput de imagines unor dramatice si sfisietoare contradictii ce se consumau pe pamintui romanesc. In primul volum al monumentalei autobiografii 0 viola' de om, atunci cind iii rememoreaza Copilliria Dar am vazut 11 tinerecea, Nicolae Jorga noteaza : i oamenii venind increzatori la socoteall plecind deznadajduiti ca le-a crescut datonia. Am inteles ca sint multe feluri de a masura cu prajina. Am scrisnit din dinti cind biciul stapinului a inconjurat trupul seceratorului intirziat (...). Am plecat de acolo dulman al unei societati sprijinite pe astfel de baze". De aceea punctul de pornire al activitatii sale politice, hotarirea sa de a trece la actiunea propriu-zisa, de a nu se margini numai la scris, si de a nu margini scrisul numai Ia probleme culturale au fost determinate de neliniltea pe care i-a provocat-o situatia dezastruoasa a farii si mai ales a taranirnii in amurgul celuilalt veac : In adevar, era de toate 17 evidenta, chiar rind ea nu era produsa de flacara rascoalelor, care nici ele nu lipsisera cu totul, c5. e imposibil sa se traiasca mai {iepar te cu milioane de tarani farai pamint, fara drept adevarat in viata publics... ". Iar marnentele grele, de o capitals importanta ale istoriei noastre, au fost depagite, spunea Nicolae Iorga, datorita eroismului gi vitalitatii celor multi : Aceast5. popu- - spunea el in 1917 , care petrecea zile de inlatie doiala ;i nopti de spaima... s-a aratat mult superioara acelor care trebuiau s-o indemne ;i s-o sustie". Daca am aduna paginile scrise de el cu acest prilej, am alcatui unul dintre cele mai patetice elogii ce s-au adus vreodata taranului roman. Imaginea regimentelor flaminzite, a ostagilor lasati sa Tnoara pur si simplu de foame, a oamenilor inghetati pe strazi, bintuili de toate molirnele, in contrast cu desfriul oligarhiei, ce a stirnit lui Iorga atita repulsie, constituie una din cele mai dramatice marturii asupra acestei perioade din istoria tarn noastre, marturie din pacate prea putin citata pins acum. Pentru ca Iorga salvarea tarii de la oamenii aceltia, aflati prada tuturor flagelurilor, a agtetptat-o : Dar ceea ce lipsea claselor de sus poporul o suplinea prin instinct, acel minunat popor...". Si, impresionat de daruirea lor, el a cinstit memoria celor ce s-au jertfit ii carora li s-a datorat biruinta din urma pnin pagini de o mare vibratie adunate gi in acest volum. Acel minunat popor..." nu este doar o expresie intimplatoare, ci un laitmotiv al operei sale, ce s-a transformat intr-un adevarat testament pe care il regasim plenar gi in filele Oamenilor can au lost, rapt ce dovedegte Inca o data ca Rot ceea ce a scris Iorga constituie expresia unui sistem coerent, a unei gindiri organice. Care este deci sensul acestor portrete gi cum definesc ele conceptia lui ? Sint toate aceste pagini alcatuite din consideratii omagiale scrise sub impresia incetarii din viata 18 a unor oameni de seams sau cu prilejul unor date aniversare, a inaltarii unor monumente pentru perpetuarea memoriei for ? Iorga nu a scris, asa cum in mod obisnuit spu.nem, un necrolog ; pentru el aceste consemnari nu erau favorite din obligatii jurnalistice si protocolare si nu reprezentau modalitati de a pune in evidenta prietenia sa cu mad spirite ale vietii politice, sociale 1i spirituale romanesti universale. Aceasta neobisnuita galerie de portrete, unica in literatura romans nu numai prin diimensiunile ei, constituie una dintre cele mai vibrante expresii ale patriotismului gi dragostei de popor, cele doua directii fundarnentale ale conceptiei lui Nicolae Iorga. Pentru ca ele sint mai inainte de toate meditatii asupra sensului unor vieti, asupra cailor pe care s-au implinit aceste existente. Un adevarat roman, condensat in citeva paragrafe, reinvie nu numai etapele unei vieti, ci modul in care aceasta viata s-a implinit in lumea din care personajul s-a nascut si a trait, in lumea care I-a modelat ;i pentru care el 'i -a daruit toate insuiirile, capacitatea creatoare, far in cazul eroilor cazuti in primul razboi mondial viata. Deci nu elogiul indurerat, nu cuvintele de circumstanta, nu lauda ocazionala, ci scrutatoarea privire asupra unor vieti de oameni fie ele inscrise in panteonul natiunii, fie nume din marea masa a celor care au muncit cu abnegatie, cu dezinteres si entuziasm avind drept suprema satisfactie bucuria datoriei implinite. Pentru ca aceste portrete reflects in gradul eel mai inalt conceptia lui N. Iorga pe care profesorul Mihai Berza o sintetiza astfel : Viata trebuie sa fie continua afirmare, fapta". Istoricul care a reinviat cu un patos neintrecut, cu o vibratie dramatics de-a dreptul cutremuratoare, figurile legendare ale istoriei vestite prin fapte iemite din comun, a avut ca nimeni altul un cult al muncii duse in facere, de care nu se leaga 19 rezultate spectaculoase dar fare de care nu poate fi conceputa viata pi progresul unor colectivitati umane, a pode la propoarelor. Portretele dedicate acestor oameni fesori de provincie pins la savanti care au muncit pentru binele obitei, care nu pi-au inscnis numele doar pe tratate ptiintifice, dar pi pe apezaminte pentru binele pi luminarea tuturor, care au gindit pi infaptuit reforme pentru imbunatatirea vietii celor multi, denote ca activitatea pi faptele fiecaruia erau privite de N. Iorga intr-o strinsa. legatura cu nevoile tarii. El niciodata nu lauds fapta spectaculoasa dar gratuita, opera stralucitoare dar lipsita de adresa, insupirile eminente consumate in gol. Dimpotriva ceea ce cauta sa puns in valoare Iorga, vorbind despre aceste ,personalitati, este concordanta dintre munca, idealurile for pi necesitatile progresului social, moral pi intelectual al tarii. A laudat spiritul de initiative, viata daruita muncii in contrast cu aburii inabupitori ai unui materialism degradant, zbuciumat de istoria petrece- rilor fare masura" ce pluteau mai ales in Bucurepti in mil de dupe primul razboi mondial. Aprecia munca spornica pentru binele colectivitatii pi pe omul de munca pe care-I multumepte, numai rodul silintelor sale oneste". Pe asemenea insulin se ridica sistemul sau de valori : Un om discret, muncitor, harnic la fapte pi scump la vorba", care erau numai ptiinta pi conptiinta", a fost un om de bine pi de munch' al tarii", dar cuminte cum era pi bun la lucru ce mare calitate ! el nu s-a descurajat". Aprecia viata de modesty munca" pi pe cei care au incercat suprema multumire a lucrului trainic indeplinit" pe cei ce au lost o expresie a nevoilor neamului". Totuii nu a fost partizanul unui entuziasm cu orice pret pi firs finalitate pi nu a laudat numai gesturile ci a privit cu ochi critic rezultatele : la cea dintli atingere cu acele realitati care mai cereau atita munca, el 20 credea a a isprIvit cu dinsele". Aprecia intotdeauna intruchiparea gindului, materializarea initiativelor, rezultatele actiunii. Portretele lui nefiind, a-5a cum spuneam, simple consemnari de cincumstanta, reprezinta adevarate radio grafii spirituale datorita carora N. Iorga stabilegte cu exactitate coeficientul de importanta socials a fiecarui om care a fost. Pune in eviclenta idealismul, dezinteresul fats de once forma de recompense materials a unor persona- litati, precum Spiru Haret gi Ion Mincu, care au luptat pentru interesul superior al tarii" gi care au transmis sufletul for institutiei pe care au condus-o". Aprecia indeosebi fapta in mijlocul poporului gi pentru popor". In clipa supremei inclegtari, cea dintii pe care Iorga a cunoscut-o in chip plenar pentru apararea patriei gi implinirea unui ideal national gi anume prianul razboi mondial, a saris alaturi de zilnicele articole prin care nu inceta sa predice increderea in biruinta finals portrete despre cei ce s-au jertfit pe chnpul de lupta sau pentru ingrijirea celor raniti gi aflati En suferinta. Fie conducatori de ogti precum generalul Ion Dragalina, fie ofiteri sau simpli soldati, toti reprezentau pentru Iorga un exemplu de devotament, de neconditionata daruire, de neintinare morals, de intransigents. Si aici nu putem sa nu ne gindim Inca o data la acea consecventa intre om gi opera, intre idealul uman pe care el 1-a propagat de-a lungul a cinci decenii gi sfirgitul sau eroic. Prin faptul ca ace.gti eroi ai pnimului razboi mondial n-au precupetit nimic, prin faptul ca n-au pus in cumpana viata for pe cimpul de bataiie, ei apartineau panteonului natiei alaturi de cei mai straluciti fii ai ei. si aceasta pentru ca omul de seama En conceptia lui N. Iorga nu era cel care straluaise asemenea unei stele, ci cel care realiza cu temeinicie o actiune, cel ce se claruise unui ideal inalt, cel ce se conecta la necesitatile societatii, cel ce luptase pina 21 la ultima suflare pentru trimful cauzei nationale. Acest sistem de valori etice, care aseaza in centrul lui poporul si patria, 1-a facut pe N. Iorga sa respinga imaginea eroului care realizeaza singur totul, care se inalta pe un piedestal ce nu tine seama de cei din jur, de sensul dezvoltarii sociale si politice a tarii. Spunea cu prilejul comemorarii lui Mihai-Viteazul in 1909 : Nici un om mare nu e asa de mare, incit el singur sa poata indeplini o opera mare. °mud cel mai mare are nevoie de cei mai mici, de dorinta de munca, de setea de jertfa a ]or... Oamenii mari insa cresc in puteri prin valoarea morals a societatii in care traiesc". Eroul in conceptia dui Nicolae Iorga nu iii valideaza pe deplin insu.sirile cleat atunci clad intruchipeaza nazuintele unei colectivitati, iar drama unor personalitati incepe din mornentul in care acestea nu-si mai afla reazemul in constiinta populara. Nenorocirca lui Mihai Viteazul fu ca el se gasi de la o vreme singur cu constiinta lui, cu increderea lui in sine, cu vitejia si mindria lui". Semnificatia personalitatii lui Aurel Vlaicu nu sta in temeritatea firii lui, in performantele inregistrate de el, ci in faptul ca un popor intreg toti acei iobagi de idei, setosi de libertate, de lumina, de neatirnare", 1-a privit ca pe un vestitor al biruintei, al apoteozei victorioase". Filele pe care Nicolae Iorga le-a scnis cu prilejul incetarii din viata si a comemorarii unor oameni de seams sau a unor modesti truditori pe ogorul datoriei n-au mimic din conventionalismul genului, nu poarta nici o urma de exagerare pioasa. Dimpotriva, ceea ce le caracterizeaza este luciditatea, o patrunzatoare radiografie morals a omului care a incetat de a mai fi, dar a carui viata opera prilejul unor adinci invatarninte ce pot lumina druanuri viitoare, dupa cum nu de putine on o experienta chiar a unui om ilustru prilejuieste meditatii 22 amare. De aceea, am inclus in aceasta culegere poate cel mai profund si cutremurator portret din cite s-au scris in literatura romans, acela prilejuit de moartea istoricului Nicolae Ionescu, a carui viata in ciuda unor reunite sociale a constituit un esec pe care Iorga it surprinde cu o acuitate psihologica de mare scriitor. Dar esecul acestui mester al cuvintului", al cuvintului sterp" este pus de Iorga pe seama contratimpului in care oratorul s-a aflat cu evolutia si cu necesitatile societatii romanesti. De aceea putem spun ca portretele grupate sub titlul Oameni cari au lost reflects integral co.nceptia lui N. Iorga : deoarece la temelia oricarei judecati asupra unui can si asupra modului in care acesta si-a implinit viata el aseza ideea de tars, de slujire a poporului, de munca in folosul obstei si al oamenilor. Valoarea omului nu se definea intr-un univers abstract, ci se raporta la acest sistem de referinta. Aflarn In aceste portrete una din exemplarele lectii de patriotism din literatura noastra, una din cele mai vibrante pagini de lauds a intelectualitatii legate prin toti porii fiintei sale de popor, a acelora care si-au facut un scop vietii din punerea in valoare a tezaurului popular si au contribuit la animarea vietii spirituale a maselor, precum Ion Vidu de pilda. Si, in acelasi timp, aceste portrete aduc o perspective clara asupra personalitatii lui N. Iorga, infirmind numeroasele interpretari false si neavenite. Ele dovedesc un fapt esential pentru caracterul sau si anume atentia cu care a urmarit nu numai activitatea celor mai de seama oameni ai tariff, ci a numerosi intelectuali de pe intreg cuprinsul patriei a caror fapta si opera o cunoaste in mod intirn si nu circumstantial. Astfel ne apare o noua dimensiune morals a personalitatii sale : si anume faptul ca el era integrat in cel mai deplrin inteles al cuvintului nu numai in miscarea politics si socials dusa la nivelul 23 inalt al conducerii guvernamentale si de partid, ci in viata concreta de zi cu zi a oamenilor care nu aveau alt ideal ideal imperativul social si moral despre care am vorbit. 5i ceea ce mi se pare damn de relevat este faptul ca solidaritatea lui Iorga, cu toti aceia ce munceau in indepartate colturi de tarsi sau in provinaii romanesti pe atunci aflate sub dominatie strain'. se manifesta pe toate planurile vietii sociale si spirituale. De la scriitori, culegatoni de folclor, pictori, profesori, invatatori, muzicieni, anitoate, dar absolut matori, inginem, medici, ostasi, prelati toate profesiile sint prezente aici, ceea ce dovedeste ca oriunde Iorga intilnea acea fapta puss in slujba colectivitatii, a poporului, acel gind dezinteresat, el se simtea alaturi de a.cesti oameni, chiar daca numele for nu stralucea pe prima paging a gazetelor", ca sa parafrazam o expresie a sa. Aceste portrete ca si cartile sale de calatonic prin taxa dovedesc ca, in fond, Iorga nu era numai omul constructiilor stiintifice, dornic sa fie prezent in forunile cele mai inalte ale conducerii tariff, omul festivitatilor protocolare, al ceremoniilor si al adunarilor savante. Cea mai mare bucurie a vietii sale, cea mai deplina satisfactie hind integrarea organics in miscanea spirituals si social*. a tarii, pe care nu o cunostea numai livresc. Era bineinteles la curent cu cartile si publicatiile aparute pe toate meleagurile patriei si releva tot timpul pe cele care urmareau punerea in valoare a traditiilor si problemelor locale traind zi de zi viata poporului sau, pe care o cunostea si participa la ea nu numai in chip afectiv, ci incurajind-o, sustinind-o. 5i, in acelasi tirnp, portretele acestea contribuie la rectificarea unei imagini constituite cu prea multi. usurinta. G. Calinescu eel dintii a pus in evident'. acest fapt ; de aceea vom reproduce aici consideratiile sale deosebit de pertinente : Din ale (portretele care alcatuiesc Oameni 24 can au fost n.n.) iese o imagine a d-lui Iorga deosebita de aceea ce s-a incercat a ni se da, adica in locul unui Iorga capricios, egoist, fara interes pentru persoana altuia, un Iorga de o snare sociabilitate si de o mare simpatie pentru aproape (...) Cind vezi cum d. Iorga, decenii intregi s-a oprit cu condeiul sau asupra tuturor acelora, oricit de marunO, insufletiti de un gind de cultura, cum a stiut sa gaseasca un cuvint de lawn. i pentru cel mai umil, inlaturind cu omenie punctul de vedere critic, cind it vezi in legatura personals. cu tot ce provinciile alipite au dat in ci.mpul carturariei, de sus in jos, cind vezi ca nimic pornit din buna intentie de a face ceva bun nu-i scapa, intelegi de ce °mull acesta a fost iubit si este, in ciuda presupuselor sale toane. Atita omenie presupune fireste abdicarea de la critics, dar aid, in chnpul culturii unde e vorba de a indenma, nici nu se cere cintar. N. Iorga e un temperament constructiv, iubitor de fapta. Scepticismul 11 supara gi II face banuitor chiar 91 acolo unde not rarninem nesuparati"*. In sfirlit, Oameni cari au fost alcatuiesc galeria de por- trete care pins acum, din punct de vedere artistic, n-au fost intrecute in istoria literaturii roman. Pagini de o densitate uimitoare, In care imaginile se succed adeseori in cascade : fraze care traseaza un destin s,i definesc, pertinent, o atitudine toate mijloacele artistului de exceplie se afla aici. Am putea spune ca ele isi pastreaza astazi o valoare de model prin conciziunea lor, prin fora imaginilor ce pot fi citaite ca nestemate. Compara0a, toate procedeele hiperbola, jocul de cuvinte, metafora se intrunesc in acest mare banchet stilistic, in aceste neobisnuite d emolionante pagini de arta. * G. Galinescu Ulysse", 1966, p. 268-269. 25 Sint condensate in fiecare portret in parte si in toate laolalta valorile literare cede mai concludente ale operei lui Nicolae Iorga. Pentru ca portretele din Oameni cari au fost valideaza. Inca o data observatia lui Tudor Vianu : O paging de a lui Nicolae Iorga este un lucru absolut individual, imposibil de a fi confundat cu produsul unei alte pene, dusa, precum este, de valul clocotitor al unei marl tensiuni". Deli pe scriitorul Nicolae Iorga 11 aflam si in pagini mai putin in versuri si mai mult in piese de teatru it intilnim mai ales, si in primul rind, in ducrarile sale memorialistice, in note de drum, in pamflete si in portrete. Este gi p'arerea exprimata de profesorul Mihai Berza, unul dintre cei mai patrunzatori exegeti ai operei sale. Adevarate jerbe de imagini, care nu stralucesc gratuit, ci pun in evidenta calitatile sau defectele celui portretizat si it ancoreaza in epoca se incheaga in defini%ii sintetice. Aici, mai mult ca oriunde, insusirile de scriitor ale bui Nicolae Iorga ies la iveala : Portretul de beletristica purer omului fizic gi moral alcatuieste unul din sectoarele cele mai glorioase ale artei scriitoricesti a lui Iorga", spunea Tudor Vianu. 0 singura fraza ii este suficienta pentru a trasa traiectoria unei vieti cu toate meandrele, dramele, inaltarile caderile, to tot zbuciumul ce 1-a insotit. Fiecare personalitate este vazuta prin prisma acelei trasaturi care a individualizat-o in epoca si in istorie : Hasdeu este eroul romantic sfisiat de contradictii, Gheorghe Barit, care si-a dedicat viata activitatii jurnalistice, este asemuit cu acea parte din apa cerurilor pe care paniintul o inghite Para a mai da riuri vesnice, dar din care se inalta pe cimpiile de catifea verde si de our palid hrana miilor de oameni" ; aneritul col mare" al lui basil Vulcan e publicarea re- vistei Familia, care, atunci cind a disparut, a luat cu 26 dinsa rostul, Baca nu sufletul lui Vulcan". Uneori un singur joc de cuvinte defineste ce a Insemnat un om "...el lass se spune despre un politician liberal nu atita un gal, cit un loc gol, pe care atitia s-au repezit sä-1 cuprind5.". Iata de ce selectia pe care o infatisam astazi publicului constituie unul din punctele oulminante ale operei lui N. Iorga, reprezentlndu -1 deopotriva pe artist, pe ginditor si pe om. In acelasi timp seleclia constitute suma unora dintre cele mai patetice si mai impresionante pagini din cite s-au scris vreodatA dedicate oamenilor care s-au iden- tilicat cu tara si cu poporul lor, a caror viata a cap'atat N,aloarea permanentei nationale. V ALERIU RAPEANU Nod asupra editiei Culegerea de fata reprezinta o selectie din cele patru volume ale galeriei de portrete publicate de N. Iorga sub titlul Oameni cari au fost. In timpul vietii scriitorului a aparut au acest titlu un prim volum : Articole care pot sa rilmiie I Oameni cari au fost morciri de N. Iorga Amintiri f i comeVallenii de Munte Neamul Ro- 1911 500 p. Publicarea portretelor a fost reluata tot antum doua decenii mai tirziu, in patru volume, de catre Fundatia pentru literature si arta in cadrul colectiei Scriitori romini contemporani, fare indicatiile Articole care pot sa rcimlie si Amintiri i comemortiri, reproducind in fruntea volumului I prefata editiei din 1911. Cele patru volume au aparut astfel : vol. J, 1934, 466 p. ; vol. II, 1935, 486 p. ; vol. III, 1936, 428 p. ; vol. IV, 1939, 340 p. Pornind de la profilul editurii in care apare aceasta selectie, am urmarit sa punem in evidenta acele portrete care vorbesc despre faptele de vitejie fie ale anarilor conducatori ai poporului roman (Mihai Viteazul) fie ale unor ounoscuti generali (Ereania Grigorescu, Jon Dragalina), fie ale unor oameni anonimi care si.au dat viata pe cimpul de lupta. Dar cum Nicolae Iorga avea o conceptie organics despre patriotism sentiment pe care it punea in evidenta in viata si opera marilor oameni care au ilustrat manesc 28 istoria acestui popor am ales pentru culegerea noastra paginile in care el evoca pilda unor personalitati de seams ale istoriei noastre. Ne-am oprit in primul rind asupra paginilor dedicate lui Alexandru loan Cuza si Mihail Ko- galniceanu, figuri pentru care el a avut o extrema prewire, ca si lui Erninescu, Nicolae Grigorescu, Alexandru Vlahuta si am inclus in aceasta culegere toate portretele care vorbesc despre oameni ce s-au devotat prin viala si opera for patriei si poporului nostru. Ordinea portretelor urmeaza ordinea publicarii for in volumele aparute in Editura Fundatiilor. Pentru stabili- rea textulai am urmat de asemenea tale patru volume indicate mai sus. Cum insa mai ales primul volum a aparut Cu multe greseli si inadvertente de text, nu am urmat toate aceste inadvertente, ci am unificat textul, respectind citeva dintre particularitatile scrisului lui Nicolae Iorga, precum cari, suet, vrista, rapede, vicafa, mini, etc. Am urmat principiile stabilite de not 1a alcatuirea editiei 0 vialci de om ala cum a fost, Editura Minerva 1972. Greselile de tipar evidente au fost corectate tacit. In notele de subsol am facut unele precizari lexicale, unele corecturi privind anumite inadvertente si am dat unele date bibliografice. Note le care nu poarta mentiunea N. ed. aparlin autorului. Dat flind profilul acestei editii, notele finale insemnate citric in cnprinsul textelor nu au un caracter exhaustiv, ci stabilesc numai unele repere in tiTrip si ofera datele esentiale pentru Entelegea-ea mai exacta a personalitatilor evocate. VALERIU ,ci SANDA RAPEANU Doctorul Davila Acum citeva zile s-a ridicat in fata frumoasei, dar dositei Facultati de Medicina din Cotroceni, o statuie a generalului-doctor Davila. S-au tinut cu acest prilej cuvintarile de rigoare, dar prin mestesugul de vorbk mai mare sau mai mic, al oratorilor de sarbatoare se desfacea necontenit cum se desfacea si la discursurile de la ingroparea lui Davila, acum nouasprezece ani o nota de sinceritate, de calda recunostinta, de inalta admiralie, de adevarata iu- bire. Ba Inca, pe ling batrinii de astazi ai invatamintului medical de la noi, a venit de peste Dunarea vrajmasa, pentru a marturisi aceleasi sentimente de recunostinca, un Bulgar, care si el 'Astra in amin- tirile departate ale tineretei sale petrecute la noi icoana binefacatoare a doctorului Davila. Davila a fort si profesor la Facultatea inaintea careia se va vedea de acum inainte chipul sau, dar fara indoiala ca aceasta Facultate a avut profesori mai straluciti, carora insa nici un om cu masura nu se va gindi vreodata sa le ridice o statuie. El a inventat, pe vremuri de holera in razboaie ce se desfasurau si pe pamintul nostru, vestitele, neplacutele picaturi", care au ramas in spiteria * romans, * In editia din anul 1911 farmacopeea. 31 dar adevarata holera trece lesne, in mersul ei ucigator, peste acest dusman, si altii, cari nu sunt meniti la onoruri postume, se pot lauda cu descoperiri mai frumoase in cursul cercetarilor for metodice si staruitoare. El a scris inainte de a veni la noi, o bung teza de doctorat despre anumite boale, insa activitatea lui de invatat s-a oprit aici, si marele doctor Davila n-are bibliografie, pe cind altii cari o au, si inca imbelsugata, nu vor primi nici un bust macar, de la o posteritate recunoscatoare in piatra cioplita sau in bronz varsat. Fara Carol Davila, care e vrednic totusi de glorificarea ce i s-a facut, am fi avut, neaparat, o Facultate de medicina, o Koala de veterinarie, o scoala pentru farmacisti, aziluri pentru copiii schilozi si fetele fall parinti, am fi avut, pentru binele stiintei, muzee medicale si o gradina botanica. Orice civilizatie organizata are nevoie de asemenea aseza- minte pentru a raspunde nevoilor ei mai inalte, demnitatii ei, sau nevoilor practice, zilnice ; si noi, pe vremea activitatii creatoare a doctorului Davila, eram indreptati, prin necesitati geografice, istorice, economice mai tari decit voia oamenilor conducatori, spre reproducerea civilizatiei apusului. Dar fara ini- tiativa indrazneata, fara largimea de vederi, fara ta1entul de a aduce pe ceilalti la parerile sale folositoare, de a-i incalzi pentru sentimentele sale de iubire a oamenilor, fara priceperea-i, adevarat fran- ceza, de a face multe si trainice lucruri din bani putini, toate aceste institutii medicale, care sunt cea mai netiigaduita faima a noastth astclzi, toate aceste stabilimente-model ale milei de aproapele sarac sau lira de puteri, in care iarasi se vadeste ce e mai 32 bun in firea compatimitoare, jertfitoare, a adevara- tului roman, n-ar fi lost atunci. §i, in graba navalnica a popoarelor, care deosebe§te epoca noastra, in prefacerea vazuta cu ochii a tarilor, inseamna ceva sa fi ci§tigat un pas mai inainte decit altii. Fara el toate aceste temeiuri de viata orinduita §i de mindrie nationals n-ar fi fost astfel. Caci, in intemeierea care ne-a apropiat de vechea Europa muncitoare, §i rasplatita pentru munca ei, se descopar repede doua mari avinturi, despartite printr-o perioada de preocupari aproape numai po- litice. La ultimul avint au fost de fats §i tinerii de astizi : am auzit §i not vijiitul prin vazduh al ploii milioanelor imprumutate, ploaie cazind pe /arini roditoare ca §i pe stinca goals a trufiei §i a interesului particular, §i am vazut rasarind oastea in stare sa apere patria §i sad cinsteasca. numele, §colile elementare ale orarlor §i satelor, drumurile de fier care ne leaga cu lumea §i pe care se pot mica in voie bogatiile noastre, podurile §i porturile in acela§i timp cu palate babilonice, urite §i neprac- tice, pentru ducruri care nu sunt, sau, fiind, se puteau multami cu mai putin, cu institutii pentru nevoia celui mai zgomotos sau a celui mai folositor in lupta politica. In aceasta vreme cind anume miniltri to trageau de mineca pentru a primi ceva din aurul ramas in fundul lazilor risipei, a intemeia ajunsese o ocupatie ministeriala care, aducind laude de organizator, nu cerea nici jertfe, nici munca, nici cuno§tinti, nici pricepere. Dar Davila a fundat in alte timpuri, in timpurile umilintei, saraciei §i nepriceperii, cind putini intelegeau, cind nimeni nu vedea viitorul cu incredere (a§teptam a fi anexati din zi in zi !) §i banii 33 se dramaluiau de o mie de on pima sa iasa la lumina, chiar pentru cea mai vajnica nevoie. Atunci nu era in stare sa intemeieze, pentru gloriola sa, once omulet de rind care avea una din cheile Vistieriei de imprumut. Davila a venit in tars, ca stab-doctor", doctor militar, in 1853, Martie. In toata Muntenia erau numai citiva medici sari, nemti, greci, care tamaduiau cu arginti pentru folosul for propriu ; scoala pentru felceri", pentru ofiteri sanitari-ajutatori a meritosului dr. Krelulescu trebuise sa se inchida, satele traiau si mureau in voia lui dumnezeu si a babelor. La 3 aprilie inca, apare in Buletin legea pentru organizarea sanitara, care instituie medici de plasa cu un ajutor si un felcer. La 22 Tunic gazeta oficiala cla lista celor numiti : romani sunt numai printre felceri. Dar, in Decembrie al anului urm5.tor, Davila intemeiaza la Mihai-Voda o ruina buna pentru orice un muzeu de anatomie si chirurgie", pentru studenti, si anume cu a sa cheltuiala". Nu trece mult, si cirmuirea lui Voda-§tirbei is asupra-si muzeul, ajuns o scoala de mestesugul felceriei". Peste doi ani, Davila calatoreste in Franta si capata de la guvernul imparatesc deschiderea pentru absolventii sai a portilor Facultatii franceze. Restul a venit de la sine. Acestea si altele s-au facut intr-o vreme cind nu se dadeau lefi, sau ele erau mici, cind nu se asigurau pensii, cind nu se imparteau decoratii, cind nu erau ziare ca sa elute lauda celor buni, pe linga a celor rai. ySi nu merits sa fie amintit nici un lucru care nu porneste din inima curata, dintr-o simtire altruists. 34 Davila era un strain : nascut linga Parma, crescut in Angers, un strain care n-a avut vreme sa invete romaneste in peste treizeci de ani ce a stat la noi. El n-a spus nici o singura data ca ne iube ,cte. Dar aici sta al doilea merit al sau. Mai tirziu au venit, imbratisind pe toate cararile, sarutind si numai buze lacome si brae filoroinani, cari au facut bani si au aerul romanesc, deschise, escaladat situalii, caci bratele aveau ghiare si buzele acopereau falci harnice. El, Davila, a venit chemat, si a facut inzecit isprava pentru care-1 chemasera. Daca ne-a iubit, ne-a iubit pe urma, pentru binele pe care ni-I Reuse, si, mai ales, n-a spus-o manui Dar el are si un al treilea merit, care nu e eel mai mic. A fost un invatator decit un invatat ceea ce e mai mult un sfatuitor prin exemplu si un calauz. Nu print discursuri si prin carti, nu atita chiar prin lectii. Vazutul si nevazutul mitt de o potriva, si se amesteca necontenit in lucrurile omenesti. Cei mai multi indeplinesc ceea ce se vede, sc aude, cade Supt simturi. Dar, la putini de tot, pe linga fapta materials, pe linga orice fapta materials a tor, se mai adauga ceva, o emanatie necontenita a sufletului for mare si bun, care inalta fapta, o idealizeaza. 5i acest prisos personal, de our curat, cade adinc in inima, si alckuieste aici o statue, pe care numai foarte slab o pot imita pe urma cind statuile de piatra sau se ridica si data se ridica de bronz. 26 octombrie 1903 Alexandru Odobescu Cu prilejul ticaririi unei scrisori din adolescenta lui Sunt aproape zece ani de cind a murit Alexandru Odobescu, cea mai desavirsita infatisare a elegantei in Iiteratura si in stiinta romaneasca, cel mai aristocratic spirit printre scriitorii nostri, si in ace- lasi timp unul dintre cei mai buni cunosckori ai graiului romanesc, ai graiului de la tail, bogat in cuvinte, mladios in legkura for vioaie si plin de intelesuri cuminti, tot asa de potrivit pentru sagetarea glumii ca si pentru deschiderea adincurilor in telepte. Odobescu a scris putin, deli mai mult decit a pus in mina publicului editia intr-ales (aleasa de dinsul cu o zgircenie neobisnuita), facuta acum vreo douazeci de ani de libraria Socec 1. Avea toate insusirile unui nuvelist istoric : cunostea, ca arheolog, intelegea ca om de gust si putea chema la vieata noua ca poet privelistea amanuntita si colorata a rostului altor timpuri, care sunt pentru unii o fantezie stralucitoare, iar pentru altii nume si date. Condeiul lui usor, penelul lui delicat, cu tonuri blinde si discrete, romantismul lui dulce si plin de o taina stravezie, erau potrivite sa dea chipuri plutind intre ceea ce se intoarce din mormintul realitatii si ceea 34 ce se inalta din gindul creator al cintaretului. Dar el n-a scris decit doud nuvele. Cercetator artist al antichitatii, el avea simtul frumusetii, care trebuie mai mult decit orice invatatura pentru ca sa cuteze cineva a proiecta lumina lamuririlor asupra corpului de curata §i ve*nica. marmura al artei grece§ti. El ajunsese arheolog pen- tru el cuvintul sunk oarecum pedant, §i s-ar putea zice mai cu dreptate ca el avea o eatedrci de arheologie prin iubire, i astfel ramasese totdeauna, cautind a intelege mai mult ca sa poata admira mai deplin ceea ce i se impunea de la inceput prin neintrecutul farmec al celei mai senine armonii, al masurii celei mai matematic exacte, al cumpatarii celei mai aspre cu sine insa§i. Dar el n-a dat decit o serie de lectii universitare, care sunt, mai degraba decit Istoria arheologiei, cum se intituleaza o convorbire spirituals, stralucitoare prin digresii dibaci impleticite, asupra intinsului domeniu al artei de acum citeva sute sau de acum doua mii de ani. Acela§i caracter de diletantism pasionat, de ,saga adinca, de dezordine foarte me4ter orinduita, de trecere in fuga fara ca nimic de capetenie sa scape din vedere, o are §i marea sa lucrare franceza. asupra Tezaurului de la Pietroasa, care nu e o carte de §tiinta obiectiv., ci o lucrare cu totul personals, cu mult mai mult a autorului decit a subiectului. Acest inchinator al idealului elfin, care nu vede sufletul decit prin trup, era totu§i un intelegator, credincios pink la induio§are al idealului artei cre§tine, care urmare§te tinta imposibila a de a g.si o frumusete noua, numai sufleteasca. Pe o vreme cind instrainarea claselor noastre conducatoare ajunsese foarte departe, el, care pornise din ele §i traia 37 in mijlocul lor, a descoperit, se poate zice, comorile de arta in cladire, sapaturi §i zugraveala, care sunt manastirile noastre, in care se vazusera pins atunci numai venituri §i pisanii. El a cercetat toate laca- §urile mai insemnate, notind tot ce merits a fi admirat sau cunoscut. El a fost pins acum, §i in aceasta arheologie mai pulin arhaica, singurul care, in acela§i timp, sa §tie, sa simta §i sa poata scrie intr-un chip vrednic de §tiinta §i simtirea sa aplicate la rama§i/ele artistice ale vietii noastre de demult. Dar rapoartele sale catre Minister n-au vazut lumina decit intr-o mica parte, §i, cind a stat sa-§i adune Operele, el a jertfit §i din pulinul care fusese publicat. Odobescu avea ca putini altii talentul de cronicar, acela de a prinde lucrurile ce se strecoara, supt unghiul cel mai interesant, §i de a spune despre dinsele a§a, incit oricine sa se poata lumina, sa le vada mai adevarat, mai intreg §i mai frumos, fare sa simta umilinta ca prime§te o dojana sau macar o invatatura, socotind mai mult ca a gasit un tovara§ de pareri in acest priceput convorbitor, care, zimbind, i§i urmarea necontenit scopul de a instrui, de a convinge, de a indrepta. Dar n-a colaborat decit puling vreme la unul din ziarele maxi de pe la 1870-1880, §i apoi nu s-a mai vazut un rind al lui in presa zilnica, de care a fost acoperit de ocari in anii din urma ai vietii lui. ,, Era prea cochet pentru ca sa fie un scriitor cu staruinta. Tinea prea mult la metocla. care sta la indemina oricui la discipline , care e din darurile ce se capata ca sa fie un invatat sistematic. Era prea ironic pentru a crede in el sau in altii. Nu era de loc ambitios, §i mindria lui, marea 38 lui mindrie, care nu voia insa sa stapineasca pe cei multi, cari-i vor fi pa'rut vulgari, era mai mult un Nu to atinge de mine". Iubirea lui pentru frumos se multamea prin sine insasi, prin fulgerul trecator al admiratiei, si n-avea nevoie de scris. Prin societatea noastra legata de pamint cu multe fire, el a trecut doar fara sa despretuiasca de loc lucrurile de aici, caci el era, ca anticii sai, un idealist al materiei, un entuziast al vietii prin care tot ce are ea mai frumos, pins in clipa cind a sfarimat insusi paharul golit al vietii, fara nici o parere de rau. Scriitorul murise mai de mult Inca, si el, nu din nevoie, ci din vointa. Lumea I-a uitat rapede, si din multele lucruri netiparite ce au ramas de la el, nici un rind n-a vazut pina astazi lumina. * 7 martie 1904 * Le inseinna aici : amintiri dintr-o calatorie de tinereta la Londra, ilustrate frumos, din calatoriile la manastiri, o conferinta de cuprins pedagogic si interesante scrisori. D-na. Odobescu mi le-a incredintat pentru a gasi un editor ; ginerele lui Odobescu, d. Damian, le-a reclamat insa dupa putin timp. Unele scrisori le-a dat raposatul V. A. Urechia intr-un Anuar al Facultatii de litere din Bucuresti. Gheorghe Baritiu Cu ocazia inaugurarii monumentului sau Sunt abia optsprezece ani de cind a murit Gheorghe Baritiu, care a fost atita vreme fruntasul pe toate terenurile si conducatorul romanilor din Ardeal, si totusi se pare ca poporul nostru s-a despartit de foarte multa vreme de dinsul. Insa la 12 mai 1892 el primea Inca, la a optzecea ani- versare a nasterii sale, urari venite din foarte multe parti, daca nu din toate partile romanesti (caci neintelegerea si nerecunoasterea Intre sine a fost totdeauna cel mai mare pacat al romanilor) ; [...] Atitia printre acei cari nu sunt batrini, isi mai pot aduce aminte de mogul cu fruntea inalta, ochii vioi si nasul in vint, un nas de gluma si de istetime. Dar, de cite on se aude numele lui, i se pare oricui ca acest nume e cules dintr-un capitol mai depktat al istoriei literaturii noastre ; el a fost in prezentul culturii noastre, dar venea dintr-un trecut pentru care putini aveau intelegere. Aceasta, pentru ca scrierile lui Baritiu nu erau in mina nimanui. Poet n-a fost, nuvele n-a scris, in istorie n-a dat pins in anii din urma decit 'Mine * Gheorghe Bari a in.cetat din viata 1a 2 mai 1893 ; deci, in momentul publica'rii acestui articol, se implineau unsprezece ani de la moartea sa. (N. ed.). 40 memorii de eruditie, in care nimic nu chiama si nu refine pe cetitor. Pentru publicul cel mare, si chiar pentru acea parte din publicul cel mic careia i se poate vorbi numai prin frumuseta, n-a ramas nimic de la dinsul. Numele sau singur pluteste de-asupra operei, care pare inecata, dar slujeste de temelie pen tru ceea ce se vede la suprafata. si totusi acest scriitor, caruia uitarea i-a luat operele complete, a fost un foarte harnic om de condei, care a scris fara intrerupere, zi de zi aproape, de la douazeci 1i pse ping la optzeci 1i unu de ani. Enorme volume s-ar infatisa intr-o lungs serie, daca ar fi sa se cuprinda la un loc tot ceea ce el a impartasit pe incetul, din cunostintele, parerile gi simtirile lui, romanilor de dincolo, far, in anumita vreme, si in oarecare masura si mai tirziu, celor de dincoace. Caci Gheorghe Baritiu a fost un gazetar. Nu, bine inteles, un gazetar al intereselor celui ce plateste, ci un gazetar al constiintei si al idealelor sale 1i, pe linga aceasta, ca o intregire neaparata, fiindca e vorba de un spirit asa de intelegator si de cuminte, un gazetar pentru toti", gazetarul poporului roman supus in Ardeal unei stapiniri straine. A scos pe rind, de la 1838 inainte, Foaia pentru minte, inima si literaturci, apoi, Gazeta de Transilvania, care traieste si astazi in Brasov, supt un nume putin schimbat, si, la sfirsit, Observatoriul. In aceste foi s-a cules invatatura in forma usoara §i placuta, sfatuiri morale, indreptari nationale, indrumari de 41 calauz incercat in nesigurantele §i primejdiile unui popor care se lupta zilnic cu grele imprejurari. De la o vreme, allii, de vrista lui sau mai tineri decit dinsul, au aratat alte cai §i au inteles altfel tinta lungii calatorii de munca §i osteneli, dar, pins in apropierea anului de de§teptare §i de prefacere 1848, el a fost marele duhovnic al poporului sau. Deci scrisul lui Baritiu, a§a de imbel§ugat, a fost practic §i trecator : el a fost ca acea parte din apa cerurilor pe care pamintul o inghite fara a mai da riuri ve§nice, dar din care se inalta pe cimpiile de catifea verde §i de our palid hrana miilor de oameni, cari adesea uita sa multameasca. Sunt oameni a caror chemare e de a fi ziari§ti : oameni cari inteleg rapede, se inflacareaza o clip., vorbesc cu convingere §i u§urinta, dar nu pastreaza totdeauna pe a doua zi ideile care pareau ca-i stapinesc §i sentimentele de care se arkau zguduiti. Cu Baritiu nu e insa a§a. El era o fire adevarat romaneasca §i taraneasca, avind o reflexivitate adinca, inclaratni- cie in urmarirea scopurilor sale, o deplina consec- yenta §i darul de a tinea minte" din care se intemeiaza caracterele puternice §i vrednice de respect. Avea in adevar talent literar : un talent foarte sobru, cu multa pail in alegerea §i orinduirea cuvintelor, putind sa mite insa foarte mult atunci cind un sentiment de revolta sau un avint ce nu se mai poate opri, rupea zagazul cel tare. In chestii culturale foarte inalte §i ginga§e, el avea de mult parerile care au invins pe urma, tirziu de tot, in zilele noastre : inca din 1865 el striga, in Calendarul pentru poporul roman, impotriva stricarii limbii" §i era in stare sa cuprinda intr-un articol de trei pagini critica intreaga a pornirilor spre latine§te, 42 frantuze§te, nemte§te §i ungure§te, care impestritau vocabularul §i conrupeau sintaxa. Ar fi putut sa se manifeste pe orice teren cu onoare §i, cind Aca- demia 1 -a invitat, pe dinsul, septuagenarul, sa-§i insemne amintirile, puind in acelag timp vremea sa in legatura cu vremile trecute, el a dovedit ca poate descoperi §i strange toata informatia, ca o poate preface intr-o povestire neteda §i ca se poate feri de orice patima in expunerea lucrurilor in care fusese in acea magna pars de care vorbe§te vechiul cintaret. Dar el a §tiut sa descopere totdeauna locul, punctul unde trebuia dusa lupta pentru neamul sau §i sa se infati§eze acolo cu steagul in mina, jertfind odihna sa, interesul sau §i, ceea ce e §i mai mult, jertfind soarta reputatiei sale dupa moarte. In aceasta-i sta meritul cel mare. Era in 1835-6. Pleiada marilor scriitori ardeleni se stinsese. Ei rasasera c5.rti, dar nu erau §co li. Cele mici, din vremea lui Iosif al II-lea, erau in cele mari se rezumau Inca in §coala decadere ; inalta din Blaj. Pentru cei ce nu erau de confesiune units, §i se fereau de dinsa, pentru cei ce nu in- capeau la Blaj, pentru cei ce voiau sa tie §i lucruri care nu se predau acolo, erau §colile straine (§i Ba- ritiu a invatat la Cluj), cu toate urmarile lor. *coli sunt de lipsa, ;coll." 1, proclama in 1835 tinarul profesor de fizica din Blaj, exprimind cea dintai nevoie a timpului. Unit, el primi sa fie dascal la Neunitii din Brasov, nu pentru leaf a, care era saracacioasa, ci pentru insemnatatea acelui centru romanese din Bra§ov §i pentru foloasele ce trebuiau sa izvoreasd. pentru neam din aducerea la crezul na- tional a vechiului cuib de negustori interesati 43 §i de drept-credincio0 inainte de toate. Baritiu fu invatatorul bra§ovenilor cit a fost de nevoie, §i la 1844 el nu statu pe ginduri sa dea altuia locul unde prezenta sa nu mai era neaparata. 0 alts necesitate a timpului era presa de literature u§oara, dar cu miez moral §i cu orientare nationala : un fel de §coala a celor ce nu mai puteau veni pe bancile ucenicilor §i erau raspinditi in tot cuprinsul romanimii. Foaia lui, mai populara, mai putin personals decit publicatiile periodice, ceva mai vechi, ale lui Eliad §i Asachi, cu care el trebuie pus in acela§i rind, a raspindit gustul de cetire si a pregatit conditiile materiale ale literaturii de mai tirziu. A fost o vreme cind ea, ramiind singura, a cistigat §i cetitorii din Principate. La 1848 §i dupe aceasta data, activitatea politics venea pe planul intai pentru Romanii din Ardeal. El se supuse §i veni si la acest asalt, in rindul intai. Si, jarasj, pe cind Asachi facea matanii inaintea Sfintiilor Lor Muscalii, jar Eliad, pierzinduli cumpatul, se improviza dictator revolutionar §i semizeu in numele Libertatii, Baritiu fu omul poporului. Un om representativ", o expresie a nevoilor nea- mului sau, o personalitate binefacatoare care n-a crezut niciodata ca are drepturi §i asupra sa insa0, acesta a fost Baritiu. 5i de aceea el e a.ss de greu de deslu§it pentru cei ce calla in el omul §i atit de lesne de respectat pentru acei cari-i vad munca. 9 mai 1904 Eminescu §i generacia de astazi Cu prilejul unei carti nou5.* E un lucru hotarit astazi ca fiecare generatie, fie- care rind de oameni", cum se zicea odata si in scris, si se zice astazi numai in graiul neprefacut al taranimii, vede altfel lumea, judeca altfel, in problemele de capetenie ca si in lucrurile mici, g are, pentru oameni §i naturk o simtire deosebita. Logica de evolutie ce se afla in orice proces de culttul felul particular in care generatiile se pregatesc pentru viata, cer aceasta necontenita prefacere. Faima ca si felul de intelegere ale unui scriitor cresc sau descresc si se preschimba in aceasta framin tare de idei gi sentimente noua a unor muliimi omenesti innoite. Maruntele articole de moda intelectuala pierd orice cautare, gi fabricantii for isi ineaca, intr-un faliment definitiv, reputatia. Operele mari gi trainice pot sa aiba o eclipsa, o intunecare, si ce corespunde cu o incetineala sau o oprire in mersul civilizatiei nationale, dar lumina for calauzitoare tot invinge la sfirsit. Sufletele vad si se dezvolta la aceasta lumina, dar intr-un timp se deosebesc unele * loan Scurtu, Mihail Eminescu's Leben and Prosa158 pp. in 8°. E cea dint'aq bun'a biografie a unui scriitor roman. schrif ten ; Leipzig, 1903 ; 45 linii in fooarul binefacator si i se dau unele explicari, iar in timpurile ce urmeaza, altele. Bogatia ei pare ca nu poate fi cuprinsa deodata, si se desfac parti pentru a fi intelese. Iar inceputul e totdeauna acelasi pentru marimile dominante : soarele a rasarit, iar veghetorul intirziat ce scrie slove mici la raza rosiatica a lampii se simte indemnat a cobori per- delele ca sy impiedice intrarea cruda a luminii albe, care-1 turbura. Peste citeva clipe insa, lumea intreagii va cinta imnuri de recuno,stintli astrului triumfator. Ce vicisitudini si in soarta reputatiei si talmacirii Iui Eminescu ! Acum treizeci de ani Convorbirile literare, pe atunci o foaie din Iasi, o foaie revolutionary in materie de limbs, de orientare culturala si de pretuire a trecutului si presentului literar, tipareau din cind in cind, in paginile for lungarete, poezii de M. Eminescu. Un nume simplu, schlicht*, supt rinduri iarasi simple, populare se poate zice, in care se exprimau toate adincurile tragice si toaty gingasia de colon superficiale ale sentimentelor, toata intelepciunea unei minti cu experienta larga si nenorocita, toata bogatia unui spirit de o vasty si felurita cultura, toata noutatea stralucitoare a unui gind deprins a strabate piny la capat, neinriurit si neinfricosat. Asa cum vorbea el, in ritmuri de o muzica imbatatoare si tainica, oricine dintre cei umili putea sa se ming-lie si sa se indemne, sa invete si sa fie mai * Schlichtheit (subst.) = simplitate, modestie (N. ed.). 46 bun : rostul armonios al lumilor gasise inca un glas omenesc prin care sa se Invedereze Intru cit e ingaduit aceasta. i in ce statea multamita fata de acela care n-o cerea, care, Intr -o miscare de mindrie, se facea a o raspinge chiar, dar care s-ar fi Incalzit, desigur, de dinsa ? Cei de aproape, membrii Junimii" afara de gasea ca tinarul sarac, care parea unul singur strain in mijlocul for §i a carui prietenie cu Creanga era legata mai molt prin paharul cu vin si prin gluma rustica, are ceva talent, dar ca nu e Inca stapin pe un scris limpede §i ca pacatuieste in privinla limbii §i a gustului ; ca idei, it gaseau cam inapoiat. Ca oameni cu priinta pentru dinsul si pentru literatura romaneasca, ace§ti prieteni de o data pe saptamina i§i dadeau osteneala pentru a-i pieptana stilul, si erau oarecum jigniti cind 11 vedeau ca, in loc de a fi recunoscator, se indaratniceste. Cind poeziile apareau, i se raspundea de la Bucuresti unde unul din corifei era d. Hasdeu, plin de un adinc despret pentru Eminescu prin hohote de ris batjocoritoare. Iar omul trecea inainte, infa§urat in plato§a sa de diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor sale singuratece, §i aruncind apoi, nepasator, in urrna aurul uimitor al frumusetii noua. Intr-o zi, nebuni, de nebunia unei boale urite, de nebunia neamului sau fara noroc, de nebunia oboselilor unei munci de gazetar facuta cu prea multa sinceritate, cu prea multa jertfa §i cu o uitare a§a de desavir§ita de sine insu§i, Incit dadea dreptul oricui sa-1 uite. D. Maiorescu facu atunci sa apara 47 un volum de poezii alese ale lui Mihail Eminescu. In toata Zara, spiritele romantice ale tinerilor de amindoua sexele se entuziasmara pentru poetul nebun : baietanii §i baietoii 1§i lasara plete, vorbira gros, se uitara crunt, imparta§ira cu scumpatate ginduri tenebroase §i sentimente oculte, se prefacura ca au halucinatii §i porniri bolnavicioase ; iar, pe de alts parte, ei strinsera ceva bani, pentru a avea dreptul sa se numere intre binefacatorii poetului, ale carui versuri le declamau cu atita admiratie pentru... sine in§i§i. Du§manii literari primira, fire§te, cu alte sentimente noutatea fatala pentru literatura noastra. In nebunia lui Eminescu ei vedeau ca o sfintire a nerecunoa§terii lor. Mintea incilcita a poetastrului trebuia sa fie cuprinsa odata de acest mare intunerec. Unii o spusera proste§te §i cinic, altii, mai isteti, dar nu mai putin bucuro§i, nu uitara sa adauge de acum inainte la vorbe de laude ce nu le ie§isera din gura ping atunci, calificativul injurios de nenorocit", care se da cu mindria milei. Ace§ti oameni nu s-au desmintit nici ping astazi. Dar o generatie noua de scriitori se ridicase. Unii se ivira in zodia lui Eminescu §i calcara intru citva pe urmele lui. Altii scrisera cu totul neatimat, aratind insa cu orice prilej cultul for pentru Eminescu §i cautind in vieata lui norme pentru vieata for artistica, in modul de productie al lui, canoane pen- tru arta. Ei intelesera pe Eminescu ca pe un romantic : din voia lui el se despartise de lume, pe care artistul" terrain important, cu noua teorii are dreptul §i datoria de a o despretui, iar, intimplkor, chiar de a o minti, exestetice, din Franta 48 imela. Traise cu toata demnitatea schivninepasator §i filde5", rece", cum singur s-a zugr5.vit. Avea oarecare simpatie pentru vremi de tot vechi, compatirnire pentru cei de tot saraci §i, incolo, dorise pentru neamul oinenesc distrugerea pe care o merita. Scrisese pun si greu, amestecind blestemul pentru realitate in ruaaciunile sale catre Ideal. Un zeu sinistru, taiat ploata §i cului intr'un turn de in marmur5. neagra. Cit rau a facut aceasta conceptie, nu se poate spune in de ajuns. Insa iata ca ea se dovede5te falsa. Se scot la lumina articolele poetului, 5i se vede ca el nu le-a scris pentru pine, facinduli ris de cei ce i-o dadeau cu o cumpana prea mica, ci din caldura adevarata a unui suflet ce voia sa faca bine, nu sie insu§i, nu prietenilor de cafenea 5i berarie, nu membrilor unui cenaclu literar, ci neamului intreg, mai presus de clase 5i mai presus de hotare. Se destainuiesc scrieri ale lui pierdute prin ziare, se comunica o suma de caiete, in care se cuprinde poezia ;i proza pe care nu le-a tiparit. Dar nici nu le-a distrus, caci el 5tia bine ca sunt in ele diamante care a3teapta numai ceva mai multa taietura pentru a straluci deplin. Se vazu astfel ca Eminescu, marele cetitor, era 5i un mare comunicativ, un foarte harnic 5i se intelese ca el nu s-a nascut beteag in aripile vointii sale de a produce, ci ca aceste scriitor, aripi au fost frinte prin du5manie, 5i mai ales prin acea prietenie neintelegatoare care le distruge mai sigur. Un nou Eminescu aparu : minte setoas5. de a 5ti, suflet doritor de a se imparta5i altora, inima revar49 sindu-se in bunatate, ochi puternici tintind necontenit idealul. §i tinerii timpului nou, dezmortiti de betia for- mulelor mizantropice §i individualiste, simcind, odata cu puterile unei rase sanatoase, nevoia de a le exercita pentru izbinda unei culturi adevarate, au primit cu bucurie solia cea bung.. La lupta for ei au mai gasit un indemn in icoana, curatita astazi de ceata, a celui mai stralucit reprezentant al mi4i romane§ti creatoare, in timpurile moderne. 16 noembrie 1903 Un orator al generatiei batrine: Nicolae lonescu A murit Nicolae Ionescu, oratorul generatiei innalbite astazi, tribunul unor lupte uitate de multa vreme, seful liberal al unor prefaceri care s-au savirsit cu totul. E ciudat ca a mai fost vorba odata, acum citeva luni, de moartea accstui om, atunci cind de mult el nu mai traia cu adevarat. Caci nu era trai, nici pentru un om de o solemna indolenta ca a lui, atipirea in odaia sau ingrijita de la cel mai ieften rind al unui otel bucureltean, alegerea la Camera sau la Senat, dupa multe staruinti umilite ti fara ca alesul sa se fi putut misca pins la alegatori, sa fi putut dezmorti o clips coardele de arama ale vestitului, ale unicului sau glas, pierderea fara ginduri ti fara simtire in marea viata roditoare a cimpului, supt cine 5tie ce Sopron de sindila veche, la o razasie pkaginita din Roman ti, iara..si, tintuirea intr-un scaun la Academie era asa de batrin, de scortos, de pecetluit in incheieturi, incit pentru dinsul parea cu totul nepotrivita asa o juckie de lemn cum sunt acelea din sala saracacioasa a sedin- telor, ci vedeai bine ca i s-ar fi cuvenit un mare fi facut una jilt de piatra aspra, cu care sa se 51 trupul sau impietrit. Nici ca agigator, nici ca orator parlamentar, nici ca profesor a fost profesor de istorie universals la Universitatea din Iasi nici ca om in societate, el nu mai era de mult Intre cei vii. Il amintea numai celor putini cari-1 stiusera in vieata acel chip de pustnic parasit, innodat in articulatii g cu graiul mort, acea fats de o galbeneala de ceara foarte linistita, acei ochi stinsi supt ochelarii batrinesti cari pareau infipti in came si parul buhos, mitos, care in bogatia g i neorinduiala lui dadea acestei fete de patriarh Incremenit §i o iluzie de tinereta zglobie. Sunt oameni la mormintul carora nu poti vorbi decit de vieata, de vieata intrupata odata in ei, care n-a zburat de la dinsii decit in clipa din urma, aruncind in urma trupul zdrobit al Invinsului, si care, pecetluita cu firea, cu numele lui, va merge si de acolo inainte ani gi zeci de ani inca, stapinind mintile incalzind inimile, indemnind gi poruncind. Asa, in acest Inteles, mor gi tineri de douazeci de ani gi batrini care au ajuns cele din urma hotare ale traiu- lui. Dar sunt gi altii, altfel oameni cari au avut un nume, o glorie, Inaintea carora s-au descoperit capetele multimilor admiratoare, gi pe cari moartea-i gaseste morti gi-i iea, nu numai fara lupta, dar fara barbateasca supunere senina, ii iea cu un fel de deziluzie, ca din mormint. Departe trebuie sa to cobori in urma, imbracind formele de cugetare Si de simtire ale unei epoci cu totul stinse, pentru ca sa poti intelege intru citva, gi spune, care a fost pentru acel om rostul ce i-a dat numele, faima gi admiratia celor ce-I asteapta, in cea mai mare parte, de mult in lumea mortilor. 52 Neculai Ionescu sun5. foarte pun boiereste ; e un nume stets, raspindit pretutindeni in multimile tirgovetilor. Inseamra Neculai fiul lui Ion. A fost deci, in Roman, un preot Ion care a botezat Nicolae pe unul din feciorii sai. Altul s-a chemat tot Ion ca ta.tal sau, si, pentru a se deosebi de atitia altii cu numele lui, si-a zis mai tarziu, dup5. locul unde-si dovedise la urma, dupa multe rataciri economice si politice prin lumea larga, cunostintele de agronom, Ion Ionescu de la Brad. Era pe vremea cind Ion, fratele mai mare si Nicolae, fratele cel mic, au ajuns tineri, o clips de prefacere in ceea ce priveste stratele societatii noastre. De la 1821, boierii nostri faceau liberalism, dar tot intre boieri, vorbind de Constitutie, cerind senate parlamentare si invinuindu-se de ciocoinicie §i de carvunarism (carbonarism). Fiii acestor boieri au facut revolutia de la patruzeci si opt", revolutia pentru Drepturile Omului, asa cum le vestisera si le cucerisera luptatorii francezi de la 1789 ; ei vorbeau de indreptatirea tuturor oamenilor la stapinirea paminturilor si la stapinirea societatilor. Pe cerul tinar al sufletului for pluteau usoare neguri albe, ca niste aripi de ingeri, si mul- tora li se parea ca sunt de fapt ingeri cari yin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze. Se facusera scoli la noi, supt regimul, european ca forme, al Regulamentului Organic. Cu multa pail si sfiala se invatau si lucruri bune in ele. Feciorii de farani, de tirgoveti nevoiasi, de preoti fail 53 avere, primiti intrinsele, se pregateau pentru o vieata care nu fusese ingaduita de multa vreme l'asta- relor saracimii. Cite unul a mers si in strainatate cu bursa Cirmuirii. 5i astfel printre frazele sunatoare ale boierilor tineri din Bucuresti, stapini la 1848 pe Romania" regenerate, se auzi §i graiul lui Ion Ionescu moldoveanul, un grai asa de frumos, de cuminte si de bun, asa de priincios muncitorilor incatusati ai cimpului, incit nu poate sa-1 creada nimeni pins nu 1 -a cetit. Ion era agronom, economist, om de gtiinla si de practice. Nicolae nu s-a ales asa. In curind el a inteles ea in gitlejul sau e o muzica rara, puternica §i felurita, care poate fermeca oamenii. S-a desco- petit cuvintator. Pe cind Ion, izgonit din tara ca revolutionar, era pus sa administreze nu stiu ce averi ale Vizirului prin Asia-Mica, Nicolae, ramas in Moldova, se pregatea pentru cariera unui om politic in stil mare, cum u infatisa pe atunci Franta, mo- delul nostru, in persoana de vizionar vibrant a unui Lamartine. El a scris si in ziare, ba a intemeiat ziare, dar chiar pentru acele timpuri scrisul sau parea slab. Invatase frantuzeste, eneezeste chiar, cetea mult, dar invatatura nu era chemarea lui. Avea glasul : deprinse gestul, larg sau energic, mersul solemn, atitudinea de dictator. El desavirsia pe incetul mijloacele din afarii ale oratorului. Din ce in ce mai mult, lumea le cunostea 5i le admira. Dar pe atunci, prin anii 1850, cind el atinsese treizeci de ani §i deplinatatea insusirilor §i puterii sale, not n-aveam Camera, Senat, intruniri publice, care i-ar fi trebuit lui. Domnul liberal al Moldovei, Grigore Ghica, se incunjurase de tineri din popor" : 54 un Codrescu, un Vasile Alexandrescu, un Nicolae Ionescu, pe cari-i intrebuinta la gazetarie si corespondenta, Ghica fiind capetenia miscarii pentru reforma situatiei romanesti cu ajutorul Europei. Peste citiva ani se ajunse insa la intrebarea" * de aceasta Europa, a locuitorilor Principatelor", in fierberea celei dintii maxi lupte dintre partide, celei dintii mari framintari a multimilor, Nicolae Ionescu se art in sfirsit ceea ce dorea sa fie, fermecatorul pentru frumoasele idei mari ale desteptarii neamului, ale neatimarii si impodobirii lui cu toate asezamintele de libertate, egalitate si fraternitate pe care le cunostea lumea. Cauza invinse : Romania se facu, si mindrul Alexandru loan I-iu rasari din figura de om sters si stors a colonelului Cuza. Acum e vremea lui Nicolae Ionescu, vor fi zis atitia. Si se inselau : era vremea lui Ion. Omul practic si inimos care intelegea ca, fara alt taran decit al vremilor de umilita robie, Romania nu inseamna decit o pans de papagal intr-o caciula sparta, isi incorda toate puterile pins se ajunse la improprietarirea taranului. In acel Limp Nicolae cauta ce trebuie sa fad.. Si, neintelegind ca fail de iubire catre oameni, un mare talent de orator e o mare primejdie, el se opri ascultindu-si cintecul, acelasi cintec : intai duios si nou, apoi cunoscut, nesuferit pe urma, iar, la sfirsit, ridicol. Cind intelese si el aceasta, tacu. Si pentru el tacerea era moartea, c'aci Universitatea, stiinta, studiile istorice, de care trebuia sa-1 lege catedra lui, acestea nu -1 puteau * Aici, cu sensul de consultare (n. ed.). 55 stapini niciodata. Asa a trait Nicolae Ionescu de prin 1880, de cind 1-am cunoscut, cind ne facea trei leccii pe an, pina acum, in 1905. Pentru tinerii de astazi este un invatamint in trista cariera a acestui mester al cuvintului, cuvintului sterp. 6 februarie 1905 al Un scriitor pentru popor: I. Pop Reteganul In satul Reteg, tinutul Bistritei ardelene, sat in care acum aproape ,case sute de ani au cirmuit dregatorii lui Petru Rares, Domn al Moldovei, si asupra caruia s-au intins drepturile cetatii Ciceului, pe care tefan-cel-Mare a capatat-o dela Matias Corvinul rege al Ungariei, a murit sunt citeva zile, Ion Pop Reteganul, adeca. Joan fiul lui Pop din Reteg. Pe Ia not nu s-a prea auzit de dinsul, cu toate ca Noua Revist'd Romeinii 1 a tiparit in vremuri cite o schita din ale lui. Odata chiar numele acesta, care se parea ciudat intr-o tara unde poreclele grecesti si bulgaresti au un oarecare gust ales aristocra- tic, a fost luat in batjocura de un scriitor al carui spirit se arata, din fericire, de cele mai multe on altfel. In Ardeal insa, el era printre cei mai cunoscuti, mai cautati si mai iubiti. Sa nu se creada pentru aceasta ca Ion Reteganul a avut o vieata literara", ca dadea interviewuri la gazeta, ca avea teorii artistice, ca incerca sa creeze o scoala, ca rivnea la demnitati academice si la venituri potrivite cu talentul ce avea, ca se uita cu ura Ia aceia cari lucrau lingo ogorul de lingo al lui, ca-i acoperea cu batjocuri ca sa-i smomeasca de la munca lor. Nu, fecior de Oran, vent pe lume la 57 patru ani dupa stergerea iobagiei", cum scrie insusi ca usurat de o grea povara, el n-a calatorit in copilarie la scoli mai inalte decit cea din Nasaud, centrul cel mai romanesc al acelor locuri, si preparandiile pentru invatatori din Gherla si Deva. S-a intors ca sa Invete copiii satului sau de nasterc, ceia ce a fkut pins la vrista de patruzeci de ani. Apoi iesi la pensie, ca biet dascal sarac, care traieste din mica pensie de 26 coroane lunar, cu sapte membri", spunea el intr-o scrisoare. A mai trait zece ani acolo, trecind abia de vrista de cincizeci de ani. 0 vieata mai tkuta si mai smerita decit aceasta nu se putea inchipui. Scriitor nu 1-a facut ambitia caci, zice el, in mine fudulia nu s-a putut nadajdui : am fost pururea mult mai ocupat decit sa ma gindesc la fudulii", nici lacomia de bani, caci a trait toate zilele sale in acea sarkie grea pe care ne-a arkat-o mai sus, tot el, in acelasi grai moale si supus ca al poporului sau intreg ; I-a facut scriitor destainuirea ce a primit Inca din cea mai fragecra copilarie despre frumusetile de inchipuire pe care le pastreaza In sufletele for intunecate cei mai multi si umiliti din acest neam. Scoara de gindit, simtit si scris, Facultate de litere si cerc literar", i-au fost lui pe rind casutele Retegului, unde mesterii spuneau povesti. si pins ma instrainai de Cind eram Inca mic acasa, veneau la not in serile de iarna vecini, prieteni de ai tatei, si stau in povesti", pina cind trebuia dat de cina la vite. 1i auzeam deci cum puneau la cale trebile economiei, cum parindau pretul vitelor, al bucatelor, al lemnelor, umblarea vremii s.a. 58 Apoi, cind prindeau a casca, in semn ca-§i gatasera povqtile zilnice, incepea unul on altul : Spuneti careva o poveste, sa ne treaca somnul". Cu citiva ani in urma, alt fecior de taran asculta dincoace de munte, in Humule§tii-Neamtului din Moldova, tot pove§ti de acestea ca sa tread. som- nul", §i le pastra §i el in minte pentru a le face cunoscute apoi carturarilor de la ora§e, care au povestitori ca sa le vie somnul". Intre loan Reteganul §i cellalt Ion din sat, Ion Creanga, era o mare deosebire, cu toate ca, dace s-ar fi intilnit vreodata, s-ar fi privit ca frati §i ar fi inecat granitele in citeva pahare cu vin vechi. Reteganul nu era un poet, n-avea nici 'inchipuire §i nici puterea de a idealiza, ridicind lucrurile din aceasta lume spre desavir§irea altor lumi care nu sunt decit in dorinla ;i in avintul inimilor noastre. Dar el §tia povestea a§a de bine, cit o poate §ti cineva, §i cuno§tea graiul taranilor din tinutul sau, care-i placea a§a cum era §i pe care n-ar fi cutezat sa-1 indrepte sau sa-1 imbogateasca. Un grai scurt, noduros, infrinat, desigur aspru, dar pecetluind puternic luarea aminte, §i nu se vad oare urmele acestui grai in felurita §i imbel§ugata poezie a lui Co§buc, care ne-a venit tot de acolo, coboritor al satenilor din Hirdau ? Reteganul era §i un om foarte harnic, cu o vieata masurata §i cuminte. E o uimire ce a strins el intr-o vieata destul de scurta §i plina de atitea greuBro;urile lui de literature a poporului cea mai bung e cea aparuta la Pesta in Biblioteca poporului roman", supt tidul : De la moara, po59 vesti si snoave" infatiseaz5, o minima parte din tot ce avea in lada lui de acasa : manuscrise multecare contin vreo 4 000 porale, apoi multe legende..." multe, de poezii po- El nu intelegea rostul acestor lucruri in alt chip decit ca o cetire potrivita cu mintea poporului, ca o cetire sanatoasa si morala. El nu era povesta,s, cit scriitor poporan, moralist pentru cei cari primesc cu mai multa dragoste buna morala cresting. Pe aceasta cale el urma unor inaintasi carora de mult li se plateste cu recunostinta osteneala ce au cheltuit : Barac si Vasile Aron, cei ce au pus cartea de lume" in mina poporului, care nu stia pans atunci decit de cartea bisericeasca. Pentru aceia a talmacit si alcatuit el nuvele luate din viata satelor (o culegere din ele ar impodobi once biblioteca pentru popor). Pentru aceia a facut el foita" not zicem foi- la atitea gazete de peste munti, pentru aceia a scos el Revista ilustrata", care n-a mers, letonul si a primit sa ajute la Gazeta Duminecii" din SimIdu. Acum vreo doua saptamini am primit din Ungaria o lunga scrisoare, asternuta in slove groase, rare, pe hirtie de format mare, de la Reteganul, pe care nu-I cunosteam. El cetise Samanatorul" si-i placuse ; ca pe unul ce capatase astfel incredintarea ca cunt un om de omenie si un om cumsecade, 11 prinsese un dor de a-mi scrie citeva sire" *. Imi arata ce vieata duce : acu-s uitat aci la poalele Ciceului, mai mocosesc cit pot, dar nu cit as vrea si cit m-ar trage inima ; necazurile de multe feluri s-au ridicat pe * aici cu sensul de rinduri (N. ed.). 60 umerii niei slabi de ma mai colropesc. Dar bun e Domnul : cit pot, nu ma dau raului !". Iar, ca sa-mi faca o bucurie, el imi fagaduia sa ma duca la Ciceu, sus la cetate, la Stefan-Vocla, la dreptatea cea veche dedemult, spre care se uita el tin ficcare dimineata : daca la vara viitoare ai fi bun sa ma cau/i, nu alit pentru mine, cit mai mult pentru ruinile si imprejurimile Ciceului". Aceasta, fire.te, dada el va mai fi acolo, supt cetate, caci in mina zeilor din Olimp e soarta muritorilor". I-am trimes Pomenirea lui I5tefan-cel-Mare" ca unuia dintre aceia pentru cari fusese scrisa, apoi exemplarul meu din Samanatorul", pe care -1 ceruse (ping atunci it cetise numai cind mergea la tirg). Mi-a trimes o legends pentru revista, §i mi-a multamit de (Iota on ; in cel din urma ravas, de la 19 mart trecut, el amintea iarasi drumul la Ciceu : De abia astept sa vina vara, doar voi avea norocul sa to vad aci, sa mergem la Ciceu". Si nu i s-a facut pe voie. La Ciceu nu vom merge niciodata, dar, dada este ceva &pa vieata, tot it voi vedea cindva, acolo uncle el a crezut ca pleaca spre a aduce stapinului din Ciceu vestea durerii neprecurmate a poporului sau nenorocit. 3 aprilie 1905 Cel dintai volum din operele in proza ale Iui Eminescu A fost cindva un Eminescu de o invatatura, de o bogatie, de o sinceritate si de o putere uimitoare. El a scris versuri de citeva feluri si proza de foarte multe feluri. Numai cele dintai au Lost luate in sarna, si o ingrijire prea scumpa a prietenilor alesese intr-un timp, pentru a le rasp'indi, numai o mica parte, cea socotia ail slabiciwni si pete, a versurilor poetului. Tinerimea de prim anii 188090 a fost robita de farmecul maiestru a1 acestui cintec de iubire neobisnuit de cuceritor pentru inimi, de voluptatea amara a strigatului de revolts, de deznadejduire, de blestem aruncat asupra oamenilor si vietii, de sfinta seninatate, impacata cu neajunsurile si margenirile ursite omenirii, pe care cugetarea 'Malta o asternuse asupra patimilor obosite. S-a mai intimplat, pe linga intimplarea acestei publicatii partiale, nebunia marelui scriitor. *i aceasta a avers de-a dreptul la anima tinerilor romantici ai unor timpuri neasezate si neintelepte. S-a ivit atunci in inchipuirile aprinse si nestapinite idolul furtunatec si ran al genialului nenorocit, al uriasului ara constiinta si ara indreptare, al maretului demonic, care ispitea spre un scris cu 62 toane si spre o vieata rea. Multi oameni s-au nenorocit, la o vrista frageda, prin acest pacat de inchipuire, si pe altarul lui Eminescu, ca si pe al lui Byron, al lui Musset, la alte popoare, s-au jertfit suflete, dintre care nu toate erau netrebnice. Din fericire pentru dinsul, Eminescu n-a fost martur al acestei rataciri, pe care altfel ar fi cautat din rasputeri s-o inlature, reclamindu-si personalitatea cea adevarata, impunind constiintei publicului adevaratele lui parexi si scopurile lui adevarate. El n-ar fi primit nici intr-un chip sa ramiie un tip al poetului nimicniciei, al mucenicului unui eu nestapinit. *i. Inca mai putin ar fi putut el sa se invoiasca cu parerea ca ale lui sunt numai acele versuri cu limba, cu ritmul imbatatoare si ca tot ce a scris prin ziare e numai lucru de mestesugar platit si despretuit, de suflet vindut sau inchiriat, de insultator si proslavitor cu simbrie, ca dumnealor cei multi din spurcatcuii ziarelor zilei de astazi. Nici ca sa se inalte pe cerul negru uncle trece Hyperion cu zimbetul de durere si despret al razei sale, nici ca sa se impietreasca in chipul unui sublim zeu fara legaturi cu toate ale pamintului, nici pentru aceasta mare glorie falsa n-ar fi jertfit el ceea ce trebuia sa pretuiasca mai mutt decit orice : constiinta sa deplina de om care stie, crede, intelege, iubeste si uraste si care, deci, pins la sfirsitul zilelor ce-i sunt ingaduite, alege, propovaduieste si lupta. Nu, el n-ar fi consimtit, de dragul niciunei teorii si iniciunui ideal estetic, sa se izoleze din vieata intreaga a poporului sau, dintre cei pe cari-i avea materialiceste linga dinsul, dintre sirurile inaintasilor, de la poarta viitorului prin 63 care zarea asa de departe ; el n-ar fi simtit plkere sa se rupas din curentul indelung, asa de firesc si de binefacator, care de la intaia licarire a sufletului romanesc duce piny in zilele noastre, trecind de la un ales al neamului la celalalt. Cine, ca dl I. Scurtu, editorul Scrierilor poliliterare" ale lui Eminescu, din care avem astazi inaintea noastra cel dintai volum, in cea mai mare parte nou, cine deci cerceteaza, intregeste scoate la iveala scrierile necunoscute sau tice si neraspindite ale acelui ce n-a fost numai poet, fiind totusi asa de poet in toate, acela restituie pe Eminescu continuitatii sufletesti, desfasurarii literare a neamului romanesc ; el ajuta sa ni se dea inapoi cu totul. E o fapta asa de buna aceasta, incit in Olimpul de otel 1i ghiata al supra-oamenilor poate sa lipseasca un oaspete eatacit pe nedrept. Ce vedem, in adevar, din volumul ce s-a publicat daunazi si se va imprastia in masura ce va izbindi curentul sanatos si in cugetarea noastra de astazi ? Un student care a lasat Moldova, de care-1 leaga numai anii celei dintai copilarii, pentru a culege invatatura, dupa voia lui pe caile lui de adevarat om mare, la Cennauti, la Blaj, la Viena, la Berlin. In fiecare din aceste locuri, sufletul sau alege cite o anumita inriurire, care e cea mai buna. Din Bucovina ia, pe linga cunostinti de limbs folositoare, idealismul curat al lui Pumnul, fara a-i lua ratacirile ; in Ardeal se patrunde yi 64 mai mult de con§tiinta luptatoare a rasei ; in Viena, in Berlin gusts cu patima filozofia germana curenta, pe care a cetit-o in chip Intins §i a patruns-o .a.,sa. de bine, incit a facut din ea un element al sufletului sau, un element menit sa se amestece de acum Inainte in tot ce va gindi, simti §i exprima el, de la generalitatile politice §i sociale pins la nuvela fantastica, pins la versuri in care fierb inchegarile §i desfacerile lumilor. Scrierile in proza din acea vreme privesc mai mult chestii de drept ale poporului nostru ; ele pleaca de la principii generale, urmeaza intr-o forma strinsa §i fara podoabe, §i dupes o logics stricta cauta a stabili principii ideale. E siguranta §i avint fara indoiala ; ai ,necontenit con§tiinta lecturii intinse §i aptitudinii pentru minuirea abstracliilar ce poseda foarte tinarul scriitor, care pu- blics fara iscalitura prin diferite foi de dincolo" sau i§i uita scrierile in saltar. Dar forma e Inca rece §i grea, cu constructii silite §i cite un cuvint care nu era menit sa rarniie in limbs. Aceasta era prin anii 1869-73. Pe urma studentul se Intoarce in Moldova sa, de care-1 leaga deocamdata numai foarte putin. Schimba un me- diu de aspiratii ideale curate, de iubire pentru §tiinta cu altul in care se fac fraze, se croiesc fete de imprejurare, se scriu &Atli §i ziare fara miez, se urmaresc situatii materiale §i bane5ti salt se servesc utopii imprumutate cu .neintelegere de la Iranc,ezi, in altfel de ani de studii decit ai Iui Eminescu. Oameni cu can el sa se poata intelege, stint foarte putini, tar ca sa-I inteleaga pe el, toate 65 puterile ce erau gata in sufletul si inima lui, cine ? N-avea nici diploma, nici cunostinti per- sonale ; puterea de a insela si de a se insela i-a lipsit totdeauna. I-ar fi trebuit un noroc exceptional, care n-a venit. A fost deci pe rind director de biblioteca fara rost, revizor de citeva luni, destituit motivat la schimbarea de guvern si redactor al partii neoficiale dintr-o gazeta de incunostiin- taxi judecatoresti Curierul de Iasi", din care nu se cetea decit partea oficiala. Cu cita cinste si constiinta a fost atunci redactor cel dintai om din generatia sa ! Fiinla sa se intregise acum, intr-un chip asa de larg si de cuminte, inch aniinteste pe Mihail Kogalniceanu in maturitatea lui. E o uimire cita bogatie, mutate, logics, prevedere, caldura, cita mare si curata intelepciune de om superior, genial, se cuprinde in acele buletine politice, dari de seams teatrale, notice dospre carti, care aveau singura menire de a umplea coloanele goale ale bietei foite iesene. La fiecare moment marea lui putere de intuitie fixeaza puncte sau deschide perspective cu totul noua. Din vieata sa de mai inainte, cunostea tot prezentul romanilor, in citiva ani capatase o vedere clara asupra trecutului for intreg, pastrase toata vigoarea spiritului sau filozofic, si, oricind, el sta- pinea subiectul sau, fie si atins in treacat, de la o uimitoare inaltime. Avea in mina in orice clipa toate legaturile romanesti si omenesti ale subiectului. Si aceste stralucite pagini nu erau cetite de nimeni. De nimeni in eel mai deplin si mai grozav 66 inteles al cuvintului. §i moarte au zkut ele pins in clipa de fata, fara ca de la dinsele sa fi plecat, intr-o epoca de ratkiri primejdioase §i de criza stra§nica, cea mai mica influents .asupra vietii culturale romangti. Ce soarta tragica ! 10 iulie 1905 Statuia lui Cuza-Voda* 0 statuie lui Cuza-Voda! Suntem, ce e drepin epoca ridicarii de statui. Citiva oameni precum 5i citiva oameni marl le au pins acum mai mici. Va veni rindul altora, dintre cei dintai, 5i mai ales dintre cei de-ai doilea. Multi oatul, meni cu avere fi cu grija de faima for dupa moarte vor prevedea in testament suma trebuitoare pen- tru cumpararea locului, pentru plata sculptorului francez la care se va face comanda, pentru trenul delegatiilor, pentru coroane, pentru oratori, pentru fotografi gi litografi, pentru editorii de carti po-tale ilustrate, pentru ziari5ti P pentru paznicii nemuririlor de bronz sau de marmura. Se vor vedea in toate partite domni induio5ati cari vor saluta cu respect, mergind la afacerile zilei, pe raposatul for oferit admiratiei trecatorilor. Iar strainul care va strabate stradele noastre intre dreapta. 5i din stinga ajunge, statuile din poate ca locul nu va mai atunci se va lua numai cu chirie, pc cinci, pe zece ani, dupa expirarea carom alt bine* In jurul ideii unei statui pentru Cuza-Voda se &idea o InviersunatI lupta de opositie, cu aseuti§ 1i contra Suveranului. 68 facator al patriei va fi aburcat pe piedestalul gloriei strainul acela, uimit de citi zei se .afla in acest Olimp istoric romanesc, va zice : E drept ca romanii sunt un popor care nedreptate5te, clevete5te, huiduie5te, ponegre5te, si uneori ucide, pe mai marii sai, dar fie ca la urma aceste pacate sunt ispa5ite prin darnicia for in monumente de expiatie nemuritoare. Ce popor capabil de recuno5tinta !" Sa fie a5a ? Suntem noi, Romanii, adeca aceia cari au I-4oz sa se gindeasca la inmultirea statuilor, un popor care sa regrete loviturile crude date in rnijlocul luptei si sa puns cu Cainta in suflet temelia monumentelor rascumparatoare ? E vadit ca nu. Oricine e privit aici, de multi5i e astfel foarte mare sau foarte mic, genial sau idiot, ar- me, supt unghiul interesului personal, hanghel al Providentei sau iazma rasarita din Iad, dupa cum intrebi pe primitivul X sau pe primitivul Y, ale caror pofte sunt diametral opuse. Dacii moartea ar rupe legaturile acestea, singurelele in adevar trainice, ale interesului, numele, amintirea s-ar astupa de aceea5i farina grabita care ascunde respingatoarele rama5ite ale unei fiinte omene5ti. Dar mortii nu mor totdeauna intregi, fiindca traie5te, prin urmarile ei, fapta lor, si aceste urmari se intind tot mai departe in timpuri pe care mortul nu le mai vede. Sunt oameni sau grope de oameni cari se sprijina pe morminte. Si cultul adug acestora e pentru ei o masura egoista de conversatie ySi, iarasi, sunt morti cari se intorc Inapoi in valma5agul vietii, pentru a face, pe raspunderea proprie. 69 altora, bine sau rau, pentru a pagubi si folosi. Vezi, de aceea e asa de recunoscator poporul roman, reprezentat prin carturarii oamenii sai politici... Mai bine decit in once se vede aceasta din cazul statuii lui Cuza-Voda. La 1859, Unirea statea sa se coboare in fapta. Puterile intemeietoare ale viitorului romanesc n-o incuviintasera, dar se putea trece pe linga vointa lor. Moldova avea sa aleaga intai un Damn, pe care-1 putea alege apoi si Muntenia. Pentru ca acest din urma lucru sa fie cu putinta, trebuia un om nou, fara trecut si Fara legaturi, dar ager, ener- avind o putere in mina. Alexandru Cuza, din boierimea moldoveneasca de a doua treapta, om cult si Inca final-, gltu-net si original, emigrat de la 1848, apoi colonel din creatiunea fulgerator gic si de rapede a Caimacamului anti-unionist Vogoridi, ispravnic al aceluiasi, dar demisionat cu zgomot Ca o protestare in potriva ingerintelor caimacamesti, loctiitor al Ministrului de Razboiu, parea cazut din cer anume pentru o asemenea alegere. Dupa Moldoveni, Muntenii it proclamara cu unanimitatea alegatorilor. §i el ajunse Alexandru Voda, Alexandru Joan I-iu (dupa datina Domnilor de pans atunci de a pomeni dupa numele for de botez pe acela al parintelui). Un principe cavaleresc, impunator in frumoasa-i uniforma cu ibrandeburguri ; un excelent om de salon si un convorbitor cu vorba stralucitoare si incisiva, caustics si cruda ; un prieten sigur si Para pretentii, indatoritor si plin de iertare 70 ca in zilele de saracie si obscuritate, un frate bun cu cei mai umili din neamul sau, sere cari se cobora adeseori necunoscut, si vadindu-se deodata prin darul domnesc, Imparatesc al dreptatii si fa- cerii de bine ; un intelegator al celor mai inalte ideale, in stare sa tie, pentru apararea lor, pieptul inaintea dusmanilor ; un vrednic tampion al tarii, a carei demnitate a exprimat-o in cuvinte de mindrie ce nu se pot uita. Aceasta pentru ceilalti : prietenii, oropsitii si patria, carora le-a dat cu ajutorul altora, dar cu riscul sau situatii si onoruri, mica proprietate ruralk paminturile manastiresti, o armatk si o confliinta de mindrie pe care n-o aveau. Iar el pentru el a fost ran. fara ingrijire si crutare, cam leases si terfelindu-se in vi- cii *, de la care pornea exemplul rau pentru altii, iar pentru dinsul neorinduiala, nemultamire si batrineta precoce. Intr-un cuvInt, un boier moldovean al timpului sau, cu insusirile si pacatele tipului ** cu o loialitate simply insa si o mkinimie fara rabus***, care erau numai ale lui. Pentru ce-a fkut el, bine 5i rau, Zara, cufundata Inca in incultura, a ramas nepasatoare, afar. de taranul care a primit pamint 5i a binecuvintat numele celui ce i-1 daduse cu primejdia tronului sau. Partidelor si individualitatilor nu be convenea : * E o datorie de onestitate sa pastrezi -neschimbat tot ce ai scris : astazi insa. anumite rnarturisiri explica intr-un chip care nu se poate da Inca publicitatii gi acea legatura nemgaduita pe care cu atita fariseism au exploatat-o gi impotriva memoriei lui Voda-Cuza du5manii sai neimpacati. ** Aici, cu sensul de categorie socials. (N. ed.). *** Cumpat (in Moldova) (N. ed.). 71 fiindca era prea original, prea stapin pe cei intrebuintati de dinsul, prea incalculabil si prea :levant. Dupa o lungs campanie si nepotolita ura, tori oa- menii marcanti ai trtrii, can nu puteau sa incapa de dinsul, 1-au rasturnat, pe o tale ce a patat un numar de ofiteri, can s-au facut vinovati de tradare. El s-a des. A lasat tronul si a lasat .si petrecerile. A pornit in largul lumii straine, sprijinit pe desavirsita iertare a sufletului nobil care fusese mai singeros jignit de eatkirile lui. Acest singer suflet 1-a iertat ; el a iertat pe toti. A merit rapede, poatc de greselile sale, poate de dor. L-au ingropat cu multa pomp intr-un colt de tara, la Ruginoasa f...1. Apoi 1-au uitat. Doar cite tin credincios a mai plins pentru dinsul lacrimi de amIraciune tizbunatoare, care nu plac mortilor. Daun5zi un batrin istoric, d. Xenopol, i-a consacrat o carte slaba*, in care lipseste mai ales, in local laudei rationaliste, o calda suflare de simpatie intelegatoare. Totusi cartea a fost cetifal cu interes, si un comitet s-a injghebat la Iasi pentru ridicarea statuii lui Cuza. Cea mai buns statuie, aceea pe care ar fi primit-o el, ar fi un pios monument, fara parade pretentioase, pe singuratecul sau mormint, pazit de * Aceasta apreciere corespunde gnu adeva'rului. In acel moment din pricina temperamentului lui N. Iorga, relatiile dintre cei doi erau foarte incordate. Cei doi se vor impaca in anul 1909 luptind Impreunl pentru ridicarea statuii lui Cuza-Voc151. Pentru relatiile IorgaXeno- a§a cum a fost, Edipol a se vedea 0 viacci de ore tura Minerva, 1972, p. 768-771, ca §i in volumul de fats portretele pe care N. Iorga Ie -a inchinat fostului au profesor (N. ed.). 72 acum inainte de orice profanare, o rugaciune trai- nica in coltul de umbra unde el a volt sa se co- boare. Dar nu ! acesta ar fi pentru dinsul, sunt si oameni can voiesc ca marea statuie impunatoare a lui Cuza-Voda sa fie pentru dinsii, pentru setea for de cirmuire, pentru sperantele for 1i pentru ameninfarile pe care be miriie spre inaltimi unde asemenea zgomote nu patrund. 5i atica.torii de turburari n-au nemerit la mor- mintul care le trebuie. Omul care, cu o desavirsita resignare, a inteles sa cladeasca pe piatra mortii sale politice edificiul viitor al patriei, nu e dintre strigoii ce se cheama prin urite farmece, ca sa faca rau.* 9 noicmbrie 1903 * Astazi neamul nostru intreg, prin cei mid si multi prin cei de departe neliberi, a risipit urita negura a patimilor politice ; el a scapat inca o data pe ai sai Cuza-Voda de dusmanii sai, ajunsi si dusmanii urmasului sau, din aceleasi motive ; el vede in statuia lui Voda- Cuza asezata in Piata Unirii din Iasi plata unei vechi datorii de recunostinta 5i un indemn catre viitorul de energie si demnitate pe care it doreste. (Nota autorului adaugata la publicarea in volum a articolului in anul 1911). Un cercetator al viecii poporului romanesc S. Fl. Marian : A murit parintele Marian, blajinul membru al Academici, care statea asa de smerit intre colegii sai din Romania, politiciani marl, profesori maxi, bogatasi marl, la sesiunea generals din martie si care facea, in tara noastra de respect pentru situatiile inalte, pentru bogatiile triumfatoare, o asa de ciudata impresie prin haina lui de preot ca oricare altul, lark macar, taietura de reverends" si sire- turile rosii on vinete, captuselile batatoare la ochi ale vesmintului clericilor de dincolo, cari fac parte din invata.ta adunare. In fiecare an venea de la Suceava, se infiinta de la inceputul sesiunii iii vizita prietenii bucovineni, pe Dimitrie Onciul, pe V. Gr. Pop de la consiliul permanent, care intreba pe toata lumea cu nu stiu cite zile innainte data a venit popa Marian, Marian popa", asculta cu o nesfirsita rabdare toate cuvintarile, cele bune si cele rele 1i cele ce se auzeau si cele ce nu se auzeau, nu dormea ca atiVa membri din taxa, privea cu o .neturburata seninatate cele mai groase certe din comisiile de premii, vota cu putere.a gi pleca multamit acasa, fara mindrie, dar fara dezgust. 74 Cine nu i-ar fi cetit cartile atitia deci din colegii lui chiar ar fi putut crede ca acest biet preot in anteriu megru, care nu face niciodata comunicari publice, e unul dintre ratacitii in Academie, ca meritul lui e numai ca vine din Bucovina, ca e unul din scriitorii cari nu scriu. De fapt insa, nu era asa. Pe cind alti membri ai Academiei nu faceau macar o comunicatie intr-un an, el dadea in fiecare an un volum intreg. Cum it facea, cum it aducea, cum it prezenta, cum i se vota, nu sties nimeni. Dar deodata aparea Inca una din cartile parintelui Marian. 5i atunci iti dadeai seams ca in anul acela toate lucrurile au fost cum trebuie sa fie. Lucra de mutt. In tinereta, supt inriurirea poeziilor populare, culese si pregatite de Alecsandri, si el adunase cintece si balade din Bucovina, pe care le-a tiparit intr-o brosura la Botosani. Apoi de la cintare a trecut la povestirea poetics. Fecior de taran din satul Ilisesti, Simion Florea Marian auzise in satul unde se nascuse si copilarise, atitea legende si povesti, si, prin satele unde trecea ca paroh, el stringea .city bogatie de aceasta o mai pastra, in vremile noua, poporul. De la un timp a prins sa intrebe si prin alte parti, pe la prieteni, pe la colegi de preotie pe la atitia altii, pe care-i credea in stare si cu voie sa-1 ajute ; intrebarile lui s -au intins apoi si in Romania. Materialele se ingramadeau si, cind adunatorului i se pareau destule, lua condeiul si, incetinel, Intr -un scris ingrijit, cu cite o floricica ici si colo, isi alcatuia cartea. 75 A inceput cu cite spune taranul nostru despre paseri, pe care le stie anume, le cunoaste una cite una ca pe niste tovarase si prietene. Facind cele mai mari silinte de stil din viata sa literary, Marian a scris atunci Ornitologia populara romans" care s-a tiparit acum vreo douazeci de ani, in doua frumoase volume, si pe care a popularizat-o apoi reproducerea in culegerea mica si ieftinA a Bib liotecii pentru toti". Apoi, cam in aceeasi vreme cu d-ra Sevastos, cercetatorul bucovinean a inceput, indemnat si de ttnii factori hotaritori din Academie, a stringe &dude de la nastere, de la nunta, de 1.a moarte ale taranului, dind astfel capitole din adevarata psihologic a poporului roman". In volume magi se cu- prindeau, intr-o rinduiala care, daca nu era cea mai bunk nu era, desigur, nici cea mai rea, sute si mii de stiri venite din toate partile, mai totdeauna de la oameni siguri ; mica bibliografie ce se adunase asupra deosebitelor puncte era dupa cuviinta intrebuintata. Astazi nu se poate incerca patrunderea stiintifica in sufletul acestui ,neam fara intrebuintarea integra15. a trebuincioaselor carti pe care le-a preg5.tit, poate fara da seamy pe deplin de toata insemnatatea lor, harnicul si modestul cleric. Ici si cola, el incerca si cite o comparatie si cite o explicare generals. Ca toti oamenii generatiei sale, el vedea pretutindeni la inceputurile noastre pe romani. Aceasta trebuia sa-1 duc5. la multe gresell. Si atitea lamtuiri luminoase nu le putea da, in schimb, pentru indestularea culturii sale. A avut 76 insa bunul simt care trebuie pentru a ocoli sau a atinge numai usor chestiile pe care n-ai pregatirea sa le elucideze. Astfel a scapat de primejdia de a pune la un loc utilul cu ridicolul. Dar Marian nu s-a inchis in aceasta opera. Odata iesea la lumina o culegere de farmece" ale poporului, alta data dadea o pareche ornitologiei publicind o adunare a celor ce le spune sateanul despre gizele pamintului si ale vazduhului, care ingina sau se apuca sa-i strice lucrul, sau despre dobitoacele ce-1 ajuta on ii fac paguba. Povestirile despre Maica Domnului, mai ales despre durerile ei pentru fiul rastignit ca sa se ierte oamenii, au mai adaus un volum la opera lui. Doua volume marl, de tot frumoase, cuprindeau mai de mult calendarul sarbatorilor poporului, celor crestine, prefacute de dinsul, dupa parerea si gustul lui, si celor pagine, pe care le apara de orice afurisenie bisericeasca un respect superstitios de doua mii de ani. A incercat, cel dinCal, a vorbi despre colorile pe care le intrebuinteaza mesterele din sate, si a scris cromatica. poporala. In manuscript se spune ca a lasat o intinsa lucrare de botanica a poporului. sa nu uitam incercarea lui de a da Bucovinei o cetire culturala, in care sa se amestece totusi si discutia realitatilor politice, sa nu uitam Revista politica." din Suceava, care a trait mai putina vreme de cum merita, si cele citeva scrieri istorice ale lui. Printre tinerii din Bucovina vad multi oameni destoinici si ambitiosi, vad si atitia ambitiosi fara 77 a fi destoinici, dar intre rindurile acelora cari prin situatia for socials nu pot ambition prea mult, nu vad cine ar putea lua mo§tenirea lini§titului lucrator pe.ntru cunoa§terea poporului nostru care a fost parintele Marian. 22 aprilie 1907 La mormintul lul KogalnIceanu 0 parte din liberalii din 14 au facut drumul papa la cimitir pentru a se inchina amintirii lui Mihail Kogalniceanu. Odata partidul facea pelerinagii" la mormintul lui Bratianu, la al lui Rosetti. De o bucata de vreme, ele au Incetat. Mare lui organizator §i om de isprava, ca §i visatorului cu vieata cinstita, politicianului fara arginti, ramas papa la capat putin poet, nu mai are nimeni sa le ceara sfaturi. E bine ca macar mormintul lui Kogalniceanu e privit Inca drept un izvor de inspiratie. Daca toti cei ce au ramas sa-1 vada s-au apropiat cu inima curata a omului ce vine sa se reinoiasca Fin pomenirea faptelor insemnate ale unui mai mare decit sine, atunci oracolul venit de peste pragul vietii a pittut spune vorbe ca acestea : Ca nu este un adevarat om politic, patriotic §i binefacator intelegator al timpului sau §i pregatitor al viitorului decit acela care, ca Mihail Kogalniceanu, incepe intai printr-o larga cultura moderns pe care el, Kogalniceanu, .si-o ci§tigase in Germa- nia stapinita de m.arele curent idealist de la Inceputul veacului. 79 Ca a fi liberal sau conservator, on a se zice numai liberal sau conservator, n-are nici o insem- natate la un biet popor care se lupta sa se ridice din cele mai strasnice adincuri ale saraciei si lipsei de lumina, dar ca are o mare insemnatate pentru un om politic calitatea, puterea inationalismului sau, sale pentru neam. Prin aceasta &esti de la sine drumuri, pe cari nu le poi descoperi cu iubirii felinarul chior si fumegator al forrnulei liberale on cu iasca seaca a datinei conservatoare. Ca nu poate fi un ,neam trainic acela care se alcatuieste cu adevarat numai din spuma de sus, care, chiar daces nu e murdara, se va murdari de tot praful pe care-1 matura de-asupra-i vinturile cele maxi ale lumii. Ci un adevarat neam e acel ce cuprinde in sine toata viata, vesnic miscata, totdeauna inoita si pe deplin curata, a multimilor muncitoare si cinstite. Ca nu e un om politic vrednic de acest nume mesterul ce stie sa cistige dusmanii, sa ocoleasca piedecile, sa crute munca si sa scape de primejdie. Ci este numai acela care, vazind o neclintita si luminoasa tinta, mergea indraznet catre dinsa, infruntind dusmanii, miscind din loc piedicile, primind in piept primejdiile, cu siguranta ca, pierind chiar in cale, tot drumul ce a putut sa-1 faces e cis tigat pentru urmasii ce vor yard neaparat dupes vitejia lui. Asa a judecat Kogalniceanu atacind, in vremi foarte nesigure si amenintatoare, chestii ca averea de mosii a strainilor din manastirile grecesti si ca lipsa de ogor si de neatirnare a taranului. 4i, din ce n-a facut el, acuma se desface si aceasta ultima invatatura : ca un om politic trebuie sa-si sprijine fapta pe o viata personals cu desavirsire 80 curata, caci altfel va fi invins u§or, stapinit §i intrebuinlat de altii, mai slahi, mai putin chemati decit dinsul, cari insa n-au pacate sau §tiu sa le ascunda mai bine. i astfel, din nenorocire, o taxa, un neam vor pierde pe cirmaciul cel mai bun cind ar avea mai multa nevoie de dinsul. acestea le spune morPentru cine poate auzi Mintul lui Mihail Kogalniceanu. 29 iunie 1906 Nicolae Grigorescu Una din cele mai marl si mai curate glorii ale patriei si neamului, un mare erou modest al artei, un uria§ lucrator, un intim al naturii cu care vorbea de-a dreptul fara invatator si talmaci, un suflet romanesc de o energie si lumina geniale au disparut. Pot jubila elevii diplomati ai celebritatilor apusene, dichisitii si decadentii, profesorii, tehnicienii, diletantii si teoreticianii picturii : marele Grigorescu nu mai este. *i-ti pare in imprejurari de acestea ca §i cum o mina pizmasa s-ar rapezi asupra mantiei de glorie si onoare a /aril tale si-ar smulge, pentru a nu-1 mai da nici °data inapoi, unul din cele mai curate margaritare ce o impodobeau. Ce frumos batrin, cu ochii de o stralucire minunata, de strabator diamant negru ! Ce aristocratica distinctie, ca de print, ca de rege, in aceasta fats de fiu din popor care nu era macar boles §i care incepuse ca zugrav de icoane ! Ce siguranta in mi§cari, parc-ar fi fost un anal- ! Ce cumpanire a cu- vintelor, luate totdeauna intr-ales ! Ce bunatate si simplicitate desavirsita in tonul blind al glasului sau care nu se va mai auzi ! Ce bucurie in a face bucuria, ce regula munificenta in a raspindi darul minunilor ce-i rasareau de la sine supt mina 82 Ce insu§iri rare strinse din mila lui Dumnezeu in acela.,i suflet mare de simplu genial ! Va veni o vreme cind se vor scrie volume despre magica ! fapta lui care a cuprins jumatate de veac, din anii sai de incercare ca me§ter, de ratacire to apus in cautarea tehrticei noua, pins la zenitul de siguranta §i maiestrie de armonioasa perfectie a artei lui, pins la seninatatea de idila a batrinetei harnice care pe incetul jertfe§te contururile, formele, tope§te tot mai mult natura in albastrul visului, parca ar fi coborit tot mai mult cer asupra pamintului, pans ce el insu§i, marele singuratec, de mult fara nici o legatura cu oamenii, s-a deslipit de pe acesta pentru a se pierde in lumina buns a ace- luia pe care era mindria lui s-o descopere, s-o urmareasca, s-o redea. Se va spune insa oricind ceea ce se spunea, ieri cu mindrie, azi cu durere, despre mindria aceasta nationals. Se va spune ca prin voia unor puteri mai mari decit not s-a dat in el acestei WI, acestui ream intreg, omul care sa le inteleaga in toata adincimea frumusela §i simplicitatea, in toata castitatea §i poezia tor. El a ajuns astfel cel mai mare poet prin colori al Romaniei adevarate, al vietii tarane§ti, al idilei pastare§ti milenare. Raza ce-i cazuse pe fruntea inalta, inspirtndu -1 pe vie.ata, raza aceea i-a luminat pans in ultima clips de lucru, i-a luminat cu aureola de ideal pe cei mai multi, saraci §i nevinovati ai acestei natii, cu cari, toti, s-a simtit una §i al caror maret inaltator prin arts a fost. Nu e nevoie sa-ti dorim, batrine, ca farina sa-ti fie upara. Cui altuia i-ar putea fi mai dulce decit tie, care ai fost prietenul cel mai calduros al acestei 83 Wine, cu toate florile ei, cu toata podoaba ei, cu toata viega ce s-a desfasurat pe dinsa ? Pe cine 1-ar putea ea invali mai cu iubire, pe cine 1-ar cuprinde mai cald in brate de mama, pe cine 1-ar feri mai cu Ingrijire de tot zvonul si valmasagul zadarnic al celor ce alearga de-asupra, pentru binele si triumful micii lui fiinte ? Pe malul inflorit al Prahovei, in fata zarilor largi, supt cerul curat al verii, care a fost bucuria ta, in revarsarea de lumina a soarelui, care-ti saruta vesnic ptnzele, dormi, poete alb, dar fara batrinete, dormi, muncitor neodihnit, dar fara oboseala. Nu-ti trebuie fier si bronz, lux si mindrie, lucruri ale oamenilor, tu care to afli impreuna cu zeii cimpului si padurii, tu care to -ai dus cu sufletul intre geniilc idilei romanesti. Crucea insa, sa fie, crucea datinei pe movila, si .numele tau singur pe dinsa face cit toate stralucirile gloriilor false laolalta. In sufletele noastre ai lasat insa o icoana pe care nimeni nu .ne-o poate lua inapoi, si ea va fi o parte scumpa din comoara pe care n-o ara tam nimanui, dar din care hranim zilnic munca noastra pentru scopuri care au fost si ale tale, pentru ideale cu gindul la care ti s-au inchis pleoapele asupra dumnezeiestii lumini a ochilor vesmic tineri ! 29 ittlie 1907 Doamna Elena Cuza A murit la Piatra-Neamt femeia ideal de buns si modesta care a fost Maria Sa Doamna Elena, tovarasa lui Voda Cuza. Sunt sicrie pe care nu se depun nici florile cele mai din inima inchinate. Orice lauda, orice semn de durere par nepotrivite fata de mareata simplicitate a fiintei pamintesti care, traind printre noi, cei plini de neajunsuri si pacate, a dus curata via cereasca, asemenea ingerilor. Dintre aceste filnte alese, a fost Doamna Elena, a carei vieala intreaga inseamna : uitare de sine, iertare pentru altii, binefacere ascunsa de flume. Odihneasca in pace in acel parnint al tarii despre care spunea ca numai cine s-a nascut in cuprinsul lui poate sa-1 iubeasca ! Pentru noi, cei ai pamintulni acestuia, ea n-a murit : icoana ideala s-a ridicat numai, prin cea din urma, daca nu si cea mai grey suferinta, ceva mai sus, si un glas din timpurile mai bune a tacut. Pe Doamna Elena am vazut-o in zilele serbarilor amintitoare ale Unirii. Intovaraseam doua studente ale Universitatii din Bucuresti care veneau sa-i infatiseze o adresa* de omagiu din partea colegelor lor. Aici in sensul de scrisoare omagiala, e'cpresie imprufolosita de N. lorga si in mmata din limba franceza 85 Casa ei o daruise Doamna, d-lui Teodor Rosetti, atunci cind ea se hotarise a parasi Zara. Intorcinnu stiu de ce plecase, dar se intorsese de du-se dor, ea primi gazduirea unei familii bogate din Piatra-Neamt, care-i puse la dispozitie o casuta curata vesela, in care ai fi crezut mai degraba ca se salasluieste primavara unei familii de functionari saraci, decit ca in ea se adaposteste aceea care a fost Doamna Mu lta simplicitate si la primirea de eatre per- sonalul strain care incunjura pe Maria Sa. Si multa cuviinta rezervata, multa liniste rece. Mi se parea ca intru intr-un cavou ca dincolo de up, inchisa, in odaia pe care o prevedeam tacuta inghetata, voi gasi o umbra din acelea care multa vreme Inca flutura in jurul mormintelor maxi, fara plins, fara glas. Si nu, in acea odaita neagra., in care se deslusea, in fundul unui fotoliu, dintr-o saraca rochie de doliu vepic, supt un cauc de calugarita acoperit cu un val simplu de ling, o figura marunta sapata fin in fildes palid, In odaia aceea era o vieata care stia, cetea, afla, care unea cunostinta intreaga a trecutului cu cunostinta desavirsita a celor de astazi, era o cugetare sigura cuminte, era o inima care batea pentru tot ce e nobil ochi in can nu secase izvorul lacrimilor acelora alte lucrari ale sale, atunci oind se refera la raspunsul pe care camera deputatilor si senatul it dadeau (la mesajul regelui. Folosirea cuvintului Intareste si mai mutt sentimentul ca in acest portret 1orga vorbeste despre Elena Cuza ca despre o adevarata Doamna a farii deli Alexandru Joan Cuza fusese inlaturat de la tron din 1866 (N. ed.). 86 care in vii durerile cele maH, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc. Cind una din cele doua fete ii ceti, cu emotia ce poate Inchipui oricine, rindurile din inchinare, Doarnna se ridica, sprijinindu-se greu pe bietele mini Latrine, care facusera odata atita bine si care tremurau slabite in minecile de ling neagra. 0 vedeam acum limpede : era o femeie micuta de scat, foarte delicate, pe care o simteai insa ca putuse sta odinioara alaturi de un Domn, ce Domn ! indraznii a ma uita in ochii ei, mari, lumiadinci in vechile portrete, care razimau de fotoliul scump sterna tarii. In orbitele adinc sapate, pline afund de o umbra trista, ochiul ramasese, in linistea lui impacata, viu si puternic, nazi, uneori cu cautatura stapinitoare, alteori induiosat, bun. plin de binecuvintare. Cit se auzi pomenindu-se numele gi faptele ace- luia pentru care avuse toata iubirea femeii o iertare pe care putine o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea gi gindul tuturor ce- lor de fall Apoi, in arcuitura de jos a orbitei adinci, o lacrima mare se strecura incet. Dupe patruzeci de ani ea putea sa plinga Inca pentru dinsul. si vorbi, cu un glas care n-avea Indoieli si zabavi si in care slabiciunea punea doar un ritm incet, care to facea sa simti ca acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalti oameni, ca e Intr- insele ceva imaterial, ag zice aproape supra-natural, ca in tot ce privea pe aceasta femeie de mult iesita din rindurile grabite, zgomotoase, patimase gi vulgare ale oamenilor. 87 Si, in felul ei de a vorbi, stia sa amestece doua elemente care nu mai merg impreuna azi, dar care prin unirea for faceau si marele farmec al elocventei marelui ei sot : cea mai desavirsita simplicitate yi cea mai autentica maiestate. Cind cetirea adresei se ispravi, auzii aceste cuvinte de multumire, pe care le intovarasea un adevarat gest de suverana : Sa traiasca Romania tinara !" Nu venisem sa intreb si eram bucuros ca Doamna insasi intreba despre tot ce poate interesa pe o romanca de o inalta cultura, de o distinsa experienta, si care-si iubeste adinc tara. Despre ce a vorbit, raspunzind, intregind, in- dreptind ? Despre ce n-a vorbit, in aceeasi exprimare sigura si simpla, pe care o intrerupeau afirmari pasionate, care scuturau tot trupul subred, inviind in el maretia celor citiva ani neuitati ! A vorbit despre Biserica Orli sale, despre marele Veniamin care stiu sa inlature pretentiile unui Mihail Sturza si sa paraseasca un Scaun pe care nu-1 putea apara, fiind si un sfint si un luptator pentru lege. A vorbit despre lipsa de mingiiere cres- tineasca a celor saraci, despre preotii aceia cari lass mortul in drum, daca li se ofera plata prea mica, si despre pedeapsa pe care a dat-o VoclaCuza unuia pe care-1 prinsese asupra faptului. A vorbit despre tarani, despre durerea cea mare pe care a simtit-o cind un partid liberal a venit la guvern prin valurile de singe ale taranimii libe- rate de Cuza-Voda"*, despre iarna grea pe care * Se refers la situatia din anul 1907 cind in ziva de 12/25 martie, niupa izbucnirea rascoalelor tkane§ti guverRS o duc cei sarmani, despre lipsa de nutret, despre primejdia ce ar putea veni in primavara din aceasta ara de suferinle. A staruit asupra nevoii unei gos- podarii noua si butte pentru adeVarata inaltare a dccstui popor. 5i avea ama'nunte de bung gospodina asupra culturii prunilor, asupra ,,povidlei"*... A vorbit despre un singur dusman, despre care, fora o ipoerizie de care un astfel de suflct e incapabil, spusese ca 1-a uitat si ca nu-i pare rau de nenorocirea lui. Fireste, a pomenit, de mai multe ori, pe Domnul Unirii. Il infatisa ca pe un om lipsit de toata iubirea pentru pompa., simplu ca orice om de rind dintre supusii sai ; nu, mai simplu, mult mai simplu, steabatind stradele, pierdut in multime. si -i ziceam uneori... Sta si se opreste, eau- tind cuvintul : Maria Ta", i se pare prea solemn, ca nu-i zicea astfel. Nu, sa spuie cum ii spunea : si -i ziceam uneori : Omule, de ce nu to pazesti ? Se gaseste poate vreun -nebun care sa traga asupra ta. Da' el dadea din umeri, lui nu-i !Asa- - 5i cirmuirea era grea pentru dinsul, nu ca pentru altii care se trezesc deodata maxi si earora toti li se inching. Ca, vezi d-ta, el avea cunostinti, rudenii, prieteni. 5i, oricum, nu putea sa se poarte cu dinsii numai ca Domn. nul conservator Gh. Gr. Cantacuzino demisionea71 iar puterea este preluati de guvernul liberal Dimitrie A. Sturdza, ministru de interne Ifiind Ion I. C. Beatianu (Ionel), generalul Alexandru Averescu fiind ministru de razboi. (N. ed.). * Magiun de prune (N. ed.). 89 Statu pe ginduri. Apoi aminti pe regele si regina Italiei, ducind iubirea si mila for la Messina, cea mai nenorocita dintre cetati. Si stii de ce o facea el accasta ? Pentru ca era oin al pannintului aceluia... "- Tacu o clips si, adinc miscati, tacuram cu totii. ltfel, primea puterea care vine dela dumnezeu fara pretentie, dar fara scadere, ea intretinea legaturi bune cu o Curte noua, care uneori isi aducea aminte de dinsa si o cauta prin telegrame oficioase, in linistea ei resignata. I s-a parut odata ca as fi atins pacatul lui, care a fost durerea ei, si atunci imi tale cuvintul si incepu, dureros, o fraza care trebuia sa-1 apere si pe care ma grabii s-o impiedic. tSi a mai spus altele pe care le in pentru mingiierea 5i imbarbatarea mea in lupta, precum in cu sfintenie rindurile dictate de dinsa si iscalite cu mina ei tremuratoare, in care, ca amintire pentru o interventie in vederea serbarii dupa cuviinta a semicentenariului Unirii, ea dadea binecuvintarea ei, de octogenary si de Doamna, copiilor mei. Asa am cunoscut o clips, o lung de zile innain- tea bolii care a rapus-o, pe sotia lui Alexandru Ion I-iu, pe Doamna Elena a Romaniei. Am crezut ca nu am dreptul sa ma opresc de la comunicarea acestei amintiri. 5 aprilie mai 1909 * Aluzie la faptul ca regele Carol I nu se na'scuse in Rominia (N. ed.). inv'acaminte din viata $i domnia lui Cuza-Voda* I De istoria pragmatics, de fapte, a lui Cuza-Voda nu se mai poate vorbi astazi, dupa cartea d-lui A. D. Xenopol, cu oarecare noutate. Starea izvoarelor impiedeca de la aceasta. Istoricul lui Cuza-Voda a lucrat dupa ziarele timpului, dupa dezbaterile parlamentare fi dupa uncle acte care i-au fost impartasite. Din aceasta categoric de informatie pot iesi pagini interesante uneori, dar icoana intreaga a vremii nu se poate desface. In adevar, ziarul minte ; el e facut ca sa mints, in sensul intereselor unui partid sau altuia, al intereselor deosebililor indivizi amestecati in politica. A descurca adevarul cuprins in aceasta zilnica minciuna e lucru greu, pentru aceasta trebuie sa capete cineva indreptarile de aiurea. Fara a mai vorbi de ziarele care prind opinia publics, simtul general al momentului, in greselile sale, si-1 exagereaza pentru a-I lingusi, a bate-n strung ", ni astfel a mina banul la Casa onoratei Administratii. [...] Dezbaterile parlamentare reprezinta marturisiri po- litice pregatite, foarte adese on revazute, mai mult * Textul unei conferinte tinute la Huh (N. a.). 91 decit °data fundamental schimbate. Sunt un document care nu e totdeauna interesant 5i care poate fi dese on putin autentic. Actele de stat care se pot avea mai lesne, sunt menite, on a face constatari care pot fi indiferente, on a da supt o anume coloare, acoperind, mistificind si momind, situatia unui moment. Pentru a intregi 5i a rectifica, pentru a da icoane adevarate si judecati drepte, trebuie izvoare de alt fel. Trebuie memorii si scrisori particulare. Memoriile se scriu tirziu pe basa unor insemnari zilnice uneori, si acesta e si cazul cel mai bun ; se scriu de oameni cari au parasit scena politica si cari nu mai au interese actuale, de oameni can traiesc in singuratate si acolo-si culeg amintirile, le orinduiesc 5i le critics. Le critics avind acum un simt al datoriei de adevar, pe care oricine generatia pe tie ceva o are fats de urma5i, care o respecti 5i nu cutezi a o minti fiindca n-ai vazut-o, nu te-ai deprins cu gre5elile ei si stii ca to va judeca. Memorii avem putine in literatura noastra. Oamenii nu le scriu u5or. Sunt multe motive, adica defecte, orientale. Tinerea in curent a notitelor pregatitoare, cercetarea si redactarea for cer o munca grea si statornica, de care putini sunt in stare. In al doilea rind, e in not Inca acea stare de spirit nenorocita, o exagerata si falsa discretie on sfiala, care ne face sa nu ne amestecam", pentru ca o lume rauvoitoare sa nu creada ca la baza manifestatiei noastre e o dorinta de a ie5i la iveala, pe cind, de fapt, oricine a prins in amintirea sa ceva din 92 faptele mari ale unei epoce, ceva din personalitatea unui om hotaritor, n-are dreptul sa duca in mormint farime de adevar trait care nu sunt ale lui. Si, in sfirsit, atItia cari n-ar fi opriti de aceste motive, nu scriu fiindca nu cred ca pot scrie, deli nu c poate celc vorba de un scris impodobit literar mai bune amintiri privitoare la razboaiele lui Napoleon I-iu sunt ale ofiterilor inferiori ridicati dintre ostasi, on ale cine stie caruia soldat chiar. E adevarat ca si o educatia gresita nu pune la indemina oricui a trecut prin scoli putinta de a scrie cuviincios. Astfel, cu privire la domnia lui Cuza-Voda, n-avem Inc a memorii. Doar cind, claunazi, s-au serbat 50 de ani de la intemeierea Romaniei, unii ofiteri de-ai lui au vorbit, in ziarele jubiliare, cu privire mai ales la crima Impotriva onoarei pe care au facut-o militarii conjura %i din februarie 1866. Marturisirile au provocat polemice, cuprinzind alte marturisiri, si cu toatele vor fi de folos acelui care va fi in masura a scrie pe larg si temeinic despre acea zi nenorocita. Scrisori particulare, corespondente personale si secrete vor iesi poate la iveala, multamita mai ales obiceiului de a se vinde, de mostenitori, hirtiile ra- vasite ale oamenilor cari au jucat un rol in aceasta tara, anticarilor [...], cari be tree apoi, cu cittig, Academiei Romane. Avem insa doua colectii de asenienea acts, care Para indoiala se vor publica. Hirtiile ramase in sta.pinirea lui Vocla-Cuza au fost pastrate credincios de raposata Doamna Elena, care le-a incredintat fratelui sau d. Teodor Rosetti, iar de la d. Rosetti ele au ajuns la prietenul meu A. C. Cuza. Ele cuprind acte 93 privitoare la persoana Domnului, inainte si dupa detronare, precum si corespondente diplomatice de mare insemnatate. Alte hirtii au fost luate, in clipa tradarii si din insarcinarea guvernului cel nou, de cineva care mai putin decit oricine ar fi avut dreptul sa scormoneasca in aceste hirtii cu scopul, marturisit, de a gasi dovezi de politica rea, de tradare", a tarii, in corespondenta secrets a lui Voda-Cuza. Pot sa caute cit or vrea, nu vor gasi ce doresc ei", a spus Domnul detronat, dupa marturisirea sotiei lui. i in adevar zadarnic scotocira pripit minile patimase : din acele scrisori n-a iesit nimic alta decit ceea ce stia si lumea de atunci si ceea ce stim mai bine noi, cei de astazi : ca toata activitatea publics a lui Vocia-Cuza a fost inchinata numai binelui Orli si neamului. Sa nadajduim ca si aceste hirtii vor vedeu in curind lumina. II Pins atunci, pins la cunoa§terea izvoarelor nota, se va putea vorbi de Domnia lui Cuza-Voda dintr-un punct de vedere care nu e cel istoric propriuzis. Cad o epoca din vieata unui popor poate fi expusa din punctul de vedere al faptelor. !mai le afli, le fixezi, le in§iri si dai astfel, cu luminarile si inlantuirea pe care esti in stare a le da, istoria pragmatics a epocei aceleia. si istorie, in adevaratul inteles al cuvinPoi tului, sa se incumete a o face numai cine are 94 acest dar poi sa reconstitui figuri, sa invii vieata in chipuri mari, stapinitoare. Atunci ai trait o epoca, si faci pe ceilalti sa o traiasca. Dar din stabilirea gi orinduirea faptelor, din lute! legerea zugravirea figurilor, se desface un al treilea element, care e moral-istoric. Oricine a lucrat pe lume nu scapa de judecata, de o judecata pe care orice epoca o reia potrivit cu alte norme de drept si in alts raza de vedere. Dela o vreme se impune o sentinta care famine, deli revizuiri partiale, aducind dupa ele modificari ale conditiilor unei reputatii, mai sunt cu putinta. Din aceste dezbateri, care pot fi foarte pasionate fata de anumiti oameni si de anumite timpuri *, rezulta insa inv6rdminte, regule de conducere politick exemple de imitat, care sunt bune in orice pentru orice popor, dar mai ales bune pentru poporul in mijlocul caruia si cu privire la care s-a desfasurat o activitate politics s-a afirmat o personalitate conducatoare. si, dintre generatiile vreme carora le poate folosi povata fi exemplu, aceia care trebuie sa fie mai Tacoma de a le prinde, fiindca-i poate ajuta mai mutt, e generatia care vine puling vreme dupa o criza istorica, dupa un erou al istoriei. In acest sens voi sa vorbesc de fapta si de firer lui Cuza-Voda. Si, pentru aceasta, el poate fi privit din trei puncte de vedere : cum a inteles datoria sa de Doran : cum a tratat problemele politice ale epocei sale ; cum a purtat povara nenorocirii sale. * In editia din 1934: tipuri (N. ed.). 95 III Cind un print e crescut pentru tron, cind din cea mai frageda copilarie a purtat uniforma, a avut regimente, a vazut prezentindu-i-se arma §i inchinindu-i-se steaguri, cind i-au stat la indemina cei dintai oameni ai neamului atit mai rau pentru tine -1 ore§te, data -i lass la o parte pe ace§tia, pentru a lua mediocritati supuse, personalitati neclare, on tine tie ce educatori de meserie, [...] cind astfel de oameni i-au stat deci la indemina, pentru a-1 initia in toate ramurile vietii publice, care nu trebuie sa fie necunoscute unui Suveran, atunci ai tot dreptul de a fi pretentios §i aspru fats de unul care, ajuns la cirmuire, arata ca nu-§i da seama indeajuns de datoria de a munci staruitor pentru binele tarii §i neamului sau, on tarii §i neamului care 1-au adoptat, urmarindu-1 cu iubire de la cei dintai pa§i ai sai in vieata. A§a a fost insa cu Alexandru Cuza, ajuns Domn din intimplare, prin noroc, nu norocul lui, care §i-a cheltuit viata in §apte ani, ci norocul nostru, cari am folosit de pe urma acestei marinimoase risipiri de puteri ? Fiu de boier, din familie mare, .5i nu prea mare, cu avere, §i nu tocmai cu multa avere, crescut ca orice fiu de boier din acel timp. Frantuzete la pension, istorie sacra, istorie antics, istorie a Frantei, literature ", aritmetica, arta de societate, maniere, calatorie la Paris pentru bacalaureat, care, oricum, era mai greu pentru un ,scolar astfel pregatit, al pensioanelor moldo-romane decit doctoratul de acum pentru absolventii §i licentiatii Facultatilor noastre. 96 S-a tutors in tarn. N-a fost, ca Mihail Kogillniceanu, agricultor care sa practice agricultura, n-a intemeiat, ca aceasta fire neastimparata in genialitatea ei, industrii : a hirtiei vechi sistem fara. incurajari" de la Stat , a postavului. Desi traia supt cirmuirea unui Grigore Ghica, venit prin revolutionari si bucuros de colaborarea lor, n-a facut administratie. Ofiter cu cariera fulgeratoare si parca astazi nu vedern noi, in alte domenii, cariere asa de fulgeratoare ! , colonel printr-un capriciu al Caimacamului Vogoridi, simtind mai mutt ce trebuia sa fie un ofiter decit deprins la aceasta printr-o scoala military on prin activitate la regiment, astfel era Cuza in ziva cind fu ales Domn, ca sa nu se aleaga. Mihai Sturza on Grigore Sturza si ca sa fie in stapinirea celei mai inalte puteri macar un om siinplu si simpatic, lipsit de ambitie personals si lucru foarte insemnat dispunind, ca loctiitor al Ministrului de Razboi, de ostire. Cunostea puling lume, doar cercul de tineri intre cari traise, eleganta lume femeiasca din Iasi. Pe cei de jos i-a descoperit dupa ce a luat Domnia ; atunci intai, potrivit cu datoria lui, a recunoscut el cu bucurie omenia, munca rabdatoare, vitejia, cre(Huta care sunt virtutile taranului nostru. In sfirsit, ele n-avusese legaturi cu lumea de peste Milcov, care, prin conducatorii ei liberali, fostii republicani din 1848 si de dupa 1848, dorise un alt Domn, pe generalul Nicolae Golescu, o figura cunoscutil in Buc uresti. Si, indata dupa alegere, ce s-a intimplat cu aceasta fire lasatoare, aplecata catre petreceri, strains pica atunci de ()rice munca statornica, de once spirit de jertfire ? S-a intimplat ca, intr-o schim97 bare subita, fulgeratoare, printr-o geniala intuitie a datoriei, omul s-a transformat. Colonelul Cuza e una, Voda-Cuza alta ; cel din urma a luat de la cel dintai doar anumite prietenii impovaratoare si o sin- gura iubire, pentru care-1 mustra mai mult acei cari n-au iubit niciodata. Yncolo, pentru not un om nou, adevarat nou, stralucit nou, a rasarit in Ianuarie 1859. El a ramas acelasi pins in clipa abdicarii. CuzaVoda nu era un om solemn, pompos, formalist. Nu invatase nicaieri eticheta Habsburgilor si ceremonialul lui Carol Quintul sau al lui Filip Tenebrosul ; nu stia si nu voia sa stie cum se orinduiesc la un jubileu faitoanele, de la cel mai maret oaspete strain pans la cel din urma lingau de curte si de ograda. Eticheta a suferit continu de pe urma unui Domn care se cufunda bucuros in rindurile multimii, ca sa afle, ca sa indrepte, ca sa pedepseasca si sa mingiie, ca sa miluiasca pe ascuns de ochii lumii, cum a facut apoi pastrindu-si mostenirea, buna si miloasa lui sotie, cu un cuvint ca sa raspunda nevoii sufletesti a neamului acestuia, de a fi iubit de suveranul sau si de a-1 iubi in schimb, calduros, fara rezerve, din toata iniina. Si totusi el a ramas cel dintai din poporul sau. Ceva it ridica mai presus de ceilalti : aceia ca nimeni nu-si facea datoria mai viteaz, mai despretuitor de once meschina prudenta, mai infruntator al celor mai strasnice primejdii, decit el. Sufletul lui intreg era schimbat. Prin gura lui nu mai vorbea un om, ci, cum se cuvine pentru un stapinitor de oameni, un neam intreg. Intruparea natiunii era el in gind si grai. Cel dintai fior de mindrie 1-a avut generatia de atunci cind s-au auzit 98 cuvintele mindre cu care el vorbea Turcilor, cabinetelor europene, proclamind o Romanie mindra. Amintiti-va pe acele din ultimul mesagiu, cu citeva luni inainte de abdicare, acele demne cuvinte prin care nega, de pe tron, orice ambitie pentru sine si, amintindu-si de ceea ce fusese, fagaduia, cu gindul la principele strain, pe care-1 pregatise un colonel Cuza, bun, modest si harnic patriot, intors intre tovarasii sai de odinioara pentru a lucra mai departe la binele tarii si neamului. 5i vorbe mari, in cea mai simpla forma, gasea el, nu numai pentru cei de sus si in clipele cind privirile tuturora erau indreptate asupra lui, ci si atunci cind in cabinetul sau de lucru se indrepta catre un ofiter din cei mai marunti, chemat sa and. dojana sau lauda. Caci el stia ca, in aceasta lume uncle legea nu poate prevedea toate si uncle nu se pot fixa rasplatiri pentru orice fel de merite, cel ce face mai mult decit datoria sa are drept la cea mai frumoasa rasplatk care vine din cel mai stralucit si mai nobil privilegiu al unui principe : acela de a face pe cel vrednic sa coboare scarile palatului sau cu puteri de munca inzecite si, iarasi, de a face a se pleca fruntea acelui care si-a calcat datoria fara ca legea sa-1 poata atinge. IV Acest nepregatit altfel decit prin puterea avu, din cea dintai zi a Cirmuirii lui de intuitie sale, o situatie politica asa cum putini printi crescuti pentru tron au avut-o inaintea for : o situatie cu totul noua, cuprinzind in toate privintele probleme 99 grele care cereau sa fie neaparat §i fare zabava rezolvate. Administratia moderns sl unitara pentru amindotta Principatele nu exista, Finantele erau in- tr-un adevarat haos. Oastea trebuia injghebata din doua corpuri militare deprinse a sluji shpt steaguri deosebite, §i vechiul spirit al companiilor de mililie inlocuit prin spiritul unor regimente luptatoare. Si, in acela§i timp, se ridicau amenintatoare pentru insa§i fiinta noului Stat problemele cele maxi : a siunits trecator tuatiei intemationale a Romaniei sau dcfinitiv, pentru un timp numai sau pentru toate timpurile ; a inlaturarii vecliii stapiniri a manastirilor grecelti pe pamint romancsc §i, in sfir§it, a improprietaririi taranilor. Cuza-Voda ar fi putut gre5i in alcgerea domeniu- lui uncle trebuia sa lucreze intai energia Iui. Ar ft putut sa face precum fac spiritele comocle, cautind o manifestare aparenta, fie §i stralucitoare §i zgoinotoasa, in domenii mici, in care se poate face foarte u§or un fel de dovada de originalitate, schimbind, in uniformele ofiterilor, de pilda, catifeaua gulerclor cu astrahanul, inlocuind mantaua cu dolmanul francez on reglcmentind forma chipiului §i, schimbind, in ordine administrative, intinderea pla§ilor, numele administratorilor, leafa pe care o primese §.a. Atitia n-ar fi cutezat sa infrunte, intr-o situatie a§a de ubreda §i cu atit de puling deprindere a lucrurilor publice, chestii de o a§a de covir§itoare insemnatate. Ar fi inchis ochii asupra greutatilor, on ar fi cautart sa scape de ele, in momentele cind s-ar fi impus mai mult, prin masuri de oportunism 100 care zabovesc rezolvarea problemelor primejclioase, dar o si Ingreuie in masura zabavii aduse. Domnul din 1859 a indraznit sa atinga cu un curaj consecvent, cu un cavalerism jertfitor, cu un malt simt al celei mai inalte datorii, pe care dupes dinsul nu le-a mai avut nimeni, cele trei probleme de capetenie. Stia ca una-1 pune in conflict cu 'I'urcia, care avea pe atunci multi §i puternici aliati, ca alta-i creeaza potrivnici in calugarii greci, deci in toata grecimea, atit de solidara, si in puternica Rusie, care, confiscind acasa averea calugarilor greci, nu intelegea ca altii, mai mici, sa indrazneasca tot asa de mult. Iar chestia taraneasca trebuia sa tre- zeasca dusmania proprietarilor afara doar dc citiva idealists dezinteresati ca dinsul cari pro- prietari formau atunci intreaga claw politica, pc care ii-o puteai atinge fares a to meni unci singure caderi. Toate problcmele au Post atinse, cercetate, rezolvate. Daces legea de la 1864 nu e cum am fi dorit-o, aceasta se datoreste silintelor inversunate ale proprietarilor, si mai ales faptului ca acel care a decretat legea cneputind-o trece prin Can-a avut tagazul, si ce indelungat ragaz mera s-ar fi cerut ! pentru a o pune in aplicare asa cum se cuvenia. Cu aceasta insa Cuza-Vocla iscalise pieirea sa. Ea n-a intizziat. V Am avut in trecutul nostril multi pribegi, dintre boieri, dintre clerici, dintre Domni, pe cars -i goneau pacatele for sau rautatea noastra. Stiin ce fu101 ceau. Cei vechi mergeau cersind, din tail in tail, de la o Curte la alta, dintr-un oras in altul, infatisindu-si genealogia si rugindu-se de un ajutor de drum, de un sprijin diplomatic. Unde n-au facut ei de ris Cara si nearnul for ? In timpuri mai noua au pribegit, dintre Domnii munteni : Alexandru Ghica, Bibescu, Barbu 5tirbei, dintre moldoveni : Ion Sandu Sturza, Mihai Sturza, Grigore Ghica. Ce faceau ei dupa pierderea puterii ? Pkaseau Cara, chiar fail a fi siliti. Ii innabu- sea aerul, ii desgusta parnintul, ii umpleau de minie oamenii nerecunoscatori. Isi pastrau prietenii adevarati, partizanii ; ii inteteau in dusmania fats de regimul cel nou, cel putin pins la venirea ca Domn a Principelui Carol. Se intorceau numai atunci cind zorile unei a doua Domnii pareau ca rasar pentru a-4H. Doi singuri fac exceptie. Acel Grigore Ghica- Vocla care, traind simplu in strainatate, lupta pentru Unirea cu principele strain, distrugind astfel once viitor politic pentru dinsul, si care, neinteles, calomniat, si in ceea ce priveste onestitatea sa personala, s-a impuscat mai curInd decit sa se apere. 5i acel, mai vechiu, loan Sandu Sturza [...] Ca dinsii si mai presus decit dinsii a fost in exilul sau Voda-Cuza. Indata ce avu cunostinta de consti- tuirea unui nou guvern*, el ceru sa fie scos din taxa. Nu pentru ca o ura, dar pentru ca stia bine ca prezenta sa ar strica o pace de care aveau nevoie institutiile cele nou pentru a se Inriclacina, regimul cel nou pentru a se consolida. * In editia 1911 guvern legal (N. ed.). 102 A plecat. Din strainatate n-a venit de la dinsul nici o protestare, nici o plingere, nici o atitare, pe care le despretuia deopotriva. Nobilele lui scrisori cane principele Carol, inlocuitorul sau, sunt vrednice de a fi cuprinse in orice carte pentru cultura politica a poporului. Odata ambasadorul francez la Viena s-a oferit sa ajute intoarcerea lui pe ti on. Cu indignare, Cuza a raspins sprijinul strain. 1 Alta data a fost ales deputat 2, senator, de acea opinic publics romaneasca, inselata o clips, zapacita, inabusita mai mult care se destepta insa indata, 1i admiratie in favoarea lui. A refuzat. Pacea tarii lui ii era mai scumpa decit plina de recunostinta orice alta pe lume. Traind asa ultimii sai ani, el a adaos la invatatura ca nu trebuie sa ocupi local la inalIimea caruia nu to poti ridica ; o a doua : ca e dator un Suveran sa risce §i situalia sa pentru a da o solutie curagioasa problemelor mari ale timpului, o a treia : ca jertfa pe care ai facut-o odata pentru binele neamului 1i Orli, n-ai dreptul s-o retragi. in amintirea Iui Eminescu Se pomeneste amintirca a dousazeci de ani de la moartea lui Eminescu privit ast'azi, si pe cea mai deeavirsita dreptate, ca intruparea cea mai deplina a geniului romanesc in a doua jumgtate a veacului trecut. Nu suntem in stare Inc 5. a4 pra'znui, cind din punctul de vedere moral mu formam Inca un popor, cki prin instra'inare ne lipseste clasa de sus, prin ignoranta cea de jos, iar clasa de mijloc romaneasca, Intrucit se poate incalzi de amintirea gloriilor noastre intelectuale, se reduce la un numar destul de restrins de carturari. Tineretul, caruia-i revine mai mutt decit oricui sarcina pioasa de a se inchina marilor suflete trecute de aici sus, in lumea unde scinteie, de o lumina. limpede §i ve§nica vieata, deci cugetarea §i sim- lirea aleasa a neamului, acest tineret am se poate manifesto Inca unitar §i disciplinat, ceea ce ar da manifestarilor sale o mai mare putere §i un prestigiu netagaduit. Oricum insa, §i in orice forma : prin carIi, oricit s-ar recunoa§te in ele rostul comercial, prin articole de revista, in numele 104 deosebitelor cenacule si societati in comandita, prin cuvintari ocazionale, mai ales prin comemorarea din Cernauti a bucovinenilor, Eminescu isi va fi avut ziva lui. i, anume, cu deplina recunoastere a rostului sau celui adevarat. Aceasta reputatie intreaga au statornicit-o numai anii din urma, mai ales dupa cunoasterea manuscriptelor lui poetice, dupa invierea articolelor de cugetare, de polemics si indrumare, din care se desfac credintele si convingerile unui suflet cu totul superior. Chiar si in vechea forma, nelamurita, putin cugetata si sentimentala din punctul de vedere, injositor, al nebuniei si al mortii inainte de vreme a poetului, sau din acela, tilcuitor cu tendinte, al comentatorilor interesati, aceasta reputatie nu e prea veche. Colaboratorul Familiei" trecuse neobservat. Dincolo", lipsea simtul pentru mladierea si ener- gia unei limbi poetice care era noua, oricit ar fi fort inriurita de stilul lui Bolintineanu. La not acest stil era compromis, prin sine insusi, tntai, si apoi prin prea multe reziceri si ecouri, in scrisele poetilor marunti din vremea lui Cuza. Eminescu primise inriurirea lui Bolintineanu, nu din tars, ci din Bucovina, unde, Inca de cind foaia fratilor Hurmu- zachi reproducea in foileton, cu laudatoare recomandatii, poeziile acestui sentimental vorbaret si neglijent, care ajunsese a trece drept un inspirat cintaret al amintirilor si idealelor neamului, faima liricului muntean nu slabise. Doar Perrino, cu toate inriuririle scriitorilor germani mai cetiti prin anii 1860 purcede in parte, as zice chiar in buna. parte, 105 din Bolintineanu, decit care el are insa hotaritorul merit al sinceritatii poetice pasionate. In lark unde moda literara franceza stapinea, elementul nou pe care-1 aducea inc. de pe atunci Eminescu, al carui suflet era imbogatit de reflexivitatea germana, nu putea fi pretuit. Lirismul lui de iubire, din induiosatele poezii pe care le publicau mult discutatele Convorbiri literare", parea prea simplu pentru un gust falsificat de retorica amoroasa curenta. Evocarile lui stralucite dintr-un trecut care putea sa.-1 atraga ca pe un romantic, dar care-i era si cunoscut adinc, intim, prin cetiri in- , pe atunci cu totul despretuitii, chiar in Junimea", ti cunoscutii numai Oiintific, de un Hasdeu nu aflau cuvenita pretuire nici chiar in cercul, atit de ironic, al Junimii", in care umbrele eroice n-aveau delungate in vechea noastra literature intrare pentru a nu turbura bataia cu perinele, anecdotele d-lui Caragiani on mica pornografic citeva curenta. In sfirsit, d. Maiorescu, doar, persoane din cerc puteau sa alba intelegere pentru filozofia care dadea un malt inteles Rugaciunii unui Dac" si Satire lor", filozofie care capatase la poet energia unei credinte atotstapinitoare. Si chiar acel element din satire in care se cobora prezentul, inaltindu-se prin aceasta si mai mult gloria, serioasa si sincere, omeneasca si plina de evlavie, a secolelor viteze si credincioase, nu putea sa aiba primire simpatica : doar societatea de atunci, iesita biruitoare, pe neasteptate, din marl framintari si crize politice si sociale, avea toata admiratia pentru opera ei, cu care, si din nestiinta, nu putea compara marea opera a trecutului, si ea n-avea presimtirea crizei morale care trebuia sa se declare indata, urmind apoi 106 si pang in zilele noastre. Dc la satira personals a lui Bolintineanu, inacrit de oboseala si nelinistit de inceputurile bolii sale, de la satira glumeata, de cuvinte, a lui Baronzi pins la aceasta satira, era o distanta uriasa, pe care contemporanii n-o puteau trece. Nici simtul pentru superioara factura a limbii poetice noua nu -1 avea Junimea", cu tot numarul insemnat de oameni de gust si de filologi (asa de rare on oameni de gust !) pe care-1 cuprindea societatea. Din gura unui membru al cercului din Iasi stiu ca lectura celor mai frumoase poezii ale lui Eminescu nu era intovarasita de acea evlavioasa atentie care ar fi facut bine unui suflet asa de delicat, ci cu observatii critice jignitoare, cu glume grocare toate isi aflau solane, cu risete inconstiente, scuza in defectele stilistice" ale scrisului lui Eminescu. I se cereau, ca oricui, si in acelasi ton, schim- bari. Trebuie sa adaugam insa ca el, deplin constient de valoarea operei sale si de indreptatirea unui grai format din cetirea intregii noastre literaturi si din ascultarea romanilor de pretutindeni, raspingea cu o raceala hotarita propunerile de schimbare, lasind, cel mult, ca ele sa se faca, fara stiinta lui, de obisnuitul redactor-corector al foii. Nenorocirea lui Eminescu a desteptat intai dintr-o indiferenta care ar fi foarte vinovata daca n-ar fi fost atit de fireasca, publicul nostru. Acei cari nu urrnarisera pe poet in greaua, indelungata si marea lui evolutie, luara in mina cu interes frumosul volumas alb, cu frontispiciile delicate si impodobit cu chipul, de o seninatate si curatie, de o frumuseta linistita si sigura, de o calms privire dominatoare al scriitorului Fara. noroc. In tineretul din scoli se porni o nemargenita simtire de mils pentru zeul 107 tinar care cazuse fulgerat, din Olimpul luminos cu flori albe de tires, mirezme de tei, blonde chipuri iubitoare si ochi albastri in lacrimi, cu fantasme marete de voinici pururea biruitori, in Iadul intunerecului si scrisnirii dintilor. Versurile se cetira cu luare aminte, atunci pentru intaiasi data, si magia lor, acel farmec vrajit care to cucereste din nou la insutita cetire a paginilor unice, ramase unice, poate pentru totdeauna , se trezi si birui. Mare le singuratec si neinteles patrunse printr-o intelegere dureroasa in vieata timpului sau, si revolutia pe care trebuia s-o indeplineasca in cugetarea, si mai ales in toata simtirea noastra, incepu. _Era prin 1886. Intre noi, scolarii de curs superior de la liceul din Botosani, Neagu adusc cel dintai vestea unei nou5. Evanghelii pentru tineret. Mai mare decit noi, avind acum sufletul s5u de b5.rbat, cu toate coardele din el vibrind, el intelegea. Peste un an, la liceul din Iasi, noi, cei din clasa a IV-a, intelegeam cu totii. Era, de fapt, nu o cetire, intovarasita de simpatie, de entuziasm chiar, a unui poet, ci o initiere, aproa- pe religioasa, o prefacere sufleteasca a unor tineri deprinsi cu aceeasi gluma groasa care ramasese si in vrista matur5. membrilor Junimii", cu aceiasi atmosfer5 de materialism cras. Aceasta poezie minu- nata din cele o suta de pagini ale carticelei albe ne ridica spre ideal, in iubire, care mijea ne15.murita in sufletele noastre, in cugetare, spre care se incercau intai aripile noastre slabe, in taina tuturor departarilor si inaltimilor. Daca e putina bunatate astazi in noi, clack' prin valurile turburi ale unor timpuri de prefacere, ne-am pastrat cei mai multi 108 curati si nobili in viata noastra de simtire, accasta lui i-o datoram. Pe pragul deschis al asteptarilor vristei nu lunccau ispititoare fantasme de desfriu, cu ochii bolnavi de o molipsitoare betie, ci se opreau drepte in lumina primavarateca fetele, blinde, albe, tinind in mina, ca sfintele stilpari pentru gloria Mintuitorului, crenguta smerita a florilor albe de cires. altii Supt alte fete vedeau altii pe Eminescu, de alts vrista si de aiurea decit din acea serioasa si naives Moldova a noastra, a carii inima bate totdeauna pentru noile vesti bune ale idealului. Dar supt alte fete ni s-a infatisat si noua poetul neno- rocit. Nu ne-a molipsit cersitul public, cel putin indiscret, cu publicare de scrisori si amanunte dezgustatoare ale unei boli urite, si in aceste scrisori se amesteca si numele surorii lui, Henrieta, pe care mi-o aduc aminte, asa de asemenea cu fratele ei, zeul tinar, tot asa alba, cu fata de marmura, sigura in linii, cu ochii linistiti negri, adaugindu-se la aceasta infatisare de nerealitate, de frumoasa inchipuire, despretuitoare pentru vieata, nemiscarea, aproape desavirsita, a unei ciudate paralizii de tinereta. Nu 1-am jignit, am putea zice, deli era viu, prin cuvintarile de beranu i-am jignit memoria, rie in folosul unor subscriptii mai mult sau mai putin factice, n-am trimbitat si crainicit boala lui, care mai la urma urmei nu -1 privea decit pe dinsul, intrucit 11 mai putea privi ceva, si pe cei saraci cari-1 cautau in saracie, iar pe ceilalti ii putea indemna doar la ajutorul ascuns pe care mina stinga nu-I §tie in clipa cind it depune dreapta. N-am asteptat interpretarea sociala a d-lui Gherea din Contemporanul", un 109 fel de Viata Roma- neasca." a timpului, mai brutala, dar mai sincera, mai grosolana, dar mai putin perfida, pentru a primi in not pe Eminescu. Trecea pe stradele Iasului un om greoi, gros, cu mustatile rase, rau imbracat, impiedecat in miscari, care-si smulgea firele de par de pe fata si apuca de turnure pe femeile care-i placeau. Multi se tineau distrindu-se. Noi de dinsul, Doamne ! intorceam capul de la el, cum 1-ai intoarce de la trupul neinsufletit, ajuns hidos prin impia * descompunere, al unei fiinte respectate si iubite. In Botosani intra apoi, asteptat de o seama de lume, linga Henrieta, nici trista. nici vesela, ci nemiscata in alba ei figura linistita. acelasi om gros, fara vristZi, pe buza de sus a caruia se desfacea acum o must* groasa neagra. Acasa la el veneau acum des prietenii, ca sa afle vesti, care ajungeau pe urma in presa. Odata linga piata cea mare it intilnii, thin- greu picioarele bolnave, cu ochii pironiti in jos. S-a uitat lung la acela care-i salutase geniul, ca si cum n-ar fi fost la mijloc ceata nenorocirii, si apoi picioarele bolnave drill mai departe pe acel du-si care fusese Mihail Eminescu. ...Si care n-a mai fost niciodata, desigur niciodata el insusi, cu toate scurtele licariri inselatoare. Cind interesatii it scoasera inainte din nou la Bucuresti, cu Fintina Blanduziei", un situ; de rusine indignata ne strinse sufletele. Moartea, orice moarte era mai bunk si, cind moartea cea mai rea dezrobi de tirania unei boli injositoare un suflet care se intrupase pe vecii vecilor in versuri nemuritoare, ca o vedenie * nelegiuit (N. ed.). 110 mita. se departa de noi. Eminescu se absorbise intreg in gloria sa. Ea creste zilnic. Tinerii altor generatii pot fi robiti trecator de alte stele, mai apropiate de ei. Lumina for nu ne e strains o primim cu multamita dar, cit priveste mingiierea, indemnul, religioasa purificare si innaltare a sufletului pe care ai dreptul sa o cei de la poesie, pe care ea o cla asa de rar, noi, cari am Post tinerii de acum douazeci de ani, nu mai avem nevoie sa cautam raze. Neclintita 5i eterna ni le trimite si azi steaua noastra. 1909 invitaturile ce le da Mihai Viteazul I Persoanele sosite cu not nu mai au nevoie de a fi lamurite asupra scopului cu care am venit not aici. O fac aceasta pentru acea parte din tirgovisteni cari au venit sa ne vada si sa ne asculte si carora le exprim in lipsa celorlalti multamiri pentru primirea ce ni s-a facut in acest ora§ de cultura. Venim Era nici un scop ascuns si farce nici un sentiment de interes personal on de partid. Venim pentru biserica in care zace Mihai Voda, venim sa praznuim 310 ani de la implinirea datei cind o oaste romaneasca a intrat in Balgrad, in AlbaIulia, prin dreptul biruir4ei, prin rasplata dreapta a unor silinte mari, a unor grele jertfe. De aceea am venit. eram datori s'a venim, chiar in imprejurarile in care am venit, pentru ca atunci cind s-au implinit 300 de ani in capat de la petrecerea evenimentelor care alcatuiesc epopeia anilor : 1595-1601, cind s-au putut socoti trei veacuri depline de la ispravile strabunilor, gindul societaPi romanesti era aiurca, la micile noastre nevoi §i patimi, la pastra112 rea locurilor castigate in lupta politica si la aducerea pe caile obisnuite a unor stapini noi*. Totdeauna, ca si la sarbatorirea zilelor marl ale lui Mihai Viteazul, Cara aceasta a fost prea ocupata pentru a-§i pierde vremea in cultul eroilor sai. i mai era ceva care a impiedecat comemoratia cuvenita. Suntem deprinsi a intreba, cind e vorba de comoara amintirilor si de flacara nadejdilor noastre, §i pe dusmani, pentru ca si ei, aliatii nostri, sa ni se ingaduie amintirea §i asteptarea. Intrebam Viena, care intreaba la rindul ei Pesta, daca avem voie sa serbIm pe acei caH, avind o inima, o indrazneala, un avant, si-au ingaduit sa cucereasca pentru neam fara sa intrebe nici Pesta, nici Viena. De aceea, cind s-au implinit trei sute de ani de la marea biruinta si de la fulgeratoarea tragedie a lui Mihai Viteazul de la Calugarenii celui dintii lumini§ de sabii romanesti libere, de la luarca in stapinire a pamintului romanesc din Ardeal, de la intregirea prin cistigarea Moldovei a trupului national romanesc dezrobit, de la infringerea lui la Miras lau, de la razbunarea din Goraslau, de la tradarea si macelarirea Viteazului, aceeasi liniste neturburata ca 1i astazi stapinea in Tirgoviste, in manastirea Dealului**. * Se refers la dcmisia guvernului liberal Dimitrie A. Sturdza la 11/23 aprilie 1899, dup6 care vine la putere guvernul conservator Gheorghe Grigore Cantacurino (N. ed.). ** Se refea' la atitudinea duplicitarl in problema ardeleana a lui Dimitrie A. Sturdza (Nfitita) presedintele partidului national- liberal, mai ales in perioada acesta a fost prim-ministru, 1895 cind 1896 si 1897-1899, aceasta ultima perioada corespunzind cu comemorarea batahei de la 5elimb'ar (N. ed.). 113 Macar astazi si macar noi am venit. *i am fi venit intr-un intuneric si mai adinc, cu si mai slabe puteri ca sa ne facem datoria, catre neam, de a lumina. N-am venit la mormintul lui Mihai Viteazul ca la orice mormint. Caci sunt morminte inchise si altele pe care nimic, nici o vointa dusmana, nici o tiranie nu le poate inchide. i mormintul lui Mihai Viteazul e dintre acelea care nu pot fi inchise. Acolo se zbuciuma, neimpacat gi dureros, idealul nostru gi, cit timp va fi neindeplinit acest ideal ce se zbuciuma in durere, nu va fi loc ceas de odihna pentru acel mort de acalo care e viu in cugetele noastre, care e insasi viata, rivnitoare spre dreptate, spre lumina, spre putere a acestor cugete. In Tirgovistea moarta de azi, noi, cei vii, am venit astfel sa vorbim cu Mihai, cel vesnic viu in suferinta. ySi, in tacerea de mormint de acolo, el ne-a vorbit, dupa clipa rugaciunilor de pomenire gi a soaptelor de nadejde. Puhoiul neamurilor ne stapineste si ne-a stapinit, gi, fata de acest blestem, atita am stiut sa facem, sa ne intrebam pina cind aceasta nemilostivire dumnezeiasca, pina cind aceasta mucenicie a unui popor nevinovat ? 5i n-am inteles ca rugaciunile cersesc in zadar mila cerurilor ! N-am inteles ca adevarata rugaciune, primita de dumnezeu in orice ceas, este aceea a muncii, a constiintei de sine. Cerurile, care nu arunca binecuvintarea for asupra cersetorilor, se deschid, bogate in binecuvintari, asupra muncii omenesti constiente de scopurile ei, asupra vitejiei, asupra straduintelor indaratnice, asupra ispraN, ii indeplinite. 114 Prin fapta lui, asa vorbeste Mihai. El a venit intr-un prezent nctrebnic, pe care unii ii linguseau si se foloseau de pe urma lui, altii it indurau, altii plingeau si se rugau si cereau dreptate, iar el, inarmindu-se, 1-a raspins. Constiinta noua si tare, luminata asupra drepturilor noastre si asupra puterilor ce erau in noi, el a izgonit cu sabia de foc a arhanghelului pe acei cari nu intelegeau ca trebuie sa piece de pc pamintul altui neam. N-a chibzuit prea mult 5i n-a cerut sfaturi indelungate intelepciunii, care potriveste drumul la fapte, mai rare on decit moralizeaza pe urma for dupa ce, fara dinsa, ele au fost indeplinite. Prin rascoala contra turcilor, el, stapinitor slab peste tara slabs, el, nesigur de ai sal, a infruntat pe cel mai mare Imparat al lumii, stapin pe cele mai uriase puteri de bogatie si de ostire : a provocat lumea turceasca, admirabil disciplinata. Un viteaz, aceasta inseamna, adaugand la acea slabiciune, la acea nesiguranta elementul personal care transforms invinge. Astfel, a putut fi eliberatorul acestui si neam romanesc in glorie si jertfa, nu in socoteli si cersire. 5i, astazi, pot sa iea aminte cei ce intreaba oracolul, cu minile pline de daruri, si stau pe ginduri intre Viena si Pesta, intre imparat si Kossuth, intre Kossuth si Justh. Liberarea unui neam se plateste cu singe, si neamul care n-are in prezent acest prisos stump de vie* pentru pregati vieata viitorului, acela sa-si suporte robia in tacere. Caci nimic nu se poate dobindi , cum o spunea in biserica presedintele nostru, 115 decit prin tine instill., prin ce-ti giitesti luptind cu primejdia vietii, cu generoasa risipk a singelui*. Nu pe o tale plink de flori, zvirlite din dreapta si din stinga, pe cind de sus plouk lumina cerului albastru, ci pe calea tragick a trupurilor calde, stropite de singe, se merge drept la izbindk. Cu ostasii, si nu cu milogii neobosili ai tuturor vremurilor ! Biruinta smulsk la Cklugkreni lui Sinan-Pala n-a fost, astfel, fapta unui singur om, ci a unui neam intreg, a miilor de tined cari dc bunk voie s-au coborit supt brazdk, jertfindu-se pentru ca sk putem trki noi, cei de astkzi. 6i iatk o intaie invatatura pentru cei ce se merg acolo la mormintul lui, de uncle se revarsk in vesnic izvor cuvintul de vieata : ca pentru a putea trki o vieata, ce ti-a fost dkruitk, esti Bator s-o meriti, ca om si ca neam, in fiecare clips. II Si a doua invatatura ne vine din greutktile vietii lui, din suferinta §i moartea strkbunului. Dupk. Cklugkreni, avintul rkzboinic 11 duce mai depart; intr-un mare vifor de patimk, de primejdie, de ostcnealk §i suferintk. Inainte de-a trece, el, Domnul muntean liber, in Moldova, inainte de a intra in Iasi si in Suceava, facind sa tresark de mindrie in mormintul lui de la Putna tefan-Voc15.cel-Mare, unind gloria lui nouk cu sfinta glorie veche, el a intrat in Ardeal, trecind Carpa%ii despkrOrli seculare. In ceasul acesta la 5elimber se inalca Fara pomenire, lipsitk de recunostinta invinsilor si * In editia 1911 a sa'ngelui tanar" (N. ed.). 116 de tarniia celor de un neam cu invingatorii, movila mortilor no§tri din ceasul cuceririi, asupra carora n-au curs Inca lacrimile noastre juruind rasbunare, rasplata. Dar nu ca induio§at Domn roman a intrat MihaiVoda in Ardeal, ci, dupa idealul timpului aceluia, ca mindru cuceritor. Awl care, in 1595, desrobca Tara cu un mare gest eroic, patrundea in Ardeal, nu cu acea corwiinta care se raspinde§te astazi mintuitoare, ci ca reprezentant al drepturilor Imparatului de la Viena, al dinastici habsburgice, care tot- deauna a §tiut sa intincla mina cind a crezut ca folosul se poate avea fara risc, sa o retraga dupa ce s-a fript §i sa gaseasca pe altii pentru ali arde minile ca sa i-1 scoata din flacara primejdiei. In iunie 1598, cinstitul, credinciosul Mihai-Voda, om al vremurilor de cinste §i credinta, virtuti pierdute de atunci, jura la manastirea Dealului, in fata reprezentantilor imperiali, jurarnintul de credinta Imparatului cre§tin. Deci, el vasal, eroul libertatii noastre ? Dar nu e deosebire intre vasalitatea declarata de atunci, §i intre cea de azi, nedeclarata. Stint vasalitati cu libertatc §i este o libertate units cu cea mai pagubitoare robie. Eram stapini atunci, la noi acasa, pe bogatia noastra, pc idealul nostru. Azi, in vremea neatirnarii, a gloriei, a stralucitoarei coroane ridicate, intr-o ultima mi§eare, de minile tinere care Intepeneau de atingerea mortii pe cimpul de lupta*, noi nu mai suntem stapini pe bogatiile noastre, §i nu prin tirania din afara, ci prin frica din launtru chiar, ni se interzice dreptul de a pastra idealurile noastre. * Se refers la Razboiul de Independenta din (N. ed.). 117 1877 Si, intrind in Ardeal, a gasit Mihai multi lume, de natii, suflete si limbi deosebite. [...]. A gasit pe sasi, constienti pang azi ca, daca sunt acolo si trebuie sa fie, o datoresc marii for natii, luminate, solidare si puternice, ai caror reprezentanti sunt ei aici, la poalele Carpatilor. Dar a gasit si pe romanii sai, cari -1 asteptau. Astfel se dovedea si atunci Ca mai adevarat decit cugetarea critics a celor de sus e instinctul sigur, pornind de la puterile cele mari ale vietii, de la tainele organismelor nationale, al multimilor omenesti. Si s-a sculat astfel in ceasul izbavirii, s-a sculat sat cu sat la vestea intrarii lui Mihai. In vaile mun- tilor, pe intinderea sesurilor, mii de mii, in sate batrine, au nadajduit si au aclamat. Aceia cari, si azi, dupa trecere de 300 de ani, in robie in indiferenta noastra desavirsita fats de ei, sunt in asteptarea Craiului, a Imparatului romanesc, pe care-1 cer cei din Ungaria, cind n-au dreptate de la unguri si pe care-I vad in viitor teranii bucovineni, cind, in umbra unei ctitorii a lui Stefan Imparat, intreaba pe oaspetele din Tara cind va sa vie Imparatul romanesc cel nou. Aceasta era, si e pans astazi, dupa cele trei sute de ani de indiferenta din partea noastra, starea de spirit a taranimii de acolo. Dar Mihai Viteazul era un om politic adesea on asa de putin si de nesigur lucru, chiar cind e cineva un adevarat om politic, si nu un biet politician , si, ca om politic el se incredinteaza factorilor cornpetenti cari se chiama azi in Ungaria Andrassy, Apponyi, Kossuth, Justh, iar la not cum ii stim fiecare. Si factorii competenti", indepartindu-1 de ai sai la fiecare pas, pe neted drum de oficialitate, 1-au adus la infringe118 rea de la I\Iiraslatt, 1-au intrebuintat la Goras lau ai 1-au tirit la tradarea de la Turda. Mare invatatura ! Prin neamul nostru se putea indeplini trainic idealul, claca, intru cit era cu putinta macar, eroul ar fi tinut seams de acest factor, necompetent. Tot geniul lui militar nu i-a putut asigura insa biruinta pe calea altora, pe care se ratacisera pasii sai, dupa stralucirea ispitei. Calugarenii au fost sfarimarea portilor Iadului, si osinditii nevinovati strigau din dureri catre Arhanghelul izbindei, dar el a mers inainte, pe drumul de bucurii ispititoare, la capatul caruia ii zimbea Raiul si-1 astepta prapastia, si decit Iadul mai neagra. Gre- seala de atunci nu mai trebuie repetata. Oriunde e o farima din neamul nostru, de ea trebuie sa tinem seama. intai. Din pamintul nostru sa scoatern aurul care-i zace in adinchni. III 5i, acurn, al treilea invatamint, cel ce vine. dupa moartea eroului, din nerazbunarea lui. Nici un om mare nu e asa de mare incit el singur sa poata indeplini o opera mare. Omul cel mai mare are nevoie de cei mai mici, de dorinta de munca, de setea de jertfa a lor. In aceasta neaparata solidaritate omeneasca la cele mai inalte lucruri ale vietii e o imbarbatare si o mingiiere pentru cine n-a fost ales din ceruri pentru a sta in frunte. Nenorocirea lui Mihai Viteazul fu ca el se gasi de la o vreme singur cu constiinta sa, cu increderea sa in sine, cu vitejia si mindria sa. Oa119 menii mari insa cresc in puteri prin valoarea morala a societatii in care traiesc. Altfel se ineaca in trivialitatea vietii obisnuite, on se sfarma. Sunt oameni cari fac pasul greu dinthi, in jos, si in curind numai un virtej al apei murdare arata unde au disparut ; pe mormintul for nu se pune nici o cruce si nu se varsa nici o lacrima. 5i sunt oameni mari cari nu consimt a intovarasi, pentru avantagiile for personale, in pacatele ei o societate ordinara. Ei se zdrobcsc. Dar, chiar daca un astfel de om se zdrobeste, zdrobirea lui nu e zadarnica. Peste tragedia lui pluteste o amintire vesnica pe care n-o pot nimici acei cari 1-au ucis, si, neaparat, vor veni timpuri care se vor curati prin aducerea aminte a celui care a suferit martiriul. Asa fu soarta lui Mihai Viteazul. Daca s-ar fi sprijinit pe o societate insufletita de spiritul sau, el n-ar fi ratacit ca un prigonit de soarta pe pamintul tarii careia-i daduse libertatea. N-ar fi ratacit ca un fugar de la Buzau la Arges, de la Arges in Oltenia, in mindra Oltenie unde fusese si el Ban al Mehedintilor si care acum stkea nesimtitoare la nenorocirea lui. Nu si-ar fi singerat fruntea de treptele tronului prea-inalt". Nu s-ar fi intors la brat cu Basta si nu s-ar fi intimplat apoi ce s-a intimplat la Turda. 0 tars intreaga s-ar fi ridicat sa-1 apere, sa-1 inalte, sa-1 razbune, si s-ar fi vazut ce poate face o tars intreaga. L-a ucis siguranta lui Basta ca nimeni nu se va ridica sa-1 razbune, ca dupa uciderea lui va raminea un partid imparatesc la noi, pe care nu-1 va dezgusta nedreptatea si nu-1 va cutremura crirna. 120 Astfel Alihai a picrit din lipsa de constiinta a popoi ului sau. Dar veacuri au trecut, si constiinta noastra invie la lumina amintirii lui. Noi ii vom da capului profanat, scos spre priveala curiosilor si doritorilor de distractie, un mausoleu de marmura. Dar piatra de deasupt a lui nu-1 va inchide. 0 cheie de aur vom pastra-o pentru a deschide mormintul in ceasul care se va cuveni. Cultura romaneasca 11 va pregati, prin toate asezamintele ei, si prin aceasta al nostru in care patrunde si o raza din alt ideal. Cheia de aur o vom tinea aproape de inima noastra. §i in ziva cuvenita cu ea vom atinge mormintul, si el se va deschide pentru a creste puterea constiintei noastre cu puterea minunata a Viteazului ce asteapta. 17 ,ioicnzbrie 1909 Ion Ghica Nici nu stii cind vin initiativele pentru un act de dreptate. Unei astfel de initiative neasteptate, si care desigur ca n-a venit prea curind, i se datoreste impodobirea gradinii Ateneului cu bustul lui Ion Ghica. 5i e foarte interesant cine 1-au comemorat : un liberal ajuns conservator-democrat, un liberal ramas liberal, dar care n-a avut niciodata lcgaturi strinse cu Ion Ghica. Prietenii politici, vechii prieteni de aproape, tinerii formati pe linga dinsul ? Vor fi fost ocupati aiurea, in aceste zile de congrese noua pentru lucruri si moravuri foarte vechi. Prietenii personali ? Dar cine nu tie ce inseamna in Romania, sa zicem mai larg : la romani, prietenul personal" ? Despre politica lui Ion Ghica se pot spune multe. Cel mai adevarat lucru ar fi acela ca el a fost unul din oamenii politici, foarte multi la numar, cari nu fac politica. Nu pot s-o faca. In cazul lui special, ar fi facut politica, si Inca asa de activa, in acele imprejurari ale vechiului regim pe care le osindea, de astfel, din toate puterile sufletului sau. Acest liberal, nu prea liberal, avea aptitudini mostenite pentru politica de cabinet, care in legaturile dintre 122 state se cheama diplomatie, dar care la popoarele nelibere inlocuieste propaganda larga, crearea si conducerea curentelor, pastrarea contactului cu o intreaga lume care, °data. trezita la vieata, intelege a o trai, si cu cita patina ! A inceput conspirator, a urmat cu beiu de Samos, reformator in sens european, si cu mult succes ; a incheiat ca reprezentant al Romaniei la Londra. In sfatuiri stia sa taca si sa astepte ; la Minister avea, din educatia pe care o prinaise, rivniri spre nepartenirea Statului, asa cum o afli mai mult sau mai putin la apuseni ; in Camera nu-si afla locul, deli ca profesor se dovedise vorbitor. Unii din tovarasii lui de activitate nu 1-au crutat mai mult decit dusmanii : putini i-au stat in adevar aproape si au pastrat despre dinsul o amintire vie si labial. In literatura a scris si un roman 1 si in stiinta, dad. e vorba de evolutia formei literare, a cuvintelor on a conceptiei stiintifice, abia data i s-ar putea face un loc. Ca profesor a functionat pu%in, deli in imprejurari care nu se vor mai intoarce ca sens, valoare si folos al unei catedre. Daca Ion Ghica se cuvenea de mult sa aiba un semn de amintire, aceasta se datoreste insa, nu acelei politice de nuanta putin cam orientala in ton, on aspiratiilor spre occidentalism pe care ea le imbraca, si, in sfirsit, meritelor scriitorului, barbatului de stiinta, ci insemndtlitii lui culturale. A venit intr-o vreme cind, urmarind acelasi stop, inoitorii stiau sa-si gaseasca fiecare drumul sau deosebit, potrivit cu insusirile de care era inzestrat fiecare; a venit ca reprezentantul acelui sfirsit de veac al 123 XVIII-lea, fare nimic romantic, modern in el. Era omul lectiilor pe care le primise, al cartilor pe care le citise. Nu poate fi socotit nici ca un inginer, nici ca un matematician, nici ca un naturalist, nici, in sfirsit, cu toate sfaturile pe care le-a dat in aceasta privinta, cuprinzindu-le intr-un volum intreg, ca economist. Dar avea, ca invatatorii sai prin grai si prin scris, o incredere nemarginita in stiinta, in stiinta pozitiva, exacta, careia-i atribuia si o superioara valoare educative, socotind-o ca mijlocul prin care, reformindu-se toata cugetarea lumii, se poate crea o noua omenire pe deplin lamurita asupra motivelor, indreptatirii si urmarilor tuturor faptelor sale, noua omenire fericita a Libertatii, Egalitatii Fraternitatii, logic si definitiv demonstrate. Fireste ca in aceasta conceptie era o gresala. Nu cu cele trei cuvinte magice, nici cu deprinderea argumentelor si cu practica sofismelor inainteaza lumea, ci cu o culture morale care nu vine din silogismc, nici nu se sprijina pe teoreme. Dar din acest fel de gindire putea sa iasa un fenomen sufletesc care, acela, inalta si impune : admiratia pentru cuceririle pentru supunerea naturii de dinsa, pentru apropierea oamenilor unul de altul si alinarea gumtatilor traiului. i sentimentul acesta era la. Ion Ghica asa de puternic, incit el da aripi frazei stiintifice si amesteca intr-o cuvintare inaugurals, intr-o lectie, intr-un articol de revista, pagini de acelea care, prin superiorul for idealism si energia afirmatiilor de ordin Inalt, pot servi la ridicarea sufletului generatiilor tinere. 124 Un bust ? Cutare primar bucure§tean are o statuie intreag5.. Poate ca lui Ghica astazi i se cuvenea ceva mai mult : a se pune ling5 povestirile lui din viata trecutului, acele Scrisori ciltre V. Alecsandri" dup5 care-1 canoate lumea, scrierile m5runte risipite prin reviste, pierdute ca bro§uri. In ele cred ca s-ar easi, prin astfel tie pagini, ceea ce trebuie pentru a-1 aeza §i mai sus in stima timpurilor noastre. 23 mai 1910 Grigorescu, dupi Vlahuta Cartea de prietenie si pietate a d-lui Vlahuta despre Grigorescu a apartit.1 E un vrednic prinos adus memoriei celui mai mare artist pc care 1-a produs accasta tars pentru a se rccunoaste, inseninata, inaltata si vesnicita, in opera lui. Pina acuni nu s-a tiparit la not o scriere a carei inratisare exterioara sa fie asa de mult la nivelul datoriei de recunostinta pe care o infatiseaza. Multe se pot spune despre aceasta biografie poetics si interpretatie lirica, prin care autorul ei a dat Inca odata dovada de finul sau simt pentru frumusetea atinsa si prin alte mijloace decit ale literaturii, in care ocupa un loc de frunte. Aici vreau sa amintesc insa numai doua magi datorii pe care le avem fata de pictorul tarii si taranului nostru. Grigorescu era dintre acei oameni cari se inchid in misiunea for ideala, cari inlatura once curiozitate profana de la un laborator de arta din care au tinut stiut sa faca un altar, cari nu se pot vedea pe ei decit in ce au ajuns sa indeplineasca prin contopirea deplina a sufletului for cu dumnezeiescul model. Ce poate fi pentru un asemenea om, care a lepadat de mult zdrentele sale vulgare de personalitate tinzind a fi numai o individualitate in cusi 126 amanuntul biografic, genealogic, prinsul artei for cronologic : accidente, legaturi cu lumea, de la care de mult s-a hotarit sa nu primeasca nici o Inrturire, oprindu-se chiar de la cetitul in ceasurile libere, pline pentru dinsul de viziuni noua ? Astfel a doua zi dupe moartea sa marele pictor a intrat in legenda, in acea legenda de aur" pe care talentul d-lui Vlahula o schiteaza astazi cu maiestrie. Dar noua ne e iertat sa dorim a afla lucruri pe care Grigorescu insusi nu le-a pretuit si de care n-a vrut sa auda. Recunostinta noastra, fare sa piarda caracterul ei pios, vrea sa be stie. Nu vor fi totdeauna esentiale pentru arta lui prin care s-a inscris in paginile dintai ale vietii neamului, dar, si astfel, pins la cel mai neinsemnat" punct din atingerile cu pamintul ale acestui om care si-a gasit o carare in ceruri luminoase, ne simtim datori a cunoaste. 5i, oricum, cel mai singuratec dintre izolati, prin modestie on mindrie umana, sufere de aici de jos atingeri care schimba alcatuirea intima a acelui suflet pe care s-a chinuit asa de mult sa -1 tie mai presus de orice influents. Ay= nevoie de biografia arnanuntita a lui Grigorescu. Azi Inca ea nu se poate scrie. Dar se cuvine sa o pregateasca oricine are in pastrarea sa o informatie care poate folosi. D. Livianu, care a cunoscut pe pictor in anii de la Inceput, a scris o vieata a lui Grigorescu, de proportii destul de intinse, o tine Bata de tipar : poate ca vom putea-o da in curind. 1 Intre hirtiile raposatului academician Grecescu se afla scrisori inedite ale artistului tinar, care invata in apus o discipline artistica si se forma intr-un me* S-a pierdut la mine in vremea iliboiului (1934). 127 diu care lipsea la noi. Acasa, in locuinta de munca din Cimpina, fiul marelui initiator in pictura despre noi insine poseda de sigur o sumedenie de hirtii asupra carora si publicul are drepturile sale. Cine ar lua asupra-si sarcina de a cerceta, clasa si intrebuinta aceste materiale, ar merita, de sigur, multamita tuturor. Sa se grabeasca : in aceasta Cara a noastra lucrurile cele mai pretioase se imprastic si se pierd rapede, in mijlocul unei indiferente care arata ce superficiala e inca acea culture cu care ne place a ne mindri. Grigorescu nu s-a invoit niciodata la populariza- rea, in orice chip, si de oricine, a operei sale. aaduse forma definitive, tipul caractcrului artistic al unui popor, dar popular nu era nici prin gusturi, nici prin ambitie, nici prin dorinta de trai bun. Ii era de ajuns ca tablourile lui suet, ca le vede, ca le vad si altii, cari pot intelege ceva din ele. A le preface on a le vedea prefacute in fototipii u era peste masura de antipatic. Toti cari 1-au cunoscut stiu cu ce groaza se cutremura el la ideia acestei imputinari triviale a celor realizate de dinsul cu atita silinta a sufletului intreg, setos de a se exprima intr-o forma invariabila. Desigur ca este o mare deosebire intre tablouri si cea mai izbutita reproducere a lor. Mai ales cind ai de a face cu opere de acelea in care conturul se inlatura ca artificial, in care culoarca insasi e silita a da efecte care nu par a putea sa fie in limita mijloacelor materiale, in care, in sfirsit, tendinta, tot mai pronuntata in despretul oricarei aprecieri e sa dea prin natures un fior de poezie supranaturala. Insa aceasta e osinda picturii, fiecare arta avindu-si osinda de insuficienta. Altfel nu -1 patent 128 avea toti pe acelasi Grigorescu. Si trebuie sa-1 avem. Suntem astazi in stare sa simtim aceasta nevoie. Ne incunjuram de propria noastra fiinla prin el. Prin mijlocirea lui primim o mai inalta constiinta de valoarea noastra si o mai deplina simtire pentru elementele ideale care in sufletul nostru asteapta sa fie chemate. 0 necesitate morals e astazi sa avem supt ochii nostri carele ratacitoare, fetele zugravite din nevinovatie si lumina, pastorii incunjura%i * de natura din care ei fac parte Intregitoare, primavara pomilor si a florilor, scenele clipei eroice a razboiului. Sa aiba curagiul ,un editor dar nu fara sfatuitorul sau artistic de a impodobi tot Tinutul vietii noastre nationale cu bune reproduceri din pinzele cele maxi ale lui Grigorescu. Ar contribui la educa- tia noastra a tuturora. Sau Casa 5colilor, care a editat splendidul volum al d-lui Vlahuta, li-ar putea da astfel o mai larga raspindire prin cliseiele unei carti care costa 90 de lei. 24 octombrie 1910 * In edilia 1934 pastorii imprejmuiji". Credem ca e vorba de o gre§ala (N. ed.). Doctorul lacob Felix Supt raportul frecventarii sedintelor membrii Aca- demiei Ronane se pot imparti in patru categorii : cei cari, nefiind in Bucuresti, nu yin decit intimplktor sau la sesiunea generals din martie ; cei cari, fiind totusi in Bucuresti, s-au deprins a nu veni niciodata ; cei cari yin regulat, incaseaza diurne §i, dupa ce au stat o clips, merg acasa sau pe la afaceri ; si, in sfirsit, acei cari isi fac datoria pins la sfirsitul sedintelor. Unul dintre acestia nu se va mai vedea la sedintele de Vineri. Putinii ascultatori din tribune nu vor mai recunoaste pe batrinul foarte alb, curat si ingrijit, cu favoritele blajine si stralucitorii ochi buni, care venea sprinten, steins in redingota lui neagra, zguduia puternic, din toata inima, mina acelora dintre colegi cari-i plateau si se aseza la un colt de o parte, cetind iute, nervos, in vreo carte noua, ale carii foi le taia cu vitejie. Caci, de multa vreme, batrinul academician constiincios nu auzea decit cu ochii, pe cari ii indrepta multamiti, bucurosi, indemnatori catre acel vorbitor despre care stia ea spune lucruri folositoare, cu scopuri cinstite. 0 alegere in sectia stiintifica va da raposatului doctor Felix un succesor, mai rau sau poate si mai bun, 130 dar pentru citi I-au cunoscut pe dinsul si 1-au iubit pentru insusirile lui alese, ascunse totusi cu atita discretie, el nu va fi inlocuit niciodata. Ei vor c5.uta si de acum inainte senina frunte lucie aplecata cu o sirguinta tinara asupra cartii nou5.. 5i, iarasi, supt raportul frecventarii bibliotecii, sunt mai multe categorii de membri ai Academiei Romane. Unii af1a prin raportul anual al d-lui Bianu ca aceasta biblioteca tot mai exista, ba chiar se imbo- gateste din an in an. Altii imprumuta de la dinsa multe carti, pe care le folosesc sau ba. Mai rare on se vede insa cite unul in sala cea mare, lucrind de-a valma cu oaspetii straini, cu studentii si studentele preocupati de lucrarile seminariilor si de examene, sub ochii functionarului de serviciu. Macar vinerea dup5, sedinta era sigur ca vezi printre acesti lucratori obisnuiti, far. titluri si situatii, pe dr. Felix. De departe i se auzea glasul cind cerea, in odaia catalogului, drtile de care avea nevoie. 5i, odata ce le Linea in mina, venea cu dinsele in mijlocul celor multi si tineri din Univer- sitatea unde fusese profesor pita da.un52i, si, la aceastalalta masa, incepea iarasi rasfoirea energica, si fruntea plina de atentie se pleca asupra rindurilor. Dup5. cit spune toata lumea, d-rul Felix a fast, pretutindeni si totdeauna, omul datoriei sale. Aceasta e inc5. destul de rar la noi. Dar nu numai pentru atita se cuvine a i se pomeni cu respect numele si a se p5stra o duioasa amintire despre batrinul care ne-a lasat. In vieata si in scrisul sau stiintific el a dat dovada. de sentimente inalte si curate, pe care le-a exprimat, cu toata sfiala ce era in fundul 131 deschis, pe fata. In cugetarea sa naturii sale, a fost patrundere si in cuvintele sale, care marturiseau necurmat, la orice prilej, unul din cele mai marl rele de care sufere societatea romaneasca statea un graunte de eroism. D-rul Felix era un strain. Fusese adus cu contract din Boemia, uncle se nascuse. Aceasta era prin anii 1860: e timp de atunci ! Tinarul doctor, invatat, muncitor, cinstit si amabil, avea frumoase perspective de viitor. Ele s-au si indeplinit : Felix a fost medic al Capita lei, profesor la Universitate, di- rector al Serviciului Sanitar si membru al Academiei Romane. Strainii stiinyifici cari vin la noi sunt, pins in ziva de astazi, oameni ambitiosi, lacomi fi totusi pururea nemultamiti. Cutare sas, doctor de ochi, care a capatat la noi o clientele bunk desigur ceva avere si s-a impartasit si de functii oficiale, dr. Fischer, a scris claunazi, raminind de altmintrelea in Bucuresti, una din cartile cele mai pline de ura fata de ,noi care sa fi iesit in ultimele timpuri. Principiul cel vechiu al aventurierilor ramine Inca ne,atins : exploatezi pe Valah, faci bani din increderea si din prostia lui, it batjocoresti Intne ai tai si -1 dai dracului cu toate ale lui, cit poi mai iute. Caci doar nu esti in zadar reprezentantul Inaltei, nobilei, binefacatoarei si milostivei civilizatii eumpene... Ca si Davila, a carui energie aristocratica nu o avea, doc- torul Felix nu a fost printre acesti conquistadores asupra barbarilor". El nu a inteks sa vie in Zara noastra pentru scopurile sale, ci sa primeasca in sine, pentru scopurile ei, aceasta tara, cu limba ei, cu aspiratiile ei, cu dureroasele si strasnicele ei nevoi. Ca putini dintre doctorii timpurilor noastre, el nu 132 Meuse in inima sa o zgrgfie, ci un altar pentru buna zeitg. Caritas. Pentru dinsul fapta si scrisul porneau de o potrivs de la acea milg de oameni care e muza inspiratoare a artei sale. Cind vrista si infirmitgtile ei l-au scos din slujba statului si a scolii, el nu §i-a dat dreptul de a muri in trindIvie. 0 noug activitate stiintifica, cea mai bung poate, incepe pentru dinsul atunci. Fusese profesor de igiena, venise ca igienist la directia Serviciului Sanitar, si el se gindi astfel sa cercoteze acum in toatg istoria noastra igiena publicg, desvoltarea ingrijirii ce s-a dat pe vremuri sIngtatii tuturora. Astfel apgrurg in Analele Academiei Romgne" un sir de studii care formeaza la un loc o mare carte bogata si aproape definitivg, care isi indreptateste titlul Istoria igienei in Romania". Acest medic batrin, fgre atingeri cu eruditia istoricg, s-a priceput totusi, cu vechea si buna sa metodg germang, sa gaseasca prin cat-tile noastre, pe care a ajuns astfel sa le cunoasca si sä le pretuiascg, mai tot ce-i era de nevoie. Cartea e bine informatg si scrisg curgator. Intre lucrarile de istorie stiintificg", e, desigur, cea mai bung. Dar si din alt punct de vedere ea se impune nu numai luarii aminte a invgtatului, ci si a oricgrui om de bine. Cad si in aceastg lucrare, ca si in toate celelalte ale lui, el mai are un scop, pe lingg cel stiintific. Intelegind si iubind in acelasi timp Cara noastra si neamul ei, el vedea bine ca nimic trainic nu se poate rgzima decit pe sanatatea, boggtia si bucuria de viatg si de lucru a tgranului. i in mijlocul atitor prefaceri, indreptatite si neindreptatite, a ati133 tot creatiuni, in parte fail viitor, a atitor jertfe pentru lucruri necugetate sau netrebnice uneori, in mijlocul acestei revolutii culturale, zgomotoase, risipitoare si increzute el vedea ca faptul care s-a uitat mai mult e prezenta in Romania a peste patru milioane de tarani foarte saraci, foarte intunecati la minte si amenint4 de toate bolile timpului si ale pe cind atria romani neaosi cintau biruinta din trimbitile usuratatii sau prefacatoriei sufletului. 5i, pe acest om din Horschitz 11 durea inima intr-adevar de durerea nestiuta a acelor patruzeci de sute de mii nenorocite *. Nu mai departe acum citeva zile, iesia o carticica de medicina populara, Ahnanachul Hygeia", in pre- fata careia doctorul Felix, care nu era scump la si la scris, tiparea aceste rinduri, datate din decembrie 1904, deci cu citeva saptamini inainte sfaturi mortii sale : Toti membrii natiunii formeaza o singura familie ; oricit de diferita sa fie pozitiunea for culturala gi economics, ei se influentea75, reciproc unii pe altii, si soarta acelora cari muncesc cu bratele inriureste si asupra traiului prezent si viitor al acelora cari nu lucreaza si traiesc din averile mostenite. A trecut timpul cind acest principiu economic a putut sa fie ignorat ; astazi stratul cult al societatii a inceput a se interesa mai mult de soarta celei mai numeroase fapturi a natitmii, care ne hraneste pe toti cu munca sa, a indemna pe muncitorul de * Credem ca e vorba de o lacuna in text. Probabil a acelor .patruzeci de sute de mii de suflete nenorocite. Grepla e preluata din 0 Ittptd p. 305. (N. ed.). 134 literara vol. I, 1914, pamint spre o activitate mai roditoare, a-i da educatiune profesionalk dar toate silintile cercurilor cirntuitoare vor fi zadarnicite, daca condiciile muncii nu vor fi imbunata/ite". In dootorul Felix taranul roman pierde pe unul din pu/inii sai prieteni adevarati, §i lacrima pe care, in ne§tiinta lui de oameni §i lucruri, nu poate sa o verse el insu§i, o plingem aici noi, arturarii tineri, cari gindim §i scriem pentru dinsul §i in numele lui. 30 ianuarie 1905 Un poet al florilor : D. Anghel D-1 D. Anghel, care scrie de vreo cincisprezece si s-a ridicat astazi mult mai sus decit inceputurile sale sfioase, de tinar eminescian supus, la Contemporanul" din Iasi, e un poet, in bine si, intrucitva, si in rau. In acesti cincisprezece ani d-sa s-a gindit neincetat la rafinarea simtirii sale pentru frumusetile ,naturii, pentru miscarile tainice, trecatoare, fugare ale sufletului si la mestesugita turnare a unui vers aromitor, straveziu, plin de un farmec blind si dulce, a unui vers in simplicitatea paruta a caruia este atita vointa si munca. A izbutit. In cartea sa de astazi, In grading 1, sunt flori pe care nu le privesti numai din treacat, ci vrei sa le ai linga tine, bucurindu-ti simtirile de insusirile rare ce scant cuprinse in ele. Nu o data esti silit sa cetesti de mai multe on versul frumos, dupa care vine altul, rareori tot asa de frumos, dar totdeiauna maiestru alcatuit rabdator si cu o ,nesfirsita dragoste lucrat. Oamenii fara gust si fara simt muzical cari se prapldesc dupa defilarile de silabe ale d-lui Haralamb Leca, sa-si dea osteneala sa compare. Dar carti cum e aceasta se scriu numai odata. Pe urma trebuie sa vie altceva. Ce anume ? Poetul acestei imbelsugate ani gradini, care e o grading boiereasca, o grading 136 scumpa, o grading pentru oameni avuti, trebuie sa-§i amintrasca 'totdeauna ca bogatia unui suflet de scriitor poate sa aiba numai dou5. izvoare : sau o cetire foarte intinsa, .necontenit innoita §i aducind o cugetare spornica de toate zilele, sau coborirea, umilirea sufletului catre natura intreaga §i catre toti oamenii, contopirea cu intreaga faptura. D4 Anghel n-are decit sa aleaga. 10 aprilie 1905 C. Negri Cuvintare la dezvelirea statuii lui la Galati (17 iunie) Intiia oars se ridica in Romania statuia unui oin pentru ca, aju.ngind foarte sus si putind razbate gi pins la cea mai inalta culme a puterii gi a stiut sa ramfie modest si sarac. Caci Costachi Negri n-a fost ce merita fara indoiala sa fie, ci a silit, cu 'toate puterile unei nobile abnegatii, unei desavirsite uitari de sine, sa nu' i" se dea nimic. El a pastrat numai ,atita din ce poate asigura singele, inrudirile, talentul, energia, cit era de nevoie ca sa poata servi tam. Si a cerut in schimb un singur lucru : sa se rasfringa multarnita asupra prietenilor sai, cari s-au inaltat prin el, asupra Domnului mare, caruia a stiut sa i se inchine intreg. A fost o mza curata, bucuroasa ca se poate confunda in lumina zilei ce se deschide. Sa ne dam sama bine de insemnarea* morala a acestui monument. Ridicat tocmai azi, deasupra egoismului fanatic de sine, a spiritului de factiune gata sa sfisie patria, a ignorarii oricaror indatoriri sociale si a negatiei criminale a oricarui ideal, el inseamna, nu numai omagiul unei natiuni adus virtutii politice Fara de pats, ci si indatorirea so* Aici cu sensul de insemnatatea morale (N. ed.). 138 lemna din partea tuturor celor buni de a urma, spre cinstea tarii si triumful moravurilor bune, acest nemuritor exemplu. Caci o tara nu se poate cladi nici pe cel mai netagaduit avint al unui suflet genial care urmareste cu mindrie zborul aripilor sale puternice si inc. mai putin pe maracinii impleticiti ai dibaciei politice, ci numai pe nemiscata piatra de temelie a caracterelor ce s-au jertfit pentru ca sa creeze o patrie. .5i nu poate fi o mai mare jignire pentru astfel de eroi ai biruintii asupra patimilor omenesti decit profanarea, prin zbuciumul neinfrinat al patimilor, capriciilor si poftelor, a templului pe care, jertfindu-se, 1-au ajutat sa se ridice. Prin scris si prin invatamintul scolilor suntem datori a face ca Romania de mine sa fie vrednica in ce priveste pui itatea ideala de inceputurile ei. $i inaintea chipului aceluia care i-a dat mai mult din fiinta sa paminteasca : glorie, bogatie, fericire, s-o fagaduiasca ori- cine mai are simtul celei mai inalte datorii a unui educator ! 1912 Spiru C. Haret Dintre not pleaca azi un calator foarte obosit. Timp indelungat, cu nesfirsita rivna gi cu silintele cele mai mari, a strabatut, intre prieteni cu alte ginduri si intre ajutatori cari se gindeau inainte de toate la sine, tinuturi in care, linga bogatia cea mai nemeritata, linga cultura cea mai zadarnica, linga cel mai obraznic triumf, se zbuciuma in adinc intunerec si in mare saracie, ca rasplata pentru toata munca ei fara ragaz pentru toate jertfele ei fara sfirsit, o intreaga inatiune. i calatorul cel fara odihna lass la o parte pe cei ce n-aveau inevoie de altceva, deck numai de cistiguri innoite si de lauds proaspata, pentru a ingenunchia inainstea celui cazut de greutati si a apropia de buzele lui arse ba.utura datatoare de viata. *i a facut aga an de an, pin5 ...... ce i s-a inalbit parul de anunca, pins ce bolile ostenelii sou atins de dinsul gi el insusi a cazut in marginea druTnului celui greu, asteptind ultima datorie fat5, de dinsul. . . . . and insa, din adincurile, ast5zi triste, ale multimii care 1-a vazut adesea, care s-a mingiiat prin el si a nadalduit intr-insul, se va rldica, sfielnic la 140 fiecare, dar, la toti impreuna, puternic si zguduitor pentru nesimtitori si pentru dusmani, strigatul durerii celei adevarate, acest om de bine, care a trait pentru dreptul si pentru suferinla altora, se va mingiia in lumea cea noua si va intelege ca oboselile care acuma au incetat pentru dinsul rt-au fost in zadJar. 1912 loan Mincu In Joan Mincu face o pierdere ireparabila nu numai arhitectuna romaneasca, inteleasa altfel dealt ca un mestesug lucrativ prin planuri improvizate si devizuri de zece on intrecute, ci si mica societate idealists din aceasta lume pornita furios pe cistig si capatuiala. Pe vremuri, cind moda servilismului in imitgie stapinea pe to%i aproape, el a indra.znit sa admire monumentele arhitectonice ale trecutului nostru, a avut rabdarea sa le studieze, a avut patrunderea ce trebuia ca sa le descopere originalitatea si marele talent ce se cerea pentru ca ele sa poata da mari cladiri noua civile, potrivite pentru nevoile altei epoce. Deosebindu-ne esen%ial de aceia earl fac astazi o hala de here ca o nava de biserica, o loja ca un amvon si un budoar oa un altar, el a topit elementele vechiului nostru mestesug de a cladi prin inspiratia creatoare, poetics, spre a da forme noua. Vieata i-a fost asa, incit de pe urma lui nu ramine cit ar fi fost in stare sa fack dar aceasta nu soade meritul covirsitor pe care si I-a cistigat faca de desvoltarea culturii nationale. Ar fi ajuns si o sirnpla schica, inlocuita de un concurent mai fericit, ca sa se stie ce a ir4eles si ce a voit el. 142 Era bolnav de multa vreme, zdrobit cu totul, incapabil de a-si mai apara dreptul, rind o mare si indrazneata nedreptate, atrase asupra. lui privirile induiosate ale fostilor sai elevi, crescuIi in aceste sanatoase traditii nationale ale colegilor de la .Scoala de arhitectura si ale tuturor oamenilor de bun simt, de bun gust si de inima. I s-a dat un banchet 1, la care si el a trebuit sa. vorbeasca. A rostit atunci, smulgindu-se din modestia lui tacuta, cuvinte de acelea, frumoase, adevarate si adinci, care, cuprinzind marturisirea idealului sau, vor trebui sa-i fie sapate pe mormint. 15i ochii cei mari si tristi au plins atunci de o ultima bucurie. Astazi ei s-au inchis si pleoapele for n-au putut sa fie atinse macar, intr-o ultima mingiiere, de mina pioasa a continuatorului. 1912 I. L. Caragiale Natura s-a sfiit sa scads prin chinurile si slabiciu- nile bolii pe acel tinar de saizeci de ani, 1 voinic, frumos, sigur, vesel, tot numai siguranta si energie , care era, pentru noii prieteni cari-1 vedeau des, ca 1i pentru prietenii cei mai vechi 1i, poate nu din cei mai rai, Joan Luca Caragiale. L-a luat dintr-un singur gest, caruia el i s-a supus fora sfiall. Traia de ani de zile intr-un exit de buns voie, pe care %ara nu -1 merita. Ea, si cu dinsul neamul intreg, ii incunjurase icoana de o stralucita glorie. Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale Crezului national. *i tot despretul pe care-1 arunca el admiratorilor gi iubitorilor sai n-ajungea ca sa stirbeasca aureola. I se recunostea lucru rar pe lume dreptul de a zice si a face oricui orice, de a jigni sentimentul public in once forma, de a sta impotriva vremii sale, si cind gresea ea, si cind el era gresitul. Marimea li caracterul de sigura eternitate a talen- tului sau literar nu explica indeajuns aceasta atitudine. Urm.asii can n-au vazut auzit omul, .n-o vor intelege la acest om cu ochii in can fugiau flacari ciudate, de ironie gi induiosare, de admiratie 1i porfire distrugatoare, acest om cu impresionantul glas 144 de impunere a credintelor si capriciilor sale, cu gesturile stapinitoare, zguduitoare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit plin de intentii iranice si de capricii rafinate, capabil de elementare asalturi crude, de entuziasmuri oarbe, de neinduplecata negatie provocatoare, azi intr-un fel, mine in altul, cu totul opus, dar totdeauna, ca poezie, ca gluma corosiva, mai presus de masura obisnuita a fiintei omenesti. i aceasta o respeotam, suntem datori a o respecta. E doar una din manifestatiile puterilor ce calauzesc lumea si, respectind un astfel de suflet, ei ne peste suferintele si resentimentele noastre, inchinam. Era asa pentru ca in el s-au luptat totdeauna, intr-un conflict tragic, care 1-a sfisiat, instinctele clasice cele mai sigure cu pornirile romantice cele mai cutezatoare. Cintarea de o suta de on cuvintul pe care-1 cobora pe hirtie intr-o caligrafie perfecta, pe care-I cetea cu o dictiune fara gres, pentru a-1 distruge la cea mai slabs indoiala despre adevarul corespondentei lui cu ideia sa on cu armonia operei. Un condei mai stapinit n-a existat vreodata, nici aiurea, si rare on un creator mai mare a nimicit cu mai multa pasiune opera sa pentru ca nu corespundea celor mai ,nobile intentii artistice. Dar, in acelasi timp, mintea lui era plina de planuri uriase, de figuri extraordinare, de ac/iuni exagerate, de contraste taxi, de atacuri revolutionare, de paradoxe nebune, si niciodata nu era mai mindru decit atunci cind putea sa prinda in senina forma clasica rece ceva din conceptille unui romantism inflacarat. Dar, pentru ca aceasta sa se intimple intre plan si mijlocul de indeplinire se cl'adea zilnic, an de an, 145 pins In aceasta clips de durere, o lupta in stare se distruga pe rind productivitatea, fericire.a unui om. si vieata Aceasta lupta ne-a rapit noun zecimi din roada fireasca a unui suflet mare. Dar ne-a dat si unul din acele exemple superioare de onestitate, de constiinta, de eroism in sacrificiu, de abnegatie pentru arta adorata, care fac pentru literature mai mult si decit cele mai mari si trainice din paginile lui. 1912 Aurel Vlaicu *oimul nostru ardclenesc a lunecat din slava cerului si s-a sfarirnat de aCest pamint aspru, care-si rasbuna astfel pe acela ce tindea sa se desfaca mai mult din robia lui cea grea. Vlaicu a murit. Cu aripile ultimului sau zbor i s-a frint 1i vieata ; vointa cea nebiruita s-a pierdut. 5i in adevar nebiruita a fost aceasta vointa. Fe- cior de taran, fara carte, fara avere, fara sprijin, dintr-un neam caruia guvernul sau ii vede numai pacatele, el s-a trezit intr-o buns zi cu gindul ca e frumos sa zboare cineva, ca el poate zbura, ca trebuie sa zboare, ea' pentru aceasta e facut pe lume. A trecut, ajutat de citiva prieteni, toate piedicile neprieteniei Ii, la capatul atitor incercari zadarnice, atitor silin i infrinte, el s-a pomenit in sfirsit acolo sus in cer, zburind. De atunci neintelegerii n-a mai volt alta ; n-a cautat un rost in vieata, o functie, o ocupatie, un coperamint, o vatra de familie, o iubire, nimic... Ii ajungea doar ca al lui era cerul, cerul intreg ! cind 1-au vazut acolo, taind undele vazduhului luminos, fringind Impotrivirile Antului, intrecind negurile, neamul lui intreg, toti acei iobagi de ieri, 147 setosi de libertate, de lumina, de neatirnare, i s-au inchinat, nu numai ca unui fiu iubit, mai iste% si mai viteaz decit ceilalti, ci ca unui vestitor, ca unui sim- bol. Cind in vijiitul for nerabdator porneau aripile, cind paskea de otel se cumpanea singura sus deasupra pamintului, cind se framinta cu puterile ceresti si le rapunea planind linistit vultureste, li se parea ca zaresc in viitor o alts minune : urmasii lor, sernintia lor desfacindu-se de sub stapinirea vechilor puteri, infruntind vrajmasiile din urmk zburind tot mai sus peste dinsele si odihnindu-se in lumina apoteozei victorioase. $i de aceea la nimeni nu s-a uitat natia cu ochi mai bucurosi, sealdati in lacrimi gi totusi plini de raze, decit la dinsul. Astfel tinarul care ispraveste iastazi in mijlocul durerii tuturora a fost un fericit, win toata madmea triumfului sau, prin toata caldura iubirii ce destepta in juru-i. i chiar acum, in clipa tragick el ,a avut favoarea dumnezeiasca de a sfirsi in lumea de sus, pentru si care-1 care traise, care-1 inchisese cu totul jertfi. Se uita barbati politici, se uita scriitori de renume. Pe el insa nu-t1 vom uita. Oricind indrazneala omeneasca va smulge aiurea succese stralucite naturii invinse, nu vom privi cu invidie pe acel invingator, ci vom zice cu mindrie : §i not am avut pe Vlaicu ! 1913 P. Cerna Cind a murit asa de tinar si in pragul rasplatirii grelelar lui osteneli de arfan si de bolnav, P. Cerna era un doctor in filosafie, a carui lucrare fusese primita cu o consideratie deosebita de profesorii sai germani, 1 era un candidat la o catedra. de Universitate si era, mai ales un nume cunoscut in literature noua, un talent consacrat, de care se legau magi sperante si al carui volum de inceput, 2 primit bine de toata lumea, °rice rezerve s-ar fi facut asupra genului insusi, poate cam artifical in intefusese asezat lectualitatea" lui inalta, uniforms in rinclurile cartikw spre care se intoarce o recunoscataare aducere aminte. Pacat de dinsul, au zis toli, afara doar de acea invidie satisfacuta care se ascunde spre a se bucura pe urma mortilor, pacat de omul invatat, pacat de mintea adinc cugetatoare, pacat de viitorul profesor al inaltatudui invatamint romanesc ! 4i se pregateste aducerea solemna a sicriului, ridicarea monumentului care sa mate ce ginduri au straba'tut odata aceasta tarina plinsa numai de straini. Mie insa dati-mi vole sa-mi pars faarte rau de un tinar sarac, modest si obscur pe care tntimplarea cad el nu era din talentele care se imbulzesc, 149 care-si rup o cale si prin zidul celei mai animalice indiferente pentru lucrurile spiritului ! pe care, zic, intimplarea mai -I scotea inainte acum vreo zece ani, cind nici eu nu cram alta decit un tidar care incepusem doar ceva mai de vreme. 3 Poate fiindca venea dintr-un sat, din mijlocul unor oameni saxmani, poate fiindca se simtea inca strain intre aceia la cari trecuse inca de copil, poate fiindca intre cei bucurosi si mindri de tineretea for se vedea bolnav, marunt, sten, poate de aceea era asa cum nu-I pot uita ca a fost. In lumea noastra, uncle baiatul de cincisprezece ani are grija de cariera si mijloace pentru a o face, acest tinar student era Inca de o supenioara si emotionanta nevinovatie, castitate a sufletului. Privea cu ochii lui de viorea, umezi ca de roua, prin care trecea un our ca al razelor, privea uimit la zbuciumul oamenilor, si in pardesiul suptire care-i acoperia pieptul atins se primbla ca intr-o nebiruita zale de arhanghel. Era asa de nou in vieata, adeca in durere, incit, cum nu credea in rautate, in minciuna, nu putea sa creada in boala, pe care specialistul gasise ca e lucru omenesc si folo- sitor sa i-o schiteze. Profesor la o scoala de fete, era desigur intre toate dornnisoara cea mai naiva, 5i, cind i s-a parut ca iubeste in adevar si adinc pe una din colegele sale de invatamint, a uitat ca si barbatii au nevoie de o alta zestire decit a inteligentei si a talentului, si, neavind macar, pe linga dinsa, vigoare si frumusete, a vorbit limpede ca un om singur ca va culege floarea spre care a Intins mina. Raspins, a simtit intiiasi data poate, ca sunt rani mai adinci decit acelea din care pornesc junghiurile carnii. 150 Din asemenea momente, unii se fac oameni, hotariti, strinsi in curele, cuprinsi in zale, tiind army impouriva armei. El nu era dintre acestia. Si mai departe, inghitindu-si lacrimile, s-a dus pe drumul vietii, aspru si patut de singe, ca pe cararile de argint al lunii *. A facut ce i s-a cerut, a primit ce i s-a dat ; ba chiar s-a mladiat cum i s-a impus de mani binefacatoare, care stiu sa si stapineasca. Daca lumea-1 vrea filosof, va fi ; va fi invatat, daca aceasta e darinta stapinilor soartei sale... Si, dupa ce a Post asa de cuminte, cu ce mirare durexoasa va fi vazut prapastia care i se deschidea inainte si in care, cu oarecare tristeta de mustrare in zimbetul tineretei sale fara vinovatie, a lunecat ! Pacat de dinsul, pentru toate celelalte, dar inainte de toate pentru aceasta : pentru ca aducea intre oameni ceva care se tine de o lurne inalta si mai curata decit a noastra, unde mini senine si reci zimbesc de o cereasca bucurie fara sfirsit ! 1913 * In textul de bazi evident5. gre§a15. : car'arile de ar- gint ale /umii (N. ed.). Ostasi cizuti Locotenentul C. Panait, cazut la Turtucaia, era unul din acei elevi ai calonelului Sturdza cari vad in armata o inalta scoala a datoriilor de om si cetacean. Invat5.turile pe care le tr.asese din lecturile lui si din practica facuta la scoala de energie din Manastirea Dealului le-,a cuprins intr-o carte care, ca mai tot ce se scrie la noi pentru a exprima serioase si adinci convingeri, a trecut nebagata in seama. Cu acest final- ofiter, Romania pierde si pe unul din cei mai devotati educatori din generatia noua. A murit si un capel-maestru. Neamtul" Otto Pua-sch a fost pirit deseori de multi pentru numele sau. Moartea pe cimpul de lupta a fost singura-i dezvinovatire. Locotenentul de artilerie Tutunaru era insasi icoana frumusetii barbatesti. L-am vazut de mai multe on la Valenii-de-Munte, uncle regimentul lui 152 isi avea garnizoana. Modest si prevenitor, el era o podoeba a vietii sociale. A fost ucis in ultimele lupte. Desigur ofiterul loan Motet a fost unul dintre cei dintii si dintre neclintitii prieteni ai nostri. I-a cinstea lui. Ca dinsul stunt putini, ajuns saracia cu induiosare ne vom gindi totdeauna la acela care de acum inainte ne lipseste si el. Intr-o foaie un prieten plinge cu duiolie pe locotenentul Gheorghe Hanes. Eno in adevar un mindru ofiter, amorezat de cariera sa. Cu temperament de soriitor, el a hranit talentul sau cu o cetire bogata 1i aleasa. Partea morals a rostului unui militar i1 interesa in deosebi, si lucrarile lui erau menite nu numai sa faca Intre civili un mai ,putemic ourent pentru armata, dar sa creasca 1i virtutile acesteia. Darea din suflet ceasul cel mare, care trebuia sa ceara 1i sacrificiul lui. Gheorghe Skarlet, avocatul din Iasi, care a fost bucuros sa moara pentru Romania ca ofiter in rezerva, era un nemultamit un nerabdator. Firea lui aprinsa it impiedeca sa caute cu liniste un drum de indreptare pe care sa ,nu-1 paraseasca niciodata. Dar n-a fost in vieata lui de publicist politic o singura usa la care sa nu fi batut cind credea ca ea inchide o speranta de mai bine. 153 In retragerea de la Jiu, generalul Dragalina a incheiat sfortarile sale supraumane varsindu-si singele pentru Zara si neainul sau. Acest banatean, ruda a profesorului care ne-a dat singura istorie a Banatului Severinului, acest urmas de graniceri, ostasi din neam in neam, lupta piha in clips cind rana I-a scos din rinduri pentru ceea ce altii cunosc abstract, iar el vedea aievea ca scop apropiat : liberarea robilor din insasi semintia sa. Inca unul a cazut dintre acei cari trebuiau sa traiasca. Mihai Saulescu avea printre versurile lui atitea care erau de cea mai bung tesatura. Sa fi avut tot asa putin caracter oa altii, azi, in locul rani de la piept, ar avea insignele devotamentului sau pentru... sanatatea si vieata proprie. 0, daca acei ce se duc n-ar fi lasat pe toti cei cc ramin ! Se anunta moartea pe cimpul de lupti a lui Petre Cinta, ajutor de primar la Ploiesti. Barbat frumos si voinic, de o afabilitate deosebita, el isi crease o situatie socials cum o au numai putini. Prins in luptele de partid, el a stiut sa se lie departe de acea atmosfera de intrigi, clevetiri si razbunari, de care ele sunt prea mult incunjurate. Era in 154 adevar consilierul comunal pentru toti §i nu numai pentru tovara§ii sai de organizatie "*. Toata lumea, pretuind eroismul caruia i-a cazut victima, va regreta adinc pierderea lui. Moartea tinarului economist Mihail Cosoiu. Facuse serioase studii la Munchen si publicase lucrairi in care se observasera frumoase calitati de judecata dreapta §i de simt practic in tratarea problemelor. Am putut aprecia cunotintele lui marea modestie care-1 deosebeau cu prilejul unui concurs pentru catedra de Istoria Comertului la Academia Comerciala din Bucuresti. 1916 * In editia de bafa organizare (N. ed.). Cel ce nu Se poate odihni: Mihai Viteazul )!I n lume, deasupra Si dedesupt, sunt multe lucruri pe care nu le cunoastem", a zis cel mai mare din poetii lumii. *i nu odata intimplarile vietii aduc in minte aceste cuvinte grele de taina. Sunt trei suite cincisprezece ani de cind cel mai aprig la lupta si mai norocos la biruinta dintre Voevozii nostri, Mihai-Voda Viteazul, a pierit de arrny soldatilor straini cari luptasera alaturi cu din sul in tabara de la Turda. Trupul, batjocurit, s-a framintat, necunoscut, in farina cimpului de care astazi este nedescartit. 0 inscriptie de insults poftea, o bucata de vreme, pe trecatar sa-si lase murdariile pe ramasitele, neiertate nici, acolo, ale Valahului. Jar capul lui, acel cap mtndru si fioros cap, a fost furat de o femeie si de un credincios al Voevodului ca sa afle lac de ingropare linga ramasitele parintelui aui, la Manastirea din Deal 4', deasupra Tirgovistei. De atunai mortul acela de la Tunda nu se poate odihni. Ca vechiul Carol cel Mare, nvocat veacuri intregi de oricine dorea linistea ;i ordinea, ca Frederic Cunoscuta sub numele MInastirea Deaului (N. ed.) 156 Barba. Rosie, viu pentru .acei'a can doreau sa inceapa iarasi marile ispravi de vibejie, ca Macias Craiul si regle Eduard at Angliei, ale caror nume iubite erau legate de oricine rivnea catre dreptate, astfel Mihai strabunud a fast necontenit legat de mice avint ad nostru pentru desrobirea neamului, catre adunarea laolalta si legarea pentru totdeauna a fartmelor trupului nostru national. Biruinta lui lumina dintr-un trecut tot mai departat, si not o vedeaan intr-un tot mai apropiat viitor. De la cintecele invatate la scoala pins la cel dintai fior spre fapta eroica a tineretei, pina la cugetarille temeinice ale barbatului, ale cetateanului cu privire la viitorul neamului si pina. la ,parerile de tram ale mosneagului ca el va trece de pe pamint fara ca lucrtal cel mare sa se fi tintimplat, el a fost tovarasul nostru, generatie dupa. generatie. Uneori nea zimbit de speranta, alte on a hicruntat asupra noastra sprincenele lui grozave, totdeauna ne-a aratat cu dreapta lui, pe care am fkut-o de bronz, drumud catre sfintele noastre locuri, catre moastele sfinte ale sale. 5i chipul neasamanatului erou si al mucenicului celui mai glorios a fost, veacuri intregi, pe locurile unde luptase, domnise si singerase, siingura mingiiere a Tobilor. Copilul de scoala, qpincarul vallah despretuit, hulit si aratat cu degetuil, se oprea inginclunat asupra paginii din cartea de istorie in lianba strains in care era vorba de hotul Mihai care a \rank si a adus foc si prada pe plaiurile ardelene umbnite pins atunci, fireste, de zina dreptatii. Il simtea undeva vazind, pindind, pregatiodu-se. 157 Papa de sat, socotit ca un simplu iobag al mosiei straine, bietul dascal dind putina lui invatatura prin suri si bordeie, se pierdeau uneori in mijlocul slujbei, in mijlocul lectiei, la gindul ca au fost vremuri mai bune, cind sabia romaneasca fagaduia alta lege si atta dreptate, si graiul for era indemnat sa aminteasca numele cel oprit, in pomelnicul sufletelor on in povestea trecutului. obositul, flamindul plugar, care taia brazda pentru hrana altora, vedea la capatul scilintelor sale, cind sudori de singe-i broboneau fruntea, un tovaras, ascuns stapinilor, care cu vechea lui sabie patata de singe taia alkuri brazda lui, adinca brazda, ca pentru veacuri, in care arunca din belsug saminIa luptei, saminta morlii, sarninpa razbunarii. $i capul cel taiat cu barda dusmanului, chivotul acela sfint al celor mai marl glnduri rornanesti, nu se suferea incunjurat de umeda cenusa putreda a morOlor. 11 arunca parnintul. cuan arunca, se spune, ramas4a acelora can au de facut o marturisire, de cunt o pedeapsa, de savirsit pe lume o rasplkire. Iesea din mormintul Voevozilor ca sa-1 vedem, ca sa ne aducem aminte de dinsul 5i pare ca in acele adlncimi grozave ale ochilor se aprindeau lumini, ca de dorinia de a ne vedea si el pe noi, de a ne chibzui si cintari, de a-si da sama ce suritem in stare a face. Kind, pe la 1840, s-au facut lucrki la Dealu, tidva de fildes lucie, avind urmele rouai de singe, a raskit deasupra pamintului morrnintelor, tocmai in clipa cind se zbatea o constiinta de nemultarnire si de avant in sufletele tuturora, cind toll simceau nevoia libertatii si a unirii, cind cele dintai glasuri 158 bin,ecuvintate ale poetilor se ridicau spre ideal. $i mortul cel mare a vrajit pins la el pe un biet Domn de vasalitate, pe Gheorghe Bibescu, care din porunca lui a pus pe umeri hlamida si a tnfipt pe capul sau frumos cusma triumfurilor ardelene. De atunci el a stat in razele soarelui, catind parca sa prinda cat mai mult din vieata lor. Cine dintre not nu 1-a vazut si n-a simlit in el fiorul sufletului sau ? Odata nu voi uita ziva aceea , la un parastas pentru dinsul, capul fara odihna a trecut, pe o bucata de purpura, intre ostasi. ySi ofiterul care comancla a avut viziunea unui Domn viu, unui Domn adevarat, unui Damn poruncitor si, scotind sabia din teaca, a poruncit oaanenilor sai onor la Rege", iar trimbitele sunau de gloria viitorului. Am voit, dinar -un superior simt de pietate, sa-i sapam un anormint. Neodihna lui obosea inactivitatea noastra. Mh-Listrul de irazboiu, N. Filipescu, a dat citeva mil de lei si talentul sculptorului Storck a facut un splendid mausoleu de marmura, intru toate dupa vechea dating, purtind pe margeni insemnarea tuturor luptelor lui si la mijloc asigurarea ca el sta aici asteptind indeplinirea Scripturilor". Candelabrul de bronz astepta numai sa se apritula lumina intr-insull. Dar alia lumina se cerea : lumina cruda care nimiceste sate si orase, care mistuie ceea ce a fost pentru ceea ce trebuie sa fie. De atitea on s-a hotarit ziva punerii in mormint, care trebuia sa fie solemna, si de atitea on ceva nepreVazut a stat la mijloc, si nu s-a putut. 159 Odata campania din 1913, on consideratii pentru alianca care dainuia Inca, pe urrna doliul pentru moartea celui dintaiu Rege, yn sfirsit, doi ani Intregi, asteptarea ceasului nostru, a ceasului sau. Caci El nu voia linistea, nu voia odihna, nu voia uitarea paruncii sale. $i azi, s-au umplinit Scripturile. In Manastirea Dealului a§teapta cineva. [...[ 1916 Moartea generalului Dragalina Generalul care a aparat cu mintea lui de cugetator, cu energia lui de soldat si cu calda lui inima de banatean, Oltenia, nu rrnai este. In durerile ranilor sale, ciuntit de un brat, el si-a dat nobilul suflet lui Dumnezeu, in dreptatea caruia fafa de neamurile bune si nenorocite ca al lui a crezut. Astazi Bucurestii vad trecind convoiul aceluia care in zvonul usuratec de ieri al marelui oral era unul din muncitorii cei mai harnici si mai bucurosi pentru binele Patriei si pentru dzbavirea neamului. Cu pietate fiecare va privi ultimul lui drum intre noi. Caci lacramile, le-am ispravit. Dar mine, cind Banatul lui parintesc va fi carne din trupul Romaniei biruitoare, cind colo departe-n Caransebe§ va flutura steagul sub care el si-a varsat singele, vom ridica pe locul unde el a lost daruit neamului statuie de bronz intru pomenirea curatei figuri de erou care se ascunde acum vederilor noastre. 1917 loan Gramada Ofiterul bucovinean Joan Gramada, care a murit luptind eroic, era un om frumos gi zdravan, pe care natura-1 Impodobise cu o minte aleasa. Poate intre toti tinerii din carisoara lui nu era unul care sa -1 intreaca. gi Bun cunoscator al trecutului naiiei sale, el era un scriirtor de chemare, stiind sa dea viega prin farmecul formei bogatului material pe care-1 aduna rabdator. Articolele lui, strinse, mi se pare, si intr-o brosura, despre inchinarea Bucovinei catre Austria gi despre nunta Domnitei Ruxanda a lui Vasile Lupu arata toate insusirile unui istoric de talent deosebit. Pentru doctoratul sau la Viena pregatise o intinsa lucrare despre rcnnani la asediul din 1683 al acestei cetati, care va raminea neispravita si poate se va pierde. Vorbind frumos si cu caldura, era un profesor as- what gi iubit. Ce era in inima lui, on as ce 1-ar fi silit vieata, a dovedit prin moartea sa de viteaz. 1917 162 Alexandru Tenie Aflu din ziare moartca lui Alexandru Tenie, instii ziarele, farce oscbire, spun ce om bun a fost tutor. si ce milos, ce gata de ajutor, cu city tragere dc inima se infatisa la lucru de cite on o durere omeneasca se cerca sprijinita si mingliata. Ele arata si de ce a murit, harnicul dascal din Iasi, iubit de toata lumea : a muncit in spitale, in rnijlocul bolnavilor si al ranitilor, la capatliul celor ce mureau, ca si acel medic de treizeci si patru de ani, Bruma, pe care tot acum 1-au dus la mormint, ca si acel Colceag, cintaretul modest, ingrijitor al acelorasi averi ale tarii. ,,De la inceputul razboiului", scrie Miscarea", a fost mobilizat" avea patruzeci si noua de ani la spitalul de raniti de la coala Normala de fete, unde cu o activitate neintrecuta P-a indeplinit cu sfintenie datoria". hr acela care-1 pomeneste in Evenimentul" stie ca. din Tatarasi", unde locuia, departe, in margine,mergea regulat la lectiile de la *coala de adulti si adulte de linga Regie", in cealalta margine. Distanta o facea pe jos si rasplata materials de un leu pe lectie cele mai adeseaori o dadea elevilor s'araci". 163 Cineva care i-a fost scolar mai vorbea cu evlavie de dinsul, de institutorul sfios si devotat din Dorohoi, deli, din anii de scoala primara, trecuse la atitia profesori mai mari, pe earl poate i-a uitat, caoi nu-i fttsesera rnodele de vieata si dascali ai inimii lui. De cind ma port si eu prin Iasul acesta, am auzit de multa lume. Am auzit si de c4iva oameni de un merit deosebit, de atitia altii cari sunt on au fost oameni de treaba in cel mai corect inteles al cuvintului. yStiu binisor si pc wine s-a amestecat cit de putin in vieata politics a acestui oral, vorbind la intruniri, agitind la alegeri, rostindu-si parerea prin gazete, facindu-se cunoscut si precuit in mijlocul acestor sterpe framintari in care atitia si-au mincat toata vieata. De Tenie insa n-am auzit, deli facea drumul de la un capat al orasului pida la altul pentru un franc ceasul si avea acasa patru guri de hranit nici n-a§ fi crezut ca traieste aid. tai totusi eu 1-am cunoscut pe Tenie. Eram toxarasi de 5coara §i de class acum treizeci si mai bine de ani, and era pe lame ceva mai malt idealism si decit a putut sa ne dea grozavia aceasta a razboiului. [...] Cel care s-a ridicat de pe patul murinzilor ca sa mearga acasa pentru ca si § 1211 S ispaseasca Iunga si greaua suferinta", ramasesc credincios si el acestei religii de tinereta. 5i pentru altceva Inca. Ne intilneam acolo, la Liceul din Iasi, baie/i si mai bogati si mai saraci. Dar Tenie era cel mai sarac. Sarac in haina lui proasta si peticita, dar cu- rata, sarac in incaltaminte si acoperisul capului, sarac in cartea cumparata de mina a treia si a patra, 164 silrac insa chiar in faptura lui fizica de biet tinar balan, slab, cu parul lung, timed ¢i rar, plesuv inainte de vreme, imputinat si imbatninfit de saracie inainte de douazeci de ani. *i de aceea poate a fost el un om asa de bun si a cautat pe saracii ca dinsul pentru a-i alina §i mingiia. Invata, binisor, cit it ingaduia sanatatea ii mijloacele lui. *tia curatel totdeauna. Se pricepea la matematica si la altele. Era insa, in stingacia lui de vorbire, un cuvint pe care nu -I putea rosti : scepticism. *i acuma-I and cum se trudea cu dinsul. Se vedea ca pentru vieata asa ceva nu-i trebuie, ca ;i-a facut provizia lui de credinta. Cu dinsa a murit, fericit printr-insa, soldat sarac al devotamentului, jertfindu-se pins la capat pentru bietii saracii lui. 5i totusi, once am vedea si am auzi, trebuie sa fie ceva mare in zilele acestea, de vreme ce despre un om asa de ascuns, de necunoscut ca dinsul se cere ca toti sa vorbim respectuos pentru ca a fost bun, a iubit pe fratii sai si a murit servindu-i. 1917 Eugen Cocuti Nu 1 -am putut scapa pe ofitern1 care n-a cunos- cut in timp de cind luni fiinta sa insasi pentru a fi al tuturora : sfatuitor, lecuitor, mangiietor, frate bun al soldatilor sai. Desi se credea cu tarie in vindecarea lui, Eugen Cocuta a murit ieri dimineata, dupa o saptamina de lupta cu grozava boala care ne pustieste. Altadata tine dintre not va ajunge la liman va putea povesti ce a Post vieata acestui am in care nu era nimic decat bunatate, cea mai curata, mai activa si mai binefacatoare bunatate. II va infatisa cautind zi de zi prin focul dusmanului si prin furia barn sa asigure sanatatea celor cari fusesera dati inn sama lui si pentru cari s-a jertfit. Isi prevedea moartea. Acum patru zile refuza rnincarea. Ce-mi trebue mie mincare acolo uncle ma duc eu acuma ?" Acolo" it intovaraseste nesfirsita noastra parere de rau pentru tot ce am pierdut intr-insul si nu se va mai gasi in altul. In singuratatea saraca si trista de la Valenii-de-Munte acest tinar farmacist mi-a fost mie insumi cel mai mare ajutor si cea mai bursa mingliere. Lacramile lui au curs alaturi de ale mele in clipa celor mai mari dureri. Sunt lucruri care nu se uita niciodata. Icoana intreaga a celui ce a murit 166 azi pentru ajutorul celor mici si paras4i o primesc in inima mea, de unde nimic nu va putea-o smulge. Vor mai fi cari vor zice asa and vor auzi ca asa de rapede si de trist s-a stins vieata, asa de mult 'insufleita de creditn *a noastra morals si sociara, a sublocotenentului Eugen Cocuta. 1917 Gheorghe Cosbuc Intregul neam romanesc pierde in aceste zile grele pe un om care era printre accle putine indiscutabile glorii ale lui. Gheorghe Cosbuc a inchis ochii la Bucuresti. Sufletul adinc si tacut s-a sfarmat de necuprinsa durere a romanului si a fiului locurilor uncle s-a nascut. Cel ce a cintat toate vitejiile ncamului, de la Gelu al lcgendei pins la dorobantii din 77, moare fara sa fi vazut cu ochii supt steag pe aceia cari an onorat din nou sfin.tul draped al tarii. Sa lasam ca asupra fruntii lui palide, acum tire, sl cada o umbra mingiietoare a departatului tricolor nevazut. 1918 168 Delavrancea In momentul dud dadeam la tipar vestea mortii lui Co§buc, aflam aceea, fulgeratoare, a mortii lui Delavrancea. Cind cea mai duioasa coarda a poeziei romane§ti se rupe, amute§te glasul col mai zguduitor de suflete. Nu e nevoie sa spunem ce 1-a ucis. El moare ca osta;u1 caruia in mini i s-a frint arma. Ori, printr-o fatalitate salbateca, suntem osinditi si la mutilarea noastra sufleteasca ? 1918 169 Ultima cuvintare a lui Delavrancea Care a fost ultimul cintec al lui Cosbuc, ultima opera asupra careia s-a oprit in noptile de truda poate nu care i-au pregatit si grabit sfirsitul, vom sti niciodata. Acest tacut faran, cu sufletul inchis chiar pentru cei mai de aproape ai lui, aceasta discreta si sfioasa natura de satean caruia nu-i place a impartasi nimanui ce se petrece in sfinta sfintelor", in intimitatea sacra a suflettilui sau, va trece ducind cu dInsul, intre atitea alte taine, 5i aceasta. Dar stim care au fost ultimele cuvinte pe care le-a rostit in public oratorul tuturor nuantelor si finetelor, acela de pe buzele caruia nu se desfacea nici un cuvint care sa n-aiba ca o mireasma noun, acela inaintea sicriului caruia, in marea lui nenorocire, ingreuiata prin aceasta noua lovitura, se descopere azi un neam intreg. Nu a fost discursid la reforme. Acum cind el nu mai e in vieata, cind anume adevaruri se pot spune fara ca sufletul lui sa sufere si de aceea, o vieata intreaga, in treizeci de ani incheiati cit 1-am cunoscut, nici nu le-am spus putem arata de ce acele frumoase fraze nu si-au luat avintul care ar fi induiosat si cucerit. 170 Nfembru al partidului conservator, pentru ca si in partidul liberal de aceasta trebuie s-o spunem pe vremuri inteligenta lui superioara si suprema lui virtuozitate oratorica nu puteau gasi alter intrebuinrare decit aceea de gazetar de porunceala, fie si sub un sef ca G. Cantacuzino, la Vointa Nationale ", fiul de tanan din Delea-Veche trebuia sa aduca laude unui project care fusese srnuls interesului egoist al maxii proprietati si, mai mult decit atita, sa fad cea mai larger parte acelora chiar caxi, in coalitia din 1917, o reprezentau mai legitim, desigur, dar evident, si mai putin generos. A simtit deci nevoie sa se indreptateasca pe sine insusi inainte de a indreptati pe altii. A facut jenat si jenant istoria carierii sale. 0 grea cariera pe care desigur, cu experienta unei vieti Intregi, ar fi vrut-o, acum, altfel. Se va fi inchipuit vorbind multimilor sale, saracilar si hannicilor acestui pamint, ostasilor si mucenicilor, fratilor sai de singe de cari-1 despartise soarta, pentru ea din cuvintul lui minunat sa se desfaca toata povestea suferintii lor, toata siguranta dreptului lor, toata cheirnarea lor de viitor. In locul aplauzelor pe care be dau rninile abbe, suptiri cind cineva bate in struna nevoilor celor de sus, i se va fi parut ca aude ridicindu-se din adincurile norodului zguduit si aprins de rostul lui acel glas care nu se poate asamana in infricosatul sau vuiet decit cu al marii chid sare la asaltul stincilor. Cine stie ?. Poate si el ca si altii din osul lui ar fi Post, la vremi hotatitoare, un conducator de oameni, din robia Egipetului in Tara Fagaduintii, si aceasta cu vorba lui, dar si cu dreptatea lor. (Si acum sa elute si sa descinte milostenia boierilor 5i sa-i dea ca sprijin, nu numai vorba lui asa de 171 tare, dar vie4a lui pe care nu §tiuse a §i-o face tot a§a de tare, §i o simtea. In acel moment mai mult ca oricind. Au trecut ins luni de zile. Victoria care se pregatea atunci, pe care toIi o credeam sigura, n-a fost decit o mare jertfa, o mare cinste §i atit. Ce vremi grele au venit dupa ce dadusem tot ce un neam poate da, §1 nimeni mai mult decit satenii, fratii lui ! Dezertiunea aliatilor celor mai de aproape, izolarea, impresurarea, momentul suprem al hota- ririi care nu putea duce nici macar la pa'strarea celor ce le avusem. Un general, un general biruitor a venit la putere, * in Parlament, intr-o ediri/a neuitata, la 19 Februar, cel insarcinat de dinsul a venit sa ne spuie §i ca lam se va sfi§ia. Atunci Delavrancea a rostit ultimul sau discurs. Desigur cel mai sguduitor. Nu mai erau nici consideratii de partid, nici interese de class. N-avea de aparat o tagma de romani contra altora. Ci in glasuil lui tremura numai durerea fara margeni a unei /ari prin care trece fierud despoierilor §i al carii trup intreg se stringe intr-un ultim spasm de aparare, inaba5indu-§i strigatul care nu trebuie sa se auda. Va inchipuiti ce a spus. Ce ar fi spus un ostas de la Marl5e*ti daca i-ar fi fost dat sa aiba dumnezeiescul lui dar... 0 formula mi-a ramas insa in minte : se clinte§te azi hotarul pe care de la Neagoe Basarab ping astazi nimeni nu 1-a atins. * Se refers la guvernul condus de generalul Alexandru Averescu care a funclionat intre 29 ianuarie/11 februarie pins in 5118 martie 1918 (N. ed.) 172 A doua zi s-a gash cine sa rida de aceste cuvinte, al caror adevar scormonise toate fibrele sufletelor noastre. 5i, azi, rind sufletul lui poarta marturie aiurea despre suferincale poporului care 1-a nascut, am vrut sa amintesc, cit laerimide pentru el curg Inca, aceasta aparare a dreptului nostru in cel mai frumos discurs al lui, care a fost §i cel mai sincer. 1918 Ideile politice ale lui Cosbuc Cu sufletul marclui poet cate s-a sties la Bucuresti de o boala veche si dc dureri notta, nu s-au prea ocupat ziarele de acolo, care au atitca alte ducruri de comunicat cetitorilor obisnuiti si entuziastilor cher-4i pe cari si i-au cistigat k Moldova. Dar totusi cineva, un scriitor si el, din cei mai nai, pare a fi voit sa furiseze, in cele citeva linii de necrolog, o banuiala cu privire la feluil cum feciorul popei din Nasaud ar fi privit si apreciat evenimentele grozave al caror teatru singerat a fost Cara noas- tra. De aici nu putem sti ce a spus Cosbuc cui it intilnea pe strada vorbea fara sa fie intrebat dc asupra unor lucruri pe care el avea motive sa nu le comunice temperament si altele Dar altceva putem sti. Un om nu se judeca dupa chiar o vorba de nerabdare, de nemultamire care i-ar fi scapat intr-un moment oarecare supt presiunea unor evenimente capabide sa turbure si mintile cede mai sigure de sine, sa faca a devia o clips si convingerile cele mai bine intemeiate si mai statornice. Ci judecata cea dreapta se poate dobindi numai dupa dovezile pe care le da el in momente decisive sau in lucruri indelung chibzuite despre ce se gaseste 174 in adincul cugetului sau. La Cosbuc, cel tacut si inchis in sine, cel despretuitor de conversatii zadar- nice si aplecat mai mult la discutii cu privire la atitea probleme de limbs, de litenatura, on chiar de o natura specials care se parea cu totul strains de preocupatiile unui poet, nu se poate afla acel crez complet, expus in siguri termeni de abstractie filosofica, pe care-I poti gasi si fixa la oameni necontenit amestecati in politica militants sau deprinsi, siliti a-i analiza problemele. Dar altceva ne poate lumina asupra gindului acestui om de socotdli incete si adinci : nota funda- mentals a scrisului sau intreg, aceea care domtna toate amintirile de lectura, toate influentele strain, amestecate si contopite Si omul care va izbuti. din strabaterea acestei opere cu aparenta vat iata, sa culeaga ceva care nu s -air potrivi cu singele lui, cu locul lui de nastere, cu anii lui de lucru de la Tribuna" cea mare din zilele de lupta, cu tovarasiile lui de acolo, cu spectacdlul din acel ceas al dezvoltarii ideii romanesti, cu pribegia lui printre noi, acela, dar numai acela, ar cuteza sa rupa, fie si prin simple insinuari, din solidaritatea morals a neamului sau in suprema suferinta pe cel mai mate din poetii de energie luptatoare al romanimii in tregi. 1918 Theodor Aman: la pomenirea Iui In zilele acestea de supreme incordari si de suferinse cum de mult nu le-am avut, pregatind supreme bucurii, cum de veacuri nu le-a mai avut acest neam, se serba Intr -un colt de tare, in Craiova, amintirea pictorului Aman. Fara aceasta hotarire mult asteptata, fare aceasta sacra* ridicare de steaguri, aceasta serbare nu si-ar fi avut mediul. In adevar, arta de azi, complicate, dorita de senzatii noua, iscoditoare de procedee tehnice Inca inedite, mergind pins la grandomania sarlatana si pine la barbaria brutala, n-are multa evlavie pentru acest inaintas. Aman n-a fost nici un , virtuos al desemnului, nici un original al colorii, tablourile Iui fiMd sure si sterse nici un om de indrazneata conceptie. Fiul negustorului grec din Craiova si al femeii care pare a-i fi dat ea istetimea si idealismul a fost un sirguincios ;cola" al maestrilor sai din apus, un onorabil absolvent al bunei educatii artistice primite si... si un bun gi mare patriot cu mijloacele artei sale. A revenit in tara, cu un idealism legat de nevoile insesi ale ei. Dorea sa face a se cunoaste, a se pastra in formele nemuritoare ale artei tot ce cuprindea Romania in prezent, tot ce-si putea aminti in trecut. 176 Ii era drag de fata oamcnilor, de vesmintul lor, el insusi opera de arta, de datinile de la var'a §i de felul de vie**, Inca patriarhal, de la orase, de luptele Voevozilor si de triumfurile lor. 45i in tablouri, in aqua-forte, in schite el le-a prins pe toate asa de rabdator si de statornic, o vieata intreaga, lui intreaga fie si rasplata, Incit a trebuit casa azi, un muzeu ca &ad cuprinda fara vreo recunoastere 1i opera. i de aceea e bine sa-1 sarbatorim astazi, cind micile piraie ale vietii de specialitate se varsa toate cu avint, cu sete, in riul cel mare al vietii nationale. Un gind bun, romani, pentru acela care a pus pe pinza, inspirat de melancolia poeziei a Bolintinea- nului, ultima noapte a lui Mihai Viteazul", dincolo de care astazi pentru not se lumineaza zorile. 1919 La inmormintarea poetului Al. Vlahuti Cind ai limit, prietene, hate, cum iti placea sa ne spui acum treizeci de ani, si celor mai tineri dintre noi, cind ai tinut ca once curiozitate sa fie departe de patul suferintii tale, once iubire chiar sa fie crutata de a suferi impreuna cu tine, cind ai interzis zadarnicia pompelor si trufia goals a oficialitatii la ultimele ingrijiri ce putem da fiintei tale paminte§ti, n-ai putut gindi sa ne impiedeci pe cei cari nu te-am vazut de mult §i cari nu te vom mai vedea niciodata de a-ti spune un ultim cuvint. 1 Un ultim cuvint tie, celui ce ai fost om ca noi, supus mizeriilor noastre, pe care, viteaz ca un osta§ de rasa, din vremurile eroilor cari-ti erau dragi si pe cari-i cintai in cei din urma ani ai vietii tale, le-ai biruit, senin, rizind de tine te putea rapune, dar invinge nu, 5i in ceasul cind vintul mortii rupe pinza steagului, dar vulturul sulitei nu-1 poate apleca. Dar tie celui care ai fost mai mult ca gloata omeneasca, care te-ai ridicat cit de sus poate un suflet nobil 5i mare, in avintul suprem al inspiratiei, tie celui a carui divina putere creatoare s-a coborit pe vecie in pagini care un pot muri, tie iti vom vorbi adesea, mult, duios, cu drag, in adincul, unde incap 178 toti mortii iubiti, al sufletelor noastre insesi, temple ale iubirilor rapite si ale prieteniilor ce s-au dus. Iti vom vorbi, nc vom marturisi tie, ne vom sfatui cu tine, vom astcpta mingiierea si vom primi judc- cata ta. In acest suprem adapost pe care 1i -1 vor transmite generatiile pc rind pontru vieata vie a suflc- tului tau, to nu vei mai trece prin durerile pamintului din care not nu venim, dar sere care soarta nc apleaca pins ne confundam cu dinsul. §i de aceea sa-ti vorbim tie, col din taring, care ai pkimit de osindele ei, sa-ti vorbim de cele din lama prin care ai trecut pcntru ca, la capatul lor, initna din tine sa se rupa. Te vad despartit de vrcmea ta, pe rind despoiat de prietenia celor dragi tie, te vad izolat in mijlocul unei lumi pretentioase, pline de sgomote bizare, care, in delicateta ta superioara, te sperie, facind ca tot mai mult sa cauti un colt de taxa blinda si bung unde sa te intovarasesti cu natura care n-are pretentii si ramine tot aceeasi. Te vad prins de furtuna cumplitului razboi, fugar, cu toate cele scumpe ramase in urma ta, bkind drumurile nenorocirii in car cu boi, intre sateni inspaimintati si ostasi fara putere sa se mai lupte ; te vad carunt, obosit, sfarimat luind parte, cu o ascunsa multamire in suflet ca n-ai fost fericit in mijlocul nenorocirii altora, la mucenicia neamului tau. Te vad in odaita puss la indemina de un pretuitor, in Iasul 2 imbulzit de o multime care nu te intelege si pe care nu vrei s-o intelegi, te vad bolnav, aproape murind, avind o singura durere : ca nu poti vedea biruinta in care crezi. Te vad aducind solia apropiatei liberari, indata, peste o lung, intrc179 zarind cu atita timp inainte izbavirea care era sa incunjure de lumina apusul tau insuti. Te vad lacramind pe ruinele micii tale averi, a scumpelor tale odoare, to vad din nou iarasi pribeag, cind pa§ii altora se opreau la un prag mult dorit. Te vedem acum asa cum esti, peste tot ce-ti poatc da vremea mai rau, peste tot ce ti-am putea da not mai bun. 5i, clod ne vom intoarce dupa implinirea supremei datorii fata de acest lacas al nemuririi tale, ceea ce ne va usca lacramile va fi partea din tine pe care am furat-o in sufletul nostru si de care nimic nu ne va mai desparti. 1919 Un suflet adinc (Al. Vlahuta) Acei cari cunosteau in Alexandru Vlahuta pe poetul de o arta sigura si minded', dind, greu, lucruri de o forma neatacabila, a caror raspundere parea ca se declara gata a o infrunta, peste orice schimbari de gust, deasupra veacurilor, aceia carora le mingiia sufletul proza de o cadentata armonie, ducind in valul ei frumuseli indelung socotite si primite numai la capatul celor mai ingrijite cercetari, toti cetitorii, din toate linuturile romanesti, pe cari nu i-a dezlipit de dinsul triviala reclama pentru bizarele lucruri, atit de inferioare, venite pe urma lui, nu I-au cunoscut totusi pe aceia care cu atita discretie iese din lume, inchizind cu grija, cu Erica, pare-ca, usa dupa dinsul. Omul, asa cum am avut norocul de a-1 cunoaste, de cind aveam nouasprezece ani abia impliniti, fiind incepator in ale scrisului, ping acum, cind generatia mea trece in rindul celor ce, fara a slabi arma, privesc totusi moartea in fatli, omul era superior si acestei opere literare, de care, sunt sigur, vremurile se vor atinge pe rind numai pentru a constata cit a fost de romaneasca si cit a fost de umana in rezerva-i fara orgoliu, dar fara concesii. Era in acest om care nu voia sa se comunice decit intr-un cerc foarte restrins si pe care parea 181 ca 1 speric, ca -1 ingrozestc, mai mult chiar decit it desgusta, once triviala aparitie, orice imbulzeala cutezatoare, o adevarata nepretuita comoara, de care, zgircit al vistieriei sale celei mai dinlauntru, scinteind la lumina razelor inspiratiei pentru a se pecetlui indat5., nu lasa pe nimeni decit pe cei mai de aproape, si Inca numai la ceasurile lui, sa se apropie. Dintr-o familie care-si trecea din generatie in generatie ca o misiune mistica, in legatura cu ceea ce natura cuprinde mai tainuit si sufletul omenesc ascunde mai cu paz'a, el avea in figura lui brazdatil adinc, din tinereta Inca, plina de umbra propriilor sale ginduri, in ochii de o asa de intelegatoare lumina tainica, urmarind toate, dar rasfringind numai izvorul ei nestiut, enigmatic, in glasul potolit, care parea ca reciteaza litanii dintr-o carte pe care nimeni altul n-avea voie s-o deschicla, in sonoritatea religioasa a intonaliilor sale, ca si cind fara poza, care-1 scirbea la altii, de la sine fiinta-i toata se concentra intr-o formula fulgerator de justa, avea, zic, ceva ocult si sacru. Era in trupul mic, dar vinjos, usor indoit de povark dar capabil totusi s-o sprijine, unul din templele marilor mistere. N-a vorbit decit rare ori, in relatie cu o chemare oficiala de care-1 legau nevoile vietii, inaintea unui auditoriu de scolari sau de sateni. Prieten al lui Delavrancea, care a facut sa vibreze, atingind toate coardele, cu o maiestrie infinita, sufletele mai multor generatii, tot asa de mult legat si de Caragiale, care-si expunea verva cuceritoare si gata sa muste in prieten ca si in dusman oricarui rind de ascultkori vulgari, el despretuia contactul acelora de cari nu se simtea legat prin ce poate avea mai bun natura omeneasca. 182 Insa in conversatiilc pe care nu le cauta, dar de care dclicata lui sensibilitate, cald prietenoasa, avea o neapaiata nevoie pins. si in clipa din urma, cind, ironic, dar rezignat, ti -a plecat singur pleoapele, despartindu-se de lume, se desfacea o intieaga bogatie de cunostinte onest adunate si controlate necontenit, de observatii originate asupra vietii, de scinteieri uimitoare, care meritau a fi pastrate printre cele mai frumoase formule ale realitatilor celor mai importante. Intreaga orhestratie a unei armonii intone, necontenit innoite, imputemicite, inaltate se simtea in vigoarea ca si in finetea ficcarei note. De ani de zile sa-1 fi cunoscut, si totusi revelatiile se ingramadeau ca sa nu se mai rcpete alta data, facind loc altos unde, tot asa dc puternice si de curate. Un capac de sicriu s-a lasat acum peste accst tezaur rapit noua pentru totdeauna, si bulgarii de farina au cazut peste atita vicata oprita brusc, in plina radiere, de legea careia toti ii suntem supusi. Tara a pierdut, nu numai pe un mare scriitor, dar si unul din cele mai adinci suflete ale neamului, iar, pentru vremea de azi, eel mai adinc. 1919 Un baietel viteaz De la parintii cari nu-1 vor putea uita niciodata primesc o carticica de amintire, publicata de cineva care 1-a cunoscut si iubit, pentru a se sti ce a Post in sufletul tinar, asa de curind disparut, al caporalului aviator loan Nicolae Romanescu, mort, in mijlocul chiar al aerului pe care-1 stapinea, de nifulgerat si ars micitoarea explozie a unui obuz, in plin sbor si incredere biruitoare. Tinarul de douazeci si patru de ani era un student al Universitatii noastre, si razboiul 1-a chemat la sine prin puterea ineluctabilei datorii. S-a bucurat, s-a imbatat de dinsul. Cind n-a mai avut puterea de a lupta, el a Vazut, ca putini altii, dincolo de steagul lui aceeasi cauza supt unul din steagurile infratite, supt acela catre care cu mai puternice sperante se indreptau cautaturile noastre. S-a dus pe frontul francez, neavind alta dorinta decit sa arate aici ce poate. Ce poate el si, prin el, ce poate rasa lui, rasa noastra. Dragutele scrisori de entuziasm pe care le-a strins pietatea arata, nu numai un suflet drept si un adevarat talent al scrisului, dar si ceea ce lipseste prea mult tineretului de la noi, din cauza unui sistem gresit de educatie, aspru si sec : tinereta insasi. 184 E la dinsul, ca si la tincrii popoarelor in plina expansiune, o nesfirsita dorinta de fapte si o nesfirsita bucurie de vicata in tot ce poate ea sa deie, ping si in loviturile fatale pe care le pregateste impotriva acelora cari o infrunta prea dirt, in primejdiile ei, ca sa nu-si razbune. Intre cercetasii nostri, intre elevii scolilor de la noi, pagine ca acestea ar trebui raspindite. Ele pot sa arate cum e la vrista aceea un suflet frumos. §i atitia ar putea lua exemplul Iuptei si sacrificiului de la acest baietel viteaz. 1919 0 comemorare a lui Eminescu De Alecsandri, al carui centenar de la na.5tere se serbeaza acum, a5a. cum 5tim not serba aici, cu doua trei articole 5chioape de gazete proaste, nu s-a putut desparti nisi cu acest prilej gloria rivals a acelui Eminescu, in care nu 5titi ce pot recunoa5te reprezentantii generatiilor mai batrine, dar pc care cei cari n-au cincizeci de ani ii considers si ca pe spiritul mare care a exercitat cea mai adinca influ- ents asupra sufletelor lor. Nu se va putea spune indeajuns cit de mult au fost p5trunse doua, trei generatii in ,sir, 5i nu numai de sentimentalitatea specials a poetului ceea ce inseamna foarte mare lucru, caci, dad, unii oamcni simt cu ideile lor, cei mai multi judeca obi5nuit cu sentimentele pe care le au , dar Si de credintele pe cari, si atunci cind era pus a vorbi in nurnele unui singur partid, le exprima cu aceeasi convingere si cu aceeasi Fargimc omul care a fost si un mare cugetator. Fats de dinsul avem insa. grele datorii, care n-au fost indeplinite. S-ar putea crede, de cineva venit de aiurea, ca nici pima astazi, oricit de mult ar cuprinde editia de la I a s i , manuscriptele de la Academie ale lui Eminescu n-au fost prelucrate a5a cum sc face in toata lumea pentru editiile definitive ale 136 clasicilor ? S-ar putea crede, de acela5i, ca nici o edilie pontativa, eleganta, frumos ilustrata a Jul Eminescu n-a fost incercata de editorii cari au atita cerneala 5i hirtie pentru cople5itoarea mediocritate curenta, in carti 5i in reviste ? Astfel comemorarea lui Eminescu e 1i un prilej pentru cele mai grele mustrari de cuget. ele sunt 5i mai grele prin amintirea, pe care cei treizeci de ani trecuti de la moartea lui o recheama in mintile noastre, a conditiilor de vieala mizerabile in care aceasta geniarla personalitate a fost 15sata sa decada piny Ila izbavirea prin loviturile nebunului asasin. 1919 Generalul Grigorescu Nu, asupra mortii, alit de premature, a generalului Grigorescu nu se poate trece asa de usor, cu o notita de citeva rinduri pierduta in nimicniciile care, strinse la un doe, si cu praful de strada al asa-ziselor informalgi", dau impreuna un ziar popular sau de partid in Romania. Simpatic sau antipatic dupa punctul de vedere al unuia si altuia, generalul care se coboara in mormint dupa ce asa de framos g-a luminat o asa de curates glorie, a insemnat pentru popand nostru mult incemat, in suprema lui criza, razimul pe care nimic nu 1-a putut zgudui. In rezistenta fares care, cu neutralitatea cutaror inventatori s.g.d.g. sau in lipsa ei, am fi ramas un neam dezonorat, fiecare si-a adus partea : unul siguranta metodica a comandamentului pregatirilor minutioase, altul largimea planurilor fericite, cutare altul avintul despretuitor de moarte. Dar el, generalul Grigorescu, a contribuit ese.ntiag la izbinda de la Marasesti prin acea insusire, fericita intre cele fericite, care e siguranta de sine, increderea absolutes in neaparatul succes, farmecul ce aceste calitati de vointa-1 exercita asupra tuturor celor ce stau sub ordinele unui asemenea om, sugestionati 188 de cuvintul, de gestul, dar mai ales dc neclintita lui atitudine. Dupa Eremia Grigorcscu ,n -au niers numai, supunindu-se efluviilor cuceritoare ale vointei lui farce margini de increzute, ofiterii si soldatii armatei carcia-i apartinea, ci si comandanti rusi cari credeau ca e o cinste pentru ei sa-1 sccundeze. si acoluiasi prestigiu al hotaririi neclintite trebuie sa i se atribuie consideratia respectuoasa, de care 1-au incunjurat aliatii, de la Franta, cu ai carii ostasi a colaborat frateste, ping la departata Japonie, care i-a trimes o sable de onoare. Prea curind face drunntl eel mare generailul de la Oituz si de la Marasesti. Tara avea nevoie de dinsul pentru lucruri in care nimeni nu-1 va putca inlocui. Iar a-1 ignora in disparitia lui neasteptata pentru ca, amestecat o clips. in politica, nu s-a afiliat niciuneia din asociatiile care tind a monopoliza totul, este o ignominie. La rnarginea mormintului proaspat am tinut ca aceasta sa fie spus. 1919 A. D. Xenopol Cuvintare rostita la inmormintarea lui, in numele Academici Romane Academia Romani pierde in A. D. Xenopol, nu un colaborator de fiecare moment, fiindca de multi vreme, ani intregi de zile, ncspus de durerosi, el era oprit de a participa la lucrarile ei, dar, desigur, pe acela dintre membrii ei, a carui large popularitate §tiintifica in lumea intreaga n-a putut fi intrecuta de a nimanuia. Suntem datori a spune Inaintea ac,elui care a reprezentat atitia ani ceea ce avea stiinta romaneasca mai activ, mai plin de initiative si mai amabil in sfil, intai, fare indoia15, ce-i datore.ste Istoria Romani lor. Odata, cu oricit entuziasm la unii, cu orkita naive poezie la altii, cu oricit de fericita divinatie la cite unul, superior inzestrat, istoria trecutului nostru se desfacea ca o expunere interesanta sau ca o luminoasa proiectiune de figuri si scene. Crescut in cele mai bane rtraditii ale scolii eco- nomise de la jumatatea veacului al XIX-lea, si, mai presus de toate, minte filosofica, deprins cu abstractiile §i cu o nesfirsita iubire fate de subtilele legaturi dintre dinsele, A. D. Xenopol a facut, prin cunostintele si aplecarile sale de spirit, din Istoria Romani lor, pentru intaia oara, um sistem. Am urmarit apoi aceea§i minte pe care anii n-au putut-o 190 cautind, indrazneata, ultimele si supremele adevaruri privitoare la doctrina stiintifica a disciplinei sale. Cartea care a rezultat din acest studiu a reprezentat Cara indoiala una din cele mai mari sfortari ale spiritului romanesc aplicat la stiinta. Nu vom uita niciodata si vom infatisa aceasta ca un sublim exemplu pentru tineretul care trebue deprins cu xnunca spornica si idealismul activ acel moment eroic, epic, as zice, din vieata colegului nostru cind d, smulgindu-se de la speculatiile sale inalte, s-a intors spre istoria neamului sau, nu numai cu acea iubire adinca ce se ascundea supt obosi, glumele lui usoare si supt critica lui surizatoare, dar cu hotartrea de a-si asimila limediat rezultatul muncii de citeva decenii a unei generatii Intregi. Am avut volumele revazute ale marii sale lucrari : ele reprezinta o initiere fulgeratoare, care inspirii. respectul. Trasnit, el insusi a cazut. Niciodata caderea unui invatat n-a fost mai nobila decit aceasta. Dar la acest mormint parerile noastre de rau se unesc, nu numai cu ale unei natiuni intregi, ci si cu ale unor cercuri foarte largi din luinea culturala straina. Acolo el, membru asociat al Institutului Frantei, a fost, nu numai invatatul roman care facea cinste patrici sale, dar si un sol, statornic si totdeauna bine primit, al drepturilor noastre nationale. Ani de zile, el le-a aparat cu tot talentul sau si cu acea vitabitate vioaie care era una din cele mai placate insusiri ale marii sale intelectualitati. Clod a inceput lupta noastra pentru drept, lupta pe care o initiase prin propaganda care-i macinase ultimele puteri, succesele ei erau ultima mIngiiere a bolnavului zdrobit trupeste, si soarta nu i-a refu191 zat bucuria, reparatoare a tuturor suferlintelor, de a vedea miracolul acelei Dacii Traiane a drii istorie o scrisese. Am fost martur adeseori al sfirsitului acestei vieti. Duioase amintiri despre profesorul care avea in cell mai inalt grad interes pentru once licarire inaintea ucenicilor sai se amestecau in sentimentul de durere pentru nespusa lui suferinta. El parea indiferent fata de dinsa. tin zimbet se ratacea din cind in cind pe buzele can nu mai puteau vorbi. In acel zimbet era ironia ultirrna a vietii, dar indoinla fara de ideea eterna nu era. Pe aceasta idetie o vede poate acuma intreaga. Servind-o in penumbra existentei margenite pe care el a parasit-o, noi it yam simti totdeauna linga noi, ca o vesnica intarire pe drumurile stiintei, care nu duc la adevarul absolut Inumai fiindca la fiecare pas gasim dintr-insul atita cit ne trebuie aici. 1920 Centenarul na5terii lui Cuza-Vocla Astral, Vineri, se implinesc o suta de ani de la na5terea lui Cuza-Voda. Un Domn care nu s-a nascut din neam mare, care n-a avut o cultura superioara, care n-a protejat artele, care n-a inaltat oladiri menite sa ramiie, care n-a strins in jurul sau pe fruntasii prin talente ai neamului, care s-a aratat indiferent fata de opinia scrisa. Un Roman care n-a iubit solemnitatile si care nu s-a gindit ca ar putea sa poarte, data nu coroana vechilor Domni independenti, macar cuca Iui Alexandru Ghica si a lui Bibescu, a lui Mihai Sturdza. Un stapinitor care nu s-a deosebit prin fapte si milostenie, prin mari asezarninte pentru ajutorarea seine- nului sau. Un monarh care nu si-a insemnat numale intre ale Voevozilor celor cucernici cad a bruscat pe un mitropolit si a stricat legea" canoanelor on ale celor virtuosi, caci a fost aplecat patimilor pamintului 5i a crescut in Palatal salt copii cari nu erau ai Doamnei. Si, in sfirsit, un Domn care n-a purtat nici un razboiu, n-a cistigat nici o biruinra, n-a adaos o palma de pamint rarii a5a cum o apucase. Dar Alexandru loan I a intrupat lupta de veacuri a saracului Oran roman, vesnic obijduit 5i 193 jignit, peste margenile suferintii omenesti, contra acelor exploatatori, din Coate neamurile si cu nici un suflet, pe care el i-a fixat cu numede de ciocoi", ceea ce inseamna (s-o stiO bine), nu o class socials, ci o categoric politica si economics, o varietate morale degenerate a omenirii. I-a sfidat, in ciuda tuturor legaturilor pe care le avea cu dinsii, s-a batut vitejeste cu ei si, a doua zi dupe improprietarirea care a fost, de fapt, saminta cea bung pentru viitor, a cazut prin razbunarea lor. Erou si muconic al aceleiasi cauze, de aceea a ramas pentru poporul nostru, nu idolul de o clips, ci neuitatul parinte 5i bineracator. Vesnica fie amintirea lui ! 1920 Andrei Barseanu Andrei Barseanu, presedintele Asociatiei", parascste Ardealul sau, acela care 1-a nascut, I -a crescut de care nu s-a departat niciodata, farce a se gindi insa a face din el o army contra sigurantci marii patrii rasarite ca prin minune. Il paraseste tocmai atunci cind e mai mare nevoie de oameni si ca dinsul. Suflet de poezie, el a dat versuri de o linistita, dar duioasa si nobila inspiratie. Inima iubitoare de tineret, el, caruia nu i-a fost dat sa creasca in casa sa copii card sa-i duca numdle si fapta mai departc, a fost, o vieata intreaga, idealul profesorului care nu stie ce e supararea, cum nu stie ce e oboseala : din graiul lui masurat si blind s-au desfacut nu lectii de un ceas, ci invatatura de o vieata. Minte perfect echilibrata, stapinind armonios insusiri pe care le facea sa raiasa numai cu cea mai perfecta discretie, el a trait intre cartile sale, luind din ele doar ce era mai potrivit ca sa completeze frumoasele cunostinti pe care si le capatase in studioasa-i tinerete. Intr-o lume silita la izolaxea provincials, adesea rau sfatuitoare, intetitoare la ambitii si trezitoare de uri, el a fost totdeauna priete195 nul color buni, indroptiltorul color so. sic lnici, accla de la care si cei mai rai erau siguri ca, pornind pe alter cafe, vor gasi cea mai deplina iertare si primirea cea mai frateasca. Era in fiinta acestui om palid, cu privirea trista, cu glasul invaluit de o verhe suferinta, alinata prin ccic mai iubitoare Ingrijiri casnice, ceva care-I pu- nea la o parte de trivialele inraierari ale puterilor ce se lupta pentru a stapini o socictate si aceasta-i crea un loc cu totul deosebit, in care era ceva misterios si sacru, ca oriunde o mire oncstitate sta alaturi cu o modestie incintatoare. Asociatia" nu putea sa aibil mai bun ipresedinte. Pentru intaia oarer ca isi recunostea intr-insul misiunea ei insasi. Cuvintarile acestui om de adcvarata cultura, cu o superioara valoarc dicer, sunt lectii dc morals publics si capitolele unui catehism al ideii cultural-nationale. Nimic din nerabdarile, din violentele si nedreptatile acestor timpuri tulburi n-a pinta atinge constiinta int,eleptului. Jignit crud el insusi, el n-a gasit un cuvint de ptotestarc contra moravurilor razboitilui civil in care trairn. Daca. in Ardealul care si-a pierdut cumpattil irr clasele de sus ar fi ramas numai un singur our mai presus de partidul sau, de confesiunea sa, de provincia sa, acela ar fi fost desigur Andrei Barseanu. Sunt oamcni cari pot tansmite cind Inchid ochii, sufletul for intreg institutiei pe care au condus-o, cauzei careia i s-au devotat. El era dintre aceia. Nimic nu trebuie adaus la ceea ce a fost el, nimic nu e ietat 55. se retraga din aceasta comoara morals. 196 Astfel, la disparitia lull, avem sentimentul alit de rar ca nimic nu s-a schimbat in jurul nostru, nimic alta decit bunii ochi blinzi pe cari nu-i vom mai vedea niciodata §i zimbetul trist care minglie insa toate tristetele umane. 1922 Un act de pietate S-a ridticat la Birlad un bust lui Alexandru Vla- huta. 5tim ce putin inseamna pentru o literatura ratacita si naravita acest frumos nume de constiinta si onestitate literara. Liber e oricine sa creada ca o noua forma a geniului uman s-a salasluit in tartacuta sa craniana ! Noi, toti can ne-am incalzit si ne-am mingiiat din scrisul lui, citiva avind si aleasa onoare de a-1 fi cunoscut in mIndra lui discretie, vom continua sa pastram in ce are mai adinc sufletul nostru, nu numai amintirea, ci prezenta vie a acestui suflet superior. Dar monumental dela Birlad nu e numai omagiul adus unui literat, ci mai Inuit decit atita. Poate 1-au asezat acolo pentru faptul, intim- plator, ca poetul s-a nascut in Tutova. Dar acei can i-au urmarit vieata in mijlocul celei mai complicate vijolii prin care a trecut neamul nostru, se oindesc Ia altceva. Vlahuta a fost un om de critica si de credinta. De nemiloasa critica, toomai pentru ca puternica si nezg-uduita era credinta lui. De natures inaltetica, ea a intrebuintat literatura ca un mijloc. Dar lima nu era frumosul, intru citva schimbator, ci 198 natia eterna. Cind a (pornit razboiul, el a fost unul dintre acei cari nu s-au clintit. A vrut sa sufere pribegind, dad nu putca s-o fad luptind. i, neputind organiza lupta, el a cautat sa orga- nizeze, unde a fost, con5tiintele. Astfel, in Birlad, ca 5i in Ia 5i, el a fost indemnator, indrurnator 5i sprijinitor. i de aceea se cuvine acolo sa se infati5eze chipul lui, pentru zica leic de ieri ca o amintire, pentru cele de azi 0 inustrare. 1924 Un om de bine : Gheorghe Dima Ardelenii au dus la mormint pe una din cele mai respectabile personalit5ti pe care le-a produs in a doua jum5.tate a secolului al XIX-lea romanimea de peste munti. Brasoveanul Gheorghe Dima era icoana ins5si a meritului modest, aproape timid, a omului de muncsa pe carc-4 mulOrneste numai rodul silintelor sale oneste, a omului de talent care cauta a se despersonaliza penbru a intra numai, ostas devotat, in rindul acelora cari, solidar, continua si inalfa o traditie. Acest compozitor muzical n-a inteles arta sa ca o magie stra'in5. de vieat'a si superioail ei. Crescut in cele mai bune traditii germane, vrednic de recunoasterea acelora cari in strain5.tate pot fixa, neinfluentati, rangurile, el a pus priceperea sa, dorul sau in serviciul ideii nationale Mil a crede ca prin aceasta el e mai putin un fervent adorator al muzicei internationale. Elevii lui din Cluj 1 au de p5strat de la dinsul cunostinti care nu se intilnesc pe toate drumurile. Dar mai presus de toate, un lucru : convingerea prin exemplu ca pentru a fi un maestru" nu se 200 cere nici unul din caracterele exterioare pe care le poate da, pe nimic, once frizer §i orice croitor, ca divina creatiune poate teal §i intr-un simplu carp de burghez, credincios natiei sale §i partas disciplinat al vietii sociale. 1925 Un creator : Anghel Saligny Batrinu1 pe care 1-au dus la mormint ieri reprezenta altceva decit o pricepere tehnica si o mare pu- tere de a munci, altceva si decit triumful, pe depEn rasplatit, al ostenelilor sale si acele nesfirsite legaturi care au umplut un moment de o lume amestecata casa in care el a lucrat necontenit ping la ultimele zile din Nieata sa. Anghel Saligny a fost unul din corifeii unei generatii spornice, al manunchiului de creatori chruia-1 datorim atita din cc are si din ce poate astazi Cara. In oamenii acestia cari erau in plina vigoare pe la 1880-1890 traia constiinta ca. Romania nu e un teren de exploatare pentru norocosi si nici o arena nepazita, prin culoarele subterane ale careia alearga intriganti ca sa ajunga mai rapede decit aceia cari in vederea tuturora alearga la suprafata. Ei aveau credinta adinca a .necesitatii creatiunii. Nu erau atunci hotarele vaste ale Romaniei Mari si nesfirsitele mijloace pe care le ofera astazi o admirabila situatie in lume. In cuprinsul mic insa s-au facut planurile mari, si ele au legat numele lui Saligny de podul de pcste Dunarc si de alte memorabile infaptuiri. 202 De ele nu-i placea sit vorbeasca. Dar, dud. la Iasi, a vazut cu ochii durerosi cum s-a ca'cut fara spirit creator razboiul, el, caruia i se daduse de form grija munitiilor, care au lipsit, cmi-a marturisit miscat ce grea raspundere si-au auat, in preocupatiile meschine de joc de sah, raii gospodari ai unitatii nationale. Nu credeti ca apusul acestei vieti deprinse cu alte metode si alte scopuri a fast intunecat de melancolia pretentioaselor vremi sterpe ale epigonilor ? 1925 loan Slavici Gre§elile omului politic nu se mai discuta la moartea lui ; ele trec in domeniul istoriei, care nu iarta, cind judeca in afara de patimile momentului, dar in acela§i timp §i explica, puind pe fiecare in mediul epocei lui, in acele imprejurari in care a trait §i in mi§carea curentelor de care a fost impins si condus. Fericit insa e acela care, in afara de directia politica pe care, in con§tiinta sa, ori, din nenorocire, dupa interesele sale, a trebuit s-o urmeze, a dat rostire sufletului sau, in clipele cele mai insemnate ale lui, in formele durabile ale literaturii. Cu ce sentiment de raspingere s-ar apropia cineva de amintirea lui Ion Slavici, daca ar tine sama numai de actiunea lui du§manoasa fata de progra- mul, neapirat, de unire a tuturor romanilor, de serviciile de sclav pe care le-a adus armatei de ocupatie pin scrisul sau, de injuriile pe care acel care a disparut astazi le-a adresat celor cari, dupa putinta lor, au luptat pentru izbinda dreptului romanesc ! Dar cit de mult se da in urma si tot mai in urma va raminea cu vremea vinovatul politic 204 din vremea marelui razboi cind apare opera de tinereta si maturitate a scriitorului. In vremea cind se cauta fara succes, de ideologi si sentimentali cu scrisul usor si fara durata, formula vietii noastre populare In deosebitele tinuturi, cind tot mai palid in zorzoanele lui se facea taranul roman", descoperit" de Alecsandri in asa-zi- sele lui poezii populare", acest fiu de caran din partite Ardealului, Sarbu dupa numele lui adevarat, Slavici Intr -un limbagiu mai savant", a stiut poate influentat de un Auerbach *, povestitorul Berman al vietii dela tara germane, caci Roseg- ger** tirolesul nu aparuse Inca la orizont, si nu era vorba de idilele lui BjOrnstjerne Bjornson ss deic cetitorilor revistei junimistilor sucul tare si gustos al adevaratei vieti populare, asa cum o vazuse, o traise in tinutul sau de nastere. Taranii lui Slavici, adevarati si energici, au in- trat biruitori in literatura romaneasca. Vorba for putina si apasata, exprimind sentimente, cind dirze, cind duioase, dar totdeauna de o mare demnitate umana, chiar si cind erau adusi pe eararile pacatului, dadea nuvolei romanesti o infatisare de realitate dramatics necunoscuta ping atunci. Se vedea intaIa oars ca nu e nevoie sa creezi un taran neexistent, pentru a to mindri cu dinsul, ca se poate trezi interesul si produce consideratia fara a trece cu un pas dincolo de margenile realitatii. * Berthold Auerbach (1812-1882), romancier velist german (N. ed.). ** Peter Rosegger (N. ed.). si nu- (1843-1918), romancier austriac 205 i totodata fostul seminarist facea ,,preotie" si in acest scris de imaginatie al sau. Din toate aceste curente si miscari se desfacea o impresie de sanatate morala, robusta discreta, care n-avea nevoie sa intrebuinteze mijloacele predicilor sarbede bodoganelilor ipocrite. Opera de atunci a lui Slavici este o contributie esenliala la educatia paporului romanesc. N-am asteptat moartea autorului pentru a o spune. 1925 Dr. Victor Babq Vinerea trecuta inca dr. Babes asista la sedinta Academiei Romane, al carii presedinte voise, ceruse sa fie in ultima sesiune. Un atac de anghina de piept 1-a luat Vincri dinnineata. Rolul pe care 1-a avut in stiinta medicala acest septuagenar, ramas cu spiritul tinar si vioi ping in ultima clips a vietii lui, it vor spune altii, cu cornpetinta. In lumea intreaga el era cunoscut, nu numai ca un mare invatat, ci, prin urmarile practice ale descoperirilor sale, ca un binefacator al omenirii. Chernat in Romania, el parasise, acum patru decenii, o strIlucita situatie in Ungaria, si de atunci a ramas legat prin toata munca sa de tara al carei prestigiu 1-a inaltat. Cugetator a carui minte se ridica mai presus de margenile specia(litatii lui, a dovedit mu o data ca problemele mari ale naturii si omului ii apar in toata maiestatea si in tot misterul lui. Oricine pretuieste intelectualitatea activa lucrind pentru folosul si mindria unei societati intregi se va descoperi inaintea acestui mormint. 1926 207 Eminescu si tineretul 0 scrisoare eatre studenti 16 iunie 1929 Iubiti studenti, Cultul vostru pentru Eminescu, acela care n-a avut inaintasi si nu va putea sa aiba usor urmasi ai geniului sau, pentru marele creator de vesnica poezie in care se dovedeste stralucit ca se pot imbina armonic cele mai inalte preocupari morale, cel mai nobil avint national cu cele mai frumoase realizari estetice, e o adevarata garantie pentru viitorul nostru si prin aceasta pentru insusi viitorul acestei tari. Aratati astfel prin asemenea comemorari pioase si pline de discretie ca mintea voastra, bine indreptata, nu se lasa momita de formulele stralu- citoare ale unui esteticism bolnav si ale unei dibace sarlatanii literare, mestera in a jongla cu cuvintele : Cuointe goale, ce din coada pot sit sune,... ca nu cadeti in defectul naivilor sau pretentiosilor, cari, pozind in noun generatie" pentru meritul singur ca au numai douazeci de ani, cred ca lumea incepe cu dinsii, ca nu priviti legatura, asa de naturala, cu ceea ce s-a facut piny acum ca o Inge- nunchiere la zeii cari au murit, ca intelegeti pe deplin unitatea organismului national urmind de 2C8 la sine, pestc rataciri de moment,- drumul care corespunde mai bine cu scopurile lui imutabile. Va felicit pentru toata siguranta pe care o dati celor de o vrista cu mine, can nu voiesc sa lase in praful aventurilor comoara pe care au primit-o §i au adaus-o. Cu parinte§ti sentimente al vostru N. Io 1ga. N. Leon La Ia 5i s-a stins d-rul Leon, doctor de tiinte una din figurile cele naturale, nu de medicina, mai simpatice ale Universitatii moldovene. Sprinten pina la batrineta, cu un aer de cavalereasca sfidare a vristei, privind vieata vesel cu clarii lui ochi alba5tri §i plimbind pe strazile capitalei ati- pite palaria lui de vechi pictor flamand, cravata lui invoalta de poet romantic de la 1830, Leon era un bun §i blind prieten pentru tineretul pe care cu vorba bung i indemna, ca §i pentru cei de vrista sa. Unui astfel de om, chiar in atmosfera de ura ob*tuita in anumite cercuri intelectuale ie§ene, ni- meni nu i-ar fi putut ie§i in tale cu o vorba rea. Naturalistul din §coala lui Haecked*, in a carui doctrina a orezut pina la sfirsit, era un cercetator atent al fapturilor lui dumnezeu, pina la ginganiile cede mai marunte §i scirboase, care capatau un interes deosebit pentru dinsul. a Ernst Haeckel (1834-1919), naturalist german de renume mondial, unul din cei mai de seamy evolutrionivi ai secolului al XIX.1ea. Un portret al sau in N. lorga : Oameni cari au fost, IV, 1939, p. 78 81 (N. ed.). 210 Din aceasta truda neintrerupta, dim acest zimbet de ve§nica tinereta se forma valoarea §i farmecul acestui om, asemenea cu care nu da tineretul crescut §i in primejdii §i in rasfal. 1931 Generalul Dragalina A fost cindva un razboi pentru intregirea neamului, s-au topit in acceasi vointa de saorificiu toate osebirile meschine care ne scot ca du§mani unii in fata altora, o, ce ridicules du§manie, fara nici o adevarata osebite in idei, fara niciun antagonism de tradilie ; numai vanitate §i interes ! ne-am simtit oare cindva o natie ? Acestea sunt intrebarile care se pun de cite on un om de atunci rasare, plin de mustrari. Generalul Dragalina, care se comemoreaza astazi, a fost un Roman dela locul lui banatean, dar un Roman pentru toti Romanii, pentru marile scopuri generale romanesti. Ofiter in Romania deci : regatean", el a dat tarii libere ceea ce e marea insusire a oamenilor din tinutul sau : vitejia sincera, careia-i place pericolul, care-il cauta, it infrunta, pentru scop, desigur, dar §i pentru frumusetea gestului. Gestul, el I-a facut mergind in voia soartei dupes datoria lui, §i de gestul acesta a murit. General, dzind ca un soldat. 1931 212 Gheorghe Kiriac Nu vom putea spune in deajuns cit datoreste, nu numai muzica romaneasca, puss pe alte bazc in ce priveste intelegerea sufletului atationail, dar insusi acest suflet, izvor al tuturor puterilor, lui Gheorghe Kiriac. Sfios si pasionat de singuratate, grabit sa se ascuncla, sa dispara, ferindu -se de orice recunoastere ca de o pedeapsa care-1 durea, bucuros de a se vedea tagacluit si ignorat, si recunoscator acelora sari, cu mult mai patine mijloace, erau siguri ca-1 pot inlocui si face uitat, acest om care cu atita discreta eleganta s-a dat din calea orisicui, a inde- plinit, cu un entuziasm pe care nurnai boala i I-a putut stinge, una din cele mai marl opere din epoca de pregatire spirituals inainte de razboi. AdInc intelegator al originalitatii artistice a nea- mului sau, el nu s-a multumit s-o imbrace in formele unei arte pc atit de stiutoare pe cit de lirn- pezi, ci a grupat in jurul sau, in jurul idealului sau o intreaga falanga de luptatori intru izbinda acestei lupte pentru sanatatea si Inaltarea societatii noastre. Luind tineri din toate clasele, invatindu-i si indemnindu-i, dindu-le ceva din comoara propriei sale fiinte, el a exercitat asupra for una din acele 213 hotaritoare influente care transforms fiinta orneneasca. Astfel, cintecul societatii Carmen" 1 nu era numai un imn spre frumusetk ci o marturisire de puritate moraa Era unul dintre acei cari nu se duc cu totul fiindca atitia it vor recunoaste totdeauna pe dinsul in ei. 1928 Dr. I. Cantacuzino Doctorul Ion Cantacuzino era insasi intruparea integrals a putcrii, vointei si inteligentei omenesti, un exemplar de rasa cum trebuie veacuri pentru a-1 da,rui unui popor. 0 vitalitate imensa respira din trupul sau voinic, din superbu-i cap de rage barbar ducindu-si °stile la asaltul Romei rivnite, din podoaba bogata, acuma alba, a parului care-i aureola fruntea, din stringerea de mina puternic prieteneasck din ochii stralucitori de lumina, bunatate si veselie, din inflexiunile glasului in care era simfonia insasi a acestui tare ritm de vieata pe care vrista nu-1 scazuse. Cugetarca lui atingea toate domeniile stiintei si toate infatisarile frumusetei. unind o eunoastere pro- funda cu o aleasa eleganta in prezentare, dar mai presus de toate cu o coloratura pitoreasca absolut personals, si, la acest urias sanguin jucindu-se cu teoriile si jonglind cu ipotezele, nu fara oarecaire scinteie de indoiala ironica in privirile care nu s-au aprins niciodata de acea prosteasca incredere in ce ti se pare ca este si pe care lumea o numeste con- vingere si o stimeaza ca atare, din cind in cind 215 porneau duioase uncle de simtire care aratau larga generozitate a inimii. Cine a lucrat cu dinsul a simtit-o din cind in cind. Unii au abuzat de aceasta insusire marinimoask Nu era chip sa-1 feresti de o asemenea exploatare : era prea bun pentru ca sa consimta macar a o recunoaste. Un astfel de om, dintr-un neam care a stapinit din secol in secol, nu se poate a nu se intcrescze de politica. El o vedea in linii marl, care se urcau sus spre un ideal de libertate umana in care nu era nimic din preompatiile de partid si de club. Orice miscare in acest sens putea conta pe dinsul, si el i se dklea intreg. Se putea ca a doua zi s-o uite, cind, oricit ar fi lasat sa se intrebuinteze numele sau pe vreo fatadk el seapa definitiei, se revolta, in adincul sau, contra ideii ca apartine la cineva, sau la ceva care a devenit o doctrina. Era in acest domeniu cavalerul steagului liber, ce putea fi un program pentru inteligenta care vinturase toate ideile dind fiecareia ceva de la dinsul numai asa ca o eleimosina* pentru saraci ! Fara gestul lui vieata intelectuala a tarii va fi ceva mai ingusta, si simtitor mai rece. si 1934 * mila, pomana (N. ed.). Avem suflete eroice: Banciulescu La Cairo, intr-un spital, otravit cu doctoriile luate pentru a putea cit mai lute sa piece, s-a stins marele, neobositul aviator Banciulescu. In activitatea publica, plina de zvonul desert al intrigilor in serviciul poftelor dezlantuite, care poate da impresia ca, intr-o faza de sovaire rnorala, de atita lucru am ajuns a fi buni, vieata, care ni se releveaza acum odata cu vestea acestui trist sfirsit intre asa de dcpartati strain, e o minglicre, un indemn, mai mult chiar : o asigurare. Stralucitul ofiter fusese aruncat la parnint in cursul unui zbor catre apus. Pitioarele i-au fost zdrobite si au trebuit taiate. Pe cine oare, dupa o asa de grozava nenorocire, nu 1-ar cuprindc dezna- dejdca, cautind doar un colt de lume unde sa se ascunda mindria asa de crud ratezata ? El insa n-a capitulat. Nu numai ca tineretea lui s-a hotarit sa lupte, oricum, ping la capat. Dar n-a parasit nici cariera, chemarea pe care cu atita iubire o imbratisase. Zburator a voit sa ramiie. Si cu protezele care-i inlocuiau picioarele pierdute a strabatut vazduhul de la un capat al lumii la altul, o data, de mai multe ori, ping ce boala a izbutit sa rapuie aceasta 217 extraordinara energie care-1 a. eaza intre cele dintii rinduri ale epopeii aeriene din timpurile noastre, capabile gi de ccle mai nobile indfazneli. Oamenii mici §i multi pot sa urmeze cu forfoteala tor. Pentru zilele marl §tim astfel ca avem suflete eroice... 1935 Un batrin erou : Axentie Sever Yn spitalul s'asesc din Brasov, foarte sarac 5i cam uitat de toata lumea, a murit frumosul batrin ce a fost Axentie Sever, una din capeteniile romanilor in mi5carea de la 1848. loan Axentie Sever era un fiu de faran din Frina. A invatat la Blaj incepind a da Inca de pe bancile scolii dovezi de puternica-i simtire pentru neam fi de marea lui energie in sprijinirea ideilor sentimen- telor sale. In patruzeci 5i opt" era un tirar de douazeci fi 5apte de and. La izbucnirea agitatiei revolutionare nu se afla In Ardeal, ci in /ara, unde, Treboniu Laurian 11 facuse profesor de latina Si romana, la Colegiul Sf. Sava, cred. Era de inainte ci5tigat pentru cauza neatirnarii nationale. In imprejurimile Bucure5tilor ca 5i in Oltenia el merse prin sate propovaduind robilor noua evanghelie de libertate pe care el o va fi inteles altfel decit domni5orii frantuz4i de la Bucure5ti. Silit a se intoarce in Ardeal dupa. neizbinda Republicii de vara a Romaniei muntene, el s-a dovedit aici, unde mediul era altul 5i se gaseau sateni cu inima tare 5i cugetul indraznet, om de fapta. A fost printre cei ce s-au luptat in munlii Apuseni. §i, cind valurile tulburate se potolira, a fost iara5i printre 219 aceia cari au raspins orice rasplata personals din partea Tmparatului, cerind numai pentru toti ai sai, fratii de singe si ostasii sai in lupta pentru drepturi si demnitate, o stare de lucruri noua si despagubiri pentru toate cede indurate. Altfel, pastrat toata credinta catre Imparat, pe care, in acelasi an 1852, il primi in Tara Motilor, la muntele Gaina, ca unul din reprezentantii cei mai Indrituiti ai poporului romanesc. Imprejurarile neasteptate de la 1867 it smulsera din viata politica. Desi nu era Inca batrin, el se dadu la o parte, ciudos, amarit, neimpacat, zdrobindu-si ultimele nadejdi. In jurul lui se organiza viata culturala romaneasca, se dadeau lupte prin ziare pentru pasivismul de protestare sau activismul de infruntare a dusmanului in institutiile statului celui nou ; pentru el toata aceasta desbatere, toata aceasta marunta munca roditoare nu avea insemnatate. Era printre uriasii fulgexati cari nu vreau sa se tirasca in brinci dupa ce strabatusera biruitori pe culmi. Ca o umbra alba trecea prin cararile singuratece ale primblarilor batrinului Brasov chipul lui puternic, de invins al soartei care nu se da biruit de oameni. Pina ce la urma energicul corp eroic se culca pe perna spitalului strain si boala trase lacatul odaitei sale de pomana. Rar, prieteni puteau patrunde ; pe linga sensationalii" roman de dincoace, venea cite unul de dincolo, un batrin de vrista lui, cu care puteau Intinde sfaturi lungi despre lucrurile ce nu mai sent si nu vor putea sa mai fie niciodata. In viata prozaica a gilcevilor brasovene, se destepta totusi un fior cind se auzea ca a vent se 220 cutare din cutare loc departat la Axentie. Astfel a fost, clnd din Blajul pe care-1 parase§te a§a de rar, alt batrin alb din vremea visatorilor si eroilor se desprinse pentru a veal linga pawl de la spitalul sasesc din Brasov §i, ochi in ochi, fara laorimi de prisos fata de aspra fatalitate a vigil, canonicul Joan Moldovan, alt neincluplecat §i neimpacat, alt suflet in zale de otel, vorbi indelung cu bolnavul dcspre cc numai ei amindoi §tiau, §i astazi stie until singur. Din Panteonul iu al batrinilor color mari, avt de putini, s-a mai desfacut, in aceasta clips, unul. 6 august 1906 Grigore Stefanescu Dintre mernbrii Acaderniei se mai duce unul, care era batrin numai in numarul anilor 73, zice necrologul, dar altfel avea toata puterca fizica, toata harnicia, toata pasiunca unui om mutt mai tinar. In usurinta cu care pleca la congrese §i facea fares osteneala drumuni lungi, in regularitatea cu care venea la toate §edintele adunarii, dela Universitate plecase de mult, in vioiciunea cu care urmarea, toate manifestarile vietii publice , in Tunic el prezida in Bucuresti meetingul Ligei" impotriva silniciei din alegerile de peste munti, in nervozitatca cu care-si manifesta simpatiile si antipatiile, la care niciodata n-a renuntat, se simtea, daces nu tinereta lui, macar nebiruita tinereta a unei epoce fericite, peste reprezentantii politici si culturali ai careia batrineta, socotita, prudenta, practica, nu s-a putut instapini pe deplin niciodata. Grigore 5teanescu are o lunges cariera de om de stiinta, amestecat, ca mai toata lumea la noi, din cind in cind si in imprejurarile politice. A ocupat multi ani catedra de geologie (la Universitatea din Bucuresti, a fost si rector, si un bun rector, cinstit, gospodar si parintesc fafa de studenti, a facut parte din Corpurile Legiuitoare, si pines in ultima zi a pastrat grija unui Muzeu de geologie 222 pe care-i atingeau adesea, spre marele dui nacaz, care nu zabovea cu desrnintirea cea mai aprinsa, criticile tineretului. A scris mult, si manualul lui de Geologie 1-au avut in mini atitia dintre scolarii invatamintului nostru secundar, pima ce 1-au inlocuit alte carti, mai apropiate de actualul nivel al cunostintelor. Nu i-a lipsit norocul in descoperiri pe care nici adversarii lui nu i le tagaduiesc. Acesti adversari aveau mai multa stiinta decit der cind ei faceau sa reiasa deosebirea, uitau un lucru, care trebuie sa inriureasca judecata oricui. Grigore $tefanescu facea parte dintre acei oameni cu ,nesfirsita iubire pentru cultura, cu nobil entuziasm pentru specialitatea lor, cu o intelegere pentru nevoile intelectuale ale unui neon ce trece peste marginile unei singure stiinte, cari, dinsul, intorsi din strainatate, au adus cu dinsii, ei cei dintii, interesul pentru cunostintele inalte, pentru explicatiile superioare, pentru conceptiile dominante ale lumii. Nu s-au inchis in laboratorii, nici in biblioteci, ct, pe toate caile, prin conferirrte, prin cursuri, prin convorbiri, grin carti, manuale de scoala, reviste, ziare, au trezit societatea la o viata potrivita cu civilizatia moderna. Ce greutati au intimpinat, putem judeca dupa acelea care astazi Inca se intimpina. Revista stiintifica" a lui tefanescu si Aurelian a luptat ani de zile ca sa se poata mentinea intre neintelegatori, si numai dupa cele mai maxi jertfe de timp si de bani redactorii ei au trebuit sa renunte la o publicatie instructive si senina, de felul careia si astazi am dori sa avem una. Numai cit dorinta de a folosi celor cu o neindestulatoare cultura a slabit simtitor de atuncea, si spe223 ciali§tii mai molt sau mai puIiit bine instalaIi stau prea sus pentru a vedea in ce necuno§tinta. tra'ie§te Inca poporul lor. Aceste lucruri trebuie amintite inainte de orice, de cite on unul din cei dintii lumin5itori stiintifici ai sociefatii noastre romane§ti ne par5se.ste. 1911 Genera lul Bud4teanu A fost dus la rnormint trupul generalului C. Budisteanu, unul din eroii razboiului, de la care avea o amintire vie, am zice, in glontele care-i scormonea carnea, innoind vechile dureri. Generalul a fost in fruntea Ligii Culturale, careia ii adusese gloria numelui sau 5i un bun suflet de impaciuire 5i priete- nie. Sa dea mai mult nu putea din cauza unei sanatati totdeauna subrede. Prin singura cercetare de catre dinsul a sedintelor saptaminale aducea o mare jertfa. Ofiterul fara frica a fost un cetatean cinstit 5i corect, mai presus de orice comparatie. Prins si el in miscarea unui partid de interese, el nu i-a ceiut nimic 5i abia a consimtit sa primeasca onoruri care de obicei nu merg catre cea mai perfecta onoare. A prezidat Senatul cu linistea unui om pe linga care patimile cele mai furioase 5i apetiturile cele mai triviale tree fara sa-1 aprinda 5i fara sa-1 murdareasca. Si va fi parut dese on curioasa deasupra figurilor de petrecatori obositi, de intriganti cu ochii de lup, de sireti cu clipociri de pasari nocturne si de satui tronind in sanatatea stupiditatii for multamite, aceasta uscata 5i palida fata de mucenic tacut al durerii pentru tara. 225 A lasat banii inmormintarii sale. 0 mie de lei, si n-a vrut mai mult nici de la prietenie, nici de la recunostinta. A cerut si a trebuit sa alba. carul cu care se duc la groapa taranii, si nici o floare, mai ales nici una de retorica. N-a vrut cununi de flori false acela care cistigase cu pretul vietii o cununa trainica de lauri adevarati. Paxerea de rau a tuturor oamenilor de bine 1-a intovarasit insa in cel din ttrma drum tacut pe simplul viteaz care ne-a lasat, ducindu-se cu trista solie catre aceia ce au murit de mult linga el, in fata dusmanului. 29 decembrie 1911 Profesorul Stefan Petrovici Un bun si attar prieten ne lasa, binecuvintind cu singele lui generos pamintul Ardealului dorit cu atita caldura de dinsul, pentru intregirea Patrici. Nu punem negru in jurul acestor rinduri si nu le insemnam cu crucea odihnei crestine. El, Stefan Petrovici, harnicul baietel, plin de o credinta fiasca, de la foaia de ideal romanesc Unirea" din Iasi, a cazut ca un viteaz dintre aceia a caror poveste mareata o cetea in carti. A cazut para. ar fi vrut sa sarute cu buzele lui singerate, pline de atita sete, acea sacra taring a neamului nostru. Si astfei el n-a plins asupra soartei sale si, acolo uncle este, el cere sa nu-1 plingem ; el nu se odihneste, ci toata puterea tineretii lui co- site in floare o revars5. ca un indemn necontenit, neobosit asupra prietenilor sai, asupra generatiei sale intregi. Iar trupul si 1-a coborit supt brazda de vara ca s-o faca, si el nedespartita de soarta viitoare a Romaniei. Frumusel si sfios, loial si statornic, aparind pe prieteni si iertiud pe dusmani, avind vreme numai pentru munca onesta si condei numai pentru cele mai nobile idei, advocatul de douazeci de ani inspira de la cea dintai ve..lere o simpatie pe vare 227 purtarea sa nu facea do:it s-o intareasca. Acolo, 'in Iasu1 lui, vom simti multa vreme linga mai pasul usor al celui pe care nu-1 vom mai vedea intovarasindu-ne oriunde era sarninta buna de semanat si de imbunataIit sufletul omenesc. Iar numele lui va fi unit in mintea tuturora cu amintirea zilei celei mai grille ¢i celei mai sfinte a poporului sau. 7 septembrie 1916 loan Vidu Omul celor mai dulci Cintari romanesti, acela ale carui duioase melodii ne suns in ureche la singura pomenire a numelui sau, banateanul care, in mijlocul strigatelor ragusite ale ambitiilor ce vor ministere ;i milioane, a ramas in lumea sa de o inalta idealitate, Joan Vidu, ne lass. Prin clntecul pe care 1-a cules, 1-a armonizat, I-a ra.spindit in tot cuprinsuJi pamintului romanesc, Vidu a fost ;i un factor de unitate nationals qi un educator. Pe de o parte a facut pe toti Romanii sa se recunoesca, sub farmecul muzicii unitare, membri unui singur popor. Pe de alts parte a strecurat in sufletele ispitite de toate coruptiiile si de toate anarhiile ceea ce poate da numai o arta ca a lui : siantul de ordine si instinctul frumusetei. Fara teorie savants §i ilipsit de orice fel de pre- tentie, el s-a arzat in fruntea tuturor acelor cari, fara a jertfi nimic din regulele artei, au facut din ea un element de viata si un mijloc de traltare pentru natia noastra. 12 februarie 1931 229 Sfirsitul zburatorului: lone! Ghica A fost o uimire dureroasa Tnoartea subita, cu taina a dus-o cu dinsul, a admirabilului tinar care a fost Ionel Ghica. Ieri, se intorcea biruitor de la un drum pe care nimeni nu-1 facuse ca dinsul. Tarile-i treceau dedesubt la fiecare ceas. Navigatia aeriana olandeza voie, fares voie, i se dovedise inferioara. Mersese in excursie la Saigon ca intr-o scurta calatorie de placere. Unde nu-i putea tinti gindul, cutezatorul gind care-i daduse o prima glorie ? Frumos si voinic, posedind virtutile cavaleresti, mostenirea de vitejie a Taselor vechi din care venea, urmasul Ghiculestilor n-avea in el nimic din ceea ce face antipatici pe eroii" can paradeaza. Vorbea de ce a facut, de ce a vazut, de ce pregateste cu o minunata simplicitate. Batrinii se simteau sfiosi inaintea gratiei si elegantei cu care povestea despre marile lui ispravi. Daces macar i s-ar fi dat norocul, tristul noroc de a ispravi in lumea lui, acolo sus, traznit de fulgerul I iunie 1932 230 G. M. Murgoci G. M. Murgoci, a carui amintire, zece ani dupes moarte, a fost incunjurata de simpatia statornica a geologilor, n-a apartinut numai acestei corporatii stiintifice, careia, cara sa fi cautat sa se impuie la locuri de conducere, i-a facut atita cinste prin munca-i statornica, prin adincile cunostinti castigate, prin putinta sa de a descoperi, imbogatind stiinta. A fost ping ce 1-a doborit, Inca tinar, boala, ba chiar peste lungile si nespusele suferinti ale unui corp cu desavirsire zguduit, care parea ca se desface in bucati, a fost insusi tipul Romanului Intreg, do- ritor de a sti orke, de a se deprinde cu once imprejurari, de a primi pe umerii sai zdraveni once fel de sarcina si in stare a birui greutatile de la inceput si a crea. Ani de zile la Samanatorul", la Institutul Sud-Est european, in pribegia de la Iasi, la Intoarcere, asa 1-am vazut si 1-am cunoscut. Era o Intrupare a vietii, a vietii care simte nevoia sa se arate, sa cucereasca, sa se bucure de biruinta cistigata. i aceasta din prisosul energiilor, adunate, in ratacirile prin munti si de-a lungul sesurilor laHi, al rasei lui de pa.stori mocani, cu ochii la toate zarile si stiind sa-si despice un drum spre dinsele. Petrecea, muncea, calatorea, cu acelasi avant. 231 In toate ducea sinceritate si simplitate. Era incredintat de tot ce spunea si incalzit de tot ce statea s5. faca. Din atita adevar ce era in el ajungea la infatisari naive si copilaresti si se rasa adeseori, la indoia15, sau la boala, tratat asa ca un copil, multamind cu acel zimbet care i-a ramas totdeauna tinar. Avea un real talent literar si a lasat pagine de antologie. Ca dar al vorbirii firesti, spontanee nu voiu uita minunata povestire a drumurilor lui de cercetator prin Asia Mica : erai acolo de fapt impreuna cu dinsul. Dar ce-1 stapinea mai mult din tot ce stia si intelegea era pamintu/. Pamintul, cu straturile lui, a caror explicare la el ajungea inteleasa si pentru un profan. Pamintul, cu vlaga lui, din care creste piinea. Pamintul cu oamenii lui, cu acei oameni pentru a caror improprietarire a luptat. Pamintul, cu drepturile ce cla unei rase, si de aceea s-a str5,duit pentru unitatea Statului Roman. Pamintul bun, care 1-a iubit si el, de vreme la sine. 30 mai 1936 si 1-a cerut Moartea unui invatat : profesorul Ion Borcea Profesorul Ion Borcea a cazut in lupta pe care de ani de zile o ducea pentru lamurirea tainelor naturii. In aceasta lupta el inchisese intelesul vietii sale intregi, indepartindu-se de o viata politica la care fusese atras Fara succes acest mare suflet simplu, mai mult prin instinctele lui de urma§ al zdravenei taranimi de la muntele Moldovei. Pe cind vacantele sunt pentru altii prilej de lenevie §i de petrecere, din care se intorc mai obos4i decit la plecare, pentru acest entuziast al descoperirii ele erau prilejul cercetarilor sale rabdatoare in domeniul caruia-i consacrase vieata. Ajunsese a crea un capitol romanesc din cunostinta faunei maritime, si prin rodul ostenelilor sale el se imbogatea an de an. Teoriile de imprumut care se striga la intruniri in discursuri asudate si asudante nu vor face fericirea noastra si nici lumea de aiurea nu-si va cauta pe a sa in teoriile pe care, pe linga atitea altele, mai mult sau mai putin rasuflate, le-ar propune mentalitatea noastra politica. Dar vom fi mindri on de cite on se va insemna in vreo carte de stiinta ce i-a dat entuziasmul gata de jertfa al bunului profesor Borcea. 12 August 1936 233 Amintirea lui Al. Vlahuta Cit de actuala, de indreptatoare, dar si plina de mustrare e comemorarea dela Ramnicul-Sarat a aceluia care si-a inscris, peste toate curentele si mode- le, pentru totdeauna numele in analele literaturii romanesti oneste si insufletite, Alexandru Vlahuta ! Ani intregi dupa ispravirea acestei vieti sfinte, vrednica de a fi pusa alaturi de aceia a celor mai nobili reprezentanti ai spiritului romanesc legat de tara si de neam, era o deprindere la un tineret crescut prea in fuga si mai adesea lasat in sama propriilor sale inspiratii sa is in desert numele aceluia din care cel mutt se consimtea a face un ucenic si un imitator al lui Eminescu. Nu s-a bagat de sama ca bagatelizarea acestui scriitor de o asa de aspra autocritica nu era decit inceputul injosirii intregului trecut de claritate logica si buna cuviinta. Astazi, cind se cauta din nou sfatul cel bun in tradi%ie, acest reprezentant al celei mai cumpanite intelepciuni moldovenesti se ridica din nou, fie si fail o noua editie a unei asa de frumoase opere, cu adausul acelor inedite care, contra vointii lui, par a nu fi fost distruse. 234 Dar ceea ce peste once schimbari literare it pune in iconostasul natiei e altceva : cultul fanatic, fara exagerari si greseli de gust, fara vorbe goale si fraze moarte, pe care 1-a inchinat el poporului sau. Azi, cind nationalismele se afirma in toate formele, forma nationalismului sau e o piatra de incercare si un model. I mai 1937 Un suflet de lupta: Octavian Goga Cu mult inainte de vreme, Octavian Goga para- seste o viaca pe care a trait-o cu o putere extraordinal* mergind cu un fanatic avint ping la distrugerea unui trup care ca prin minune a putut sa reziste si pins acum acestui necrutator zbucium. S-a ars pe sine prin flacara nestinsa ce ardea in el. Nu s-ar fi banuit astfel de porniri la studentul micut, blond si cu flacari albastre in ochii cari au fost invatgi pe urma, intr-o figura strinsa pentru a impune, sa rosteasca provocarea si porunca. Intiile versuri, in care sunt si fulgere, dar ele veneau de la modelul strain care i-a stat, un timp, inainte, erau Intr -o nota de duios lirism : cel care cerea 01tului sa se mute si el in alts Cara aducea desigur o alts nota decit a urmasilor lui Eminescu, dar nu scinteiau acolo sabii ascutite, gata sa taie. Cum s-a facut prefacerea launtrica n-a stiut-o poate el insusi : de la sine ? din afara ? Deodata, si in zilele Inca nehotarite, desi nu in ce priveste idealul insusi, din neutralitate, a aparut omul in zale, lovind necontenit, cu o neobosita nevoie de razboi pe plaselele fierului. Simtea in el puterea ce trebuie pentru a revolutiona imediat si complet o societate care-i parea sovaitoare si linceda. Litera236 tura o raspingea acuma, poezia trecutului, a unui in adevar mare poet, ii era o povara §i-i parea o scadere : politica-1 domina §i prin politica voia sa domine, inexorabil. S-a distrus urmarind naluca. Semnul ei imbietor, apoi imperios, 11 facuse altul. In sfir§it a ajuns unde voia. Si atunci, s-a vazut ca supt plato§a de zale era, cum putea sa se prevada, tot poetul. Dar descoperirea 1-a doborit. Iar noi, can n-am dorit pe cel dintii, nu ne putem minglia ca §i pe cel de-al doilea 1-am pierdut. 10 mai 1938 Doi inainta0 : Delavrancea p Goga Aceia cari dau literaturii romanesti sensul ei ade- varat si care singur si sigur va birui isi indreapta astazi privirile umezite de lacrimi spre doua morminte : unul de mult parasit in Iasul tragicei pribegii, iar celalalt care acuma se deschide, cu mull inainte de vreme. Se aduna atitea amintiri cu privire la Delavrancea. A fost de la cele dintii manifestari literare, afara de ale adolescentului, aproape copil, un inoitor. Unul fara teorie, Fara program, si Fara vointa. Firea sa, care nu era ca a altora, i-a cerut imperios sa se manifeste cum era. Asa-i porunceau inaintaaii cari erau in el : grinarii tarani strabatatori de vai si munti, rascolitori de zari, adunatori de privelisti si tezaurizatori de impresii. Ei toti, sfatosi cum le era rostul si buni de toate povestile culese in cale, si-au luat drumul de-odata printr-insul. Alta viziune, alts gindire, peste obisnuita logic., alt grai, un alt fel de romaneste, de munteneste, decit cum stiam not ping atunci, dupa, forma maestru artificiala a boierului savant Odobescu si a zetarului orasean Ispirescu. Neschimbat, in nuvela, in teatru, el a fost asa : n-a luat de la nimeni si, chiar sa fi vrut, n-a putut rasa nimanui nici acest dar, cu totul 238 deosebit, al scrisului si nici dogoritoarea navala a unei elocvente capabile sa arda conventionalismul tuturor tribunelor si catedrelor. Un om de vedenii, cum insusi era, in padurea parului cret de supt care privirile ierau impungatoare ca doua fosforice flacari, o minunata si impresionanta vedenie. Nu asa aceea a carui pierdere pentru literatura o pling astazi cei cari-i iarta ca a parasit poezia pentru scopuri zadarnice pe care iluzia lui ucigatoare le-a socotit imense si imperioase. Goga, care rasarise ca un nou lampadofor poetic al milenarei lupte ardelene si care de aceea a fost imbratisat ca un tinar fat-frumos, purtator al glasului smuls din du- rerile robiei, de intelegatoarea lume de boierie a anilor 1900, aducea cu dinsul, din stramorasca mostenire si la el, tot ce trebuia pentru ca, de la uimitoarea vadire de la inceput a noului profet din mila dumnezeului tuturor rabdarilor, sa mearga treptat, pe caile de intelepciune ale anilor, spre si mai depline roade ale neobisnuitei sale inzestrari. Dar lui, de la o vreme, in urmarirea fugarelor satisfactii ale politicii, indeletnicirea aceea careia-i inchinase primii ani, si pe care n-o putea tagadui, cu atit mai putin distruge, i s-a parut o efemera jucarie, aproape compromitatoare, asa incit nici nu-i placea ca ea sa-i fie amintita. Corului celor alesi i-a preferat tunetele aclamatiilor in care credinciosii adevarati nu se mai pot osebi de strigatul spre triumf si prada al vulgului. §i, totusi, pe cel care parasise literatura ea 1-a urmarit, dintr-o iubire care nu putea sa moara. I-a spus la ureche cele mai frumoase taine ale ei, si vraja pe care o exercita el nu venea de la 239 idei, imprumutate, de aici sau de peste granita, ci de la acele mistere ale ei. 5i ceea ce era in adevar viu in el era aceasta obsesie a cuvintului nobil, a cornparatiei plastice, a perioadei largi si bogate. linbatrinit politiceste in neizbinda ce i se putea profetiza, el ispraveste tinar in suflet prin toate mijloacele acestei minuni care, peste orice, ramine poesia. 12 mai 1938 La plecarea niareplului Averescu Unul din marii domni de oaste pe cari i-a dat poporul romanesc s-a dus in lumea unde plutesc umbrele gloriosilor sai inaintasi. Alexandru Averescu nu era numai un mare strasi sigur planuri in a caror teg, chibzuind incet, rece executare nu-1 putea tulbura nimic din ce agita sufletul oamenilor slabi. Nu mai trebuie amintita inalta lui minte creatoare, careia ii datoram singura initiativa din marele razboi si acea incredere in oastea noastra, asa de greu lovita, prin care ne-am putut reface pentru a recistiga macar onoarea. Dar era ceva mai presus de aceste asa de rare insusiri pe cari in acele zile de suprema incercare nu le-a impartit cu nimeni. Era fibra eroica din el si misterul din care venea si care incunjura orice actiune a lui. El nu era un pregatitor de istorie, ci insasi garan0a ei. Nimeni nu mai avea nevoie sa se intrebe : cu ce ; misterul acela care-i stralucea in ochi si care &Idea o greutate neobisnuita fiecarui cuvint al lui, cuprindea in el toate posibilitalile. Si prin el a facut acele minuni in sufletul ostasilor care singure, peste orice pregatire tehnica, asigura izbinda. 241 Sa mai vorbim de cursa ce i s-a intins pentru a-1 prinde intr-o politica pe care el n-a voit-o de partid, dar la dinsa a trebuit sa ajunga ? Acolo taina lui n-a mai putut avea puterea ei magica, pentru ca.... Pentru ca acolo nu era sufletul de soldat. 4 octombrie 1938 0 umbra a trecut (lulia Hasdeu) S-a amintit daunazi aceea care a fost fiica, inzestrata cu cele mai Inalte daruri, dar asupra soartei careia plutea amenintarea soartei neinduratoare a lui B. P. Hasdeu. Smulsa de acasa, ea a mers, in grija unei marne care nu si-a dat sama de cit poate rabda un trup caci siasubred, cu toate infatisarile sanatatii, biciunea fizica a parintelui ei zacea intr -Insa si, lasata sa se arunce cu o necrutatoare pasiune asupra tuturor izvoarelor stiintei, ea a cazut fulgerata de cea mai nobila, dar si de cea mai imprudenta ambitie. A lasat, la cei vreo douazeci de ani ai ei, se pare ca. Inca neimpliniti, un intreg saltar tainuit de ginduri si de simtiri. Gindurile, inalte si pline de o geniala originalitate, simtirile, ca ale unei fete frumoase si bine ce era. Iar, pe linga aceasta, scrisori. Din aceste scrisori, hisate abia sa se intrevada. Intr-un ziar [...] putin cetit, mostenitorul lui Hasdeu, d. Iuliu Dragomirescu, a tiparit atita cit rugam a nu mai Linea la o parte de public restul. E acolo un pretios material, nu numai pentru dinsa, dar pentru vremea ei, intr-o forma care, in ce priveste judecata oamenilor, e uimitor de matura. 243 , Literatura ei, poezie si proza tot in limba franceza, odrasla marelui invatat roman fiind lasata in voia mediului care a instrainat-o e fara indoiala de o adevarata valoare. Inte leg de o valoare literara, dar inainte de toate de una educatoare. In vremea noastra, strabatuta, peste aburii inabusitori ai unui materialism degradant, zbuciu- mat de istoria petrecerilor fara masura , de curente de regenerare, vrednice de toata simpatia, dar Inca intr-o faza de imitatie naiva a lucrurilor de aiurea, ceea ce trebuie fetelor ce crest si de la care atirna ce va fi neamul mine, e o icoana. Una mai curata decit a Iuliei Hasdeu nu se poate. Ce e mai de pret in aceste incercari franceze trebuie deci tradus si infatisat acelora care data i-ar sarnana, in suflet, ei ! 21 octombrie 1938 Inaintea unui mormint (Gheorghe Ticeica) In marginea cimitirului plin de amintiri, lingii ripa in care-si astea.pta alte ramasite omenesti, a fost coborit acum doua saptamini un om care nu va putea fi inlocuit. Despre ce a fost profesorul Gheorghe Titeica pot vorbi specialistii in studiile matematice, si cea mai stralucita dovada a valorii sale a fost, acum citiva ani, invitarea la Sorbona pentru a da acolo lectii intr-o ramura de stiinca pentru care nu se afla nicaieri unul mai competent. De sentimentele ce se aveau pentru dinsul in strainatate marturiseau legaturile, de strinsa prietenie ce pastrau cu dinsul, vechiul elev roman al colii Norma le din Paris, cu usile inchise strainilor, fostii lui colegi. Iar navala de flori revarsate asupra sicriului sau arata cit de iubit era el in cercurile unde i se cheltuise atitia ani invafamintul. Dar casa lui de om public era Academia Romana. Acolo, secretariatul fusese multi vreme al strictei gospodarii create de hursuzenia lui Dimitrie Sturdza, om grozav la socotelile marunte in toate domeniile. Degetul magic" cuprindea in el o intreaga corectitudine si o discipline cu fiori. Parvan, plin de mari 245 planuri romantice, s-a a5ezat in acel rost cu ginduri de transformari revolutionare, intiparite de persona- litatea lui navalitoare. A trebuit Titeica pentru ca secretariatul academic pe cinci ani, menit a-i apartine pe vieata, sci-ii capete o definitie care va raminea. Academia e o bogata§5. scapatata §i pradata de stat, care-i face mila din and in cind. Din ce-a avut i-au ramas mai mult griji §i indatoriri. 0 nescirsita staruinta si un simt al imprejurarilor se cere pentru a le stapini. Firea de Wan rabdator §i staruitor a lui Titeica a putut s-o faca. Dar cum a gospodarit el acolo e nu numai o lectie de finete, ci una de inalta. morala. 22 februarie 1939 Grigore Tabacariu Un ziar de provincie anunta inmormintarea undeva, intr-un sat bacauan, a profesorului Grigore Tabacariu. De multi ani 1-am cunoscut pe acest pedagog zelos, care era legat de scoala nu prin consideratii de cariera, nici prin dorinta, asa de raspindita astazi, de a parveni, ci printr-un sincer, calduros si statornic devotament. A cautat sa invedereze o chemarc in acest domeniu, unde avea si parerile sale proprii, printr-un lung sir de publicatii, carti, brosuri si reviste, care s-a oprit numai acum citiva ani. Le scria intre multe griji, neincurajat si aproape despretuit, si le tiparea cum putea in continua lui s'aracie. Altii, mai pregatiti decit dinsul, pot considera cu o ingaduinta miloasa acest zbucium care a fost tragedia omului bun si harnic, care credea ca ar avea si el un lucru de facut pe lume. Cei cari au Post in atingere cu dinsul au inteles cit de mult neajunsurile, care se pot vedea usor, se datorau unei vieti ncnorocite, a &aril soarta-i era parca scrisa pe faca. Acum in urma avea un rost in noile creatiuni. Era fara indoiala prea tirziu. i aceasta ne aduce 247 la constatarea marelui nostru defect : de a risipi puterile. E enorm de multa nevoie a lucrului in aceasta tail. Nu trebuie sa se tina seama in valorificarea puterilor de o superioritate sau de o rara distinctie a lor. Nu e om cu bunavointa care sa nu poata folosi in aceasta mare §i grea opera de a ridica pretutindeni, in ori§ice, nivelul, Inca destul de scazut, al tarii. Pretuite §i bine a§ezate, §i fortele mai slabe Inca se indeamna i dau ce nu se spera de la ele. E vremea acestei mobilithri generale a sufletelor. 19 martie 1939 Un martir at stiincii si datoriei : Gheorghe Longinescu Vechiul meu prieten Gheorghe Longinescu s-a dus la Focsanii nasterii sale, ca sa se aseze pe veci linga mormintul, plins Indelung de lacrimile sale, al fratelui, profesorul de drept Stefan, de care-I lega, ca si de ceilalti fii ai negustorului focsanean, ad- mirabile sentiments de familie care nu mai sunt din vremea noastra. Nu s-a stiut decit de un cerc restrins ce a fost viata acestui om de bine. 0 groaznica tragedie pe el a primit-o cu atitudinea unui erou care era in acelasi timp si un perfect crestin, impacat care cu sarcina care cazuse asupra lui. De tinar Inca, el orbise aproape cu totul. 0 iluzie de vedere laterala. Un altul s-ar fi cufundat in Intunericul desperarii sale. El insa a luptat. Chimist pasionat pentru studiile sale, el a facut, decenii intregi, sa i se ceteasca din cartile si arti- colele pe care nu le putea petrece cu ochii. *i a dictat cercetari proprii, a caror tiparire n-o putea supraveghea. §i a fost el oare pentru aceasta un om amarit si aspru, cautind sa-si rasbune pe altii ce patimea de la nemiloasa soarta ? Dimpotriva, nimic nu i-a putut turbura seninatatea. Dad, uneori setea de 249 dreptate 11 indrepta catre oamenii violenti, era de- ajuns un cuvint de rechemare al unui prieten, ca sa revie la desavirsitul echilibru al unei vieti frumoase, care, in ciuda suferitielor din urma, se va fi incheiat cu un zimbet ca al oamenilor din antichitate, pe urma carora calca. 19 aprilie 1939 Ultima solie a Iui Goga O nobila solie de poezie o trimite peste mormint 0. Goga prin culegerea Din larg. 0 rnindra afirmare a rostului sau in Prof etul. Atitea minunate versuri, dar, pentru prima parte, nu venind din viata insasi, ci mai Inuit plutind deasupra ei. Oratorul, prozatorul, abundent 9i furtunos, rupe inclestarea poetics a versului. In navala comparatiilor e ceva care anunta nelinistea noii poezii. Poemele sunt, dupa uncle adnotari, anterioare Inc a anu- lui 1916. Se afra apoi si rasunetele din durerile si ingrijorarile razboiului. Hora nu are insa in ea sufletul acelor ceasuri : e un Alecsandri cam vechi. 0 satira cu tinte apropiate si marginite urmeaza. In fata ciocnirilor de vorba si de forme ce lirnpede se desfasura insa, fiindca pleaca dintr-o adevarata si calda simtire, desfasurindu-se in largi valuri titmice, bucata De parte ! Poate si Din viagi, cu aluzie la propria framintare a poetului. Dar nu e aceeasi pornire vibranta si in celalalt poem de iubire patimasa, Sufletul. Tot asa de putin in cele ce urmeaza, si in fats se ridica eterna rugaciune catre idealul femeesc din Eminescu. Dar, cind e vorba de a inchide inspiratia in margenile ace251 leia§i idei, ca o invacatura. rasare Ramura intir- ziata. Un sonet puternic Inehegat e Apus. 0 clips de inseninare la 1929-30, sub ceruri straine, da poeme din cele mai frumoase. E o odih- na de fericire, care creeaza, poate mai mult decit patima furtunoasa, poezia. Inspira mai putin caricatura oraFlor de bai. Taina inspirarii n-o pot vraji nici rarile intilniri cu satul. i, ca o prevestire, Cintecul mortii la fereastra. 11 mai 1939 Note comentarii Doctorul Davila. Doctorul Carol Davila s-a nascut la 8 aprilie 1828 la Parma si a incetat din vials la 24 au- gust 1884. Organizator al serviciului sanitar militar, el a fast cel care a intemeiat, impreuna cu dr. N. Kretzulesou, invat5.mintul medical romanesc. A avut man disponibilitati de animator, infiintind societati medicale, aleza..minte spitalice§ti, publicatii etc. Este 0..61 dramatur- gului Al. Davila. Vezi Elena General Perticari Davila : Din viata ti corespondenfa lui Carol Davila, Fundatia pentru literature si arts, 1935 (pentru rolul sau in timpul razboiului de independenta, vezi in special paginile 385410) vezi si N. Weinberg Carol Davila, Oameni de seama. Editura Tineretului, 1961). Alexandru Odobescu (23 iunie 1834 10 noiembrie 1895). Se refers la editia : Scrieri literare istorice ale lui Al. Obodescu, 3 vol., Bucurelti, Editura librariei Socec et. Comp. 1887. Portretul mai continea gi o scri1 soare a lui Alexandru Odobescu catre mama sa, Catinca, fata doctorului scriitor Caracas, una din cele mai frumoase si mai culte femei ale timpului", scrisoarea era trimisa din Balta Alba, satul Gradistea din Vale ; Miercuri, 8 iulie 1847". Scrisoarea redactata in limba franceza este tiparita de Iorga in traducere romaneascii. Cum aceasta parte a articolului lui N. Iorga nu continea decit scrisoarea in care se comunicau gtiri de familie gi intimplari obignuite de la Balta-Alba, am renuntat la publicarea ei deoarece nu facea corp comun cu restul portretului. 253 2 mai 1893). PenGheorghe Bari; (24 mai 1812 tru activitatea sa vezi Gheorghe Bari : Scrieri social -politice studiu §i antologie de Victor Cheresteliu, Camil Murelan Ii George Em. Marinca, Editura politica, Bucurelti, 1962. 1 Citatul apartine precuvintarii la Disertatia despre 1coli" memoriu intocmit in primavara anului 1835 (editia citata, p. 45-46). N. Iorga it cunoa.5te din Andrei Barseanu : Istoria Icoalelor centrale romane din Brasov, Braboy, 1902. Eminescu Ii generalia de astiizi. Prima editie a poeziilor lui Eminescu a aparut in decembrie 1883, in timp ce Eminescu se afla internat intr-un sanatcriu din Viena (a plecat din Bucurebti joi, 20 octombrie 1883, §i s-a reintors in seara zilei de 27 martie 1884). Din aceasta editie, aparuta intr-un tiraj total de o mie de exemplare, se vindusera, in primele bapte saptamini, §apte sute de exemplare. Cea de-a doua edilie a aparut in toamna anului 1885. Nicolae Ionescu (1820-1905), fratele lui Ion Ionescu ziarist (Steaua Dundrii, L'Etoile du Dade la Brad nube), a fost profesor la Unix ersitatea din Ia§i, deputat 1i senator, membru al Academiei Romane §i intre 24 inlie 1876, §i 3 aprilie 1877 ministru de externe in guvernul Ion C. Bratianu, fiind urinal la acelaii minister de Mihail Kogalniceanu, caruia Ii succedase. I. Pop Reteganul nascut la 10 iunie 1853. A incetat din viata la 3 aprilie 1905. I. Noua Revistii Rominti rekista de sub conducerea lui C. Radulescu-Motru a aparut intre ianuarie 1900 §i decembrie 1902 (seria I-a), iar seria a II-a intre iulie 1908 §i ianuarie 1916. Statuia lui Cuza-Vodii. Cu privire la statuia domnitorului existents 1i a_tazi in Piata Unirii din Ia4i a se vedea C. C. Giurescu : Vials Ii opera lui Cuza Vodd. Editura §tiintifica, 1970, p. 466. Hotarirea pentru ridicarea acestei statui se luase din vterne in 1903 254 spre a putea fi inaugurata la implinirea unei jumatati de secol de la Unire, adica 1909. Se constitute un comitet de actiune dar, in rindurile partidului liberal, condus de D. A. Sturdza, erau si glasuri, §i, in primul rind ai prqedintelui sau, care gaseau inoportun5. §i chiar primejdioasa pentru dinastie §i pentru lini§tea Mrii", aceasta initiative. Se strinsesera, printr-o subscriptie publics, fondurile necesare, tar statuia fu comandata renumitului sculptor italian Romanelli. Inaugurarea avu loc cu fast in prezenta suveranului 1i a guvernului in mai 1912". 1913 Vezi §i Adevarul" 1888 25 de ani de acfiune, 1888-1913, p. 253-255. Deci articolul lui N. Iorga este scris in momentul deschiderii listei de subscriptie pentru ridicarea statuii. Alcxandru loan Cuza a fost una din personalitatile is- toriei noastre pentru care N. Iorga a nutrit o vie 1i o nedesmintita admiratie. De aceea a participat cu insufletire la actiunea de ridicare a statuii lui Cuza. Veda. Pentru statuia lui Cuza Vocla urmarit §i in mormint de ura duprianilor din viata, s-a dat o lungs §i grea lupta. Nu se ajungeau banii pentru a plati pe sculptorul italian Romanelli, §i a trebuit sa fac un apel prin Nearnul Romanesc, care, din banal de arama al saracului a strins cei 25 000 de lei care ne lipseau. Statuia s-a putut deci turna, dar scum se punea problema locului de care se va invrednici. Politicienii ieleni o voiau linga fosta case a bancherului Neuscholtz, intr-o mica plata anume angajata pentru aceasta, pe cind comitetul, prezidat de d. GhicaDeleni, era pentru acel punct central al marilor artere ie§ene care se deschidea in fat.a. hotelalui Traian, unde cu vreo dotazeci de ani in urma Carol I fusese §uierat §i bombardat cu mere putrede de tinara aristocratie opozanta a ora§ului. Dupe mart sfortari, s-a capatat in sfirlit Ii acest ultim punct, tar regele a anuntat sosirea sa" (0 viafd de om aia cum a fost, editie ingrijita de Valeriu §i Sanda Rapeanu, Editura Minerva, 1972, p. 423, vezi, de aseme.nea, /i nota la pag. 821-822, unde se publica corespondenta lui N. Iorga cu A. D. Xcnopol in legatura cu ridicarea §i amplasarea statuii lui Cuza Voda, corespondenta din anii 1909 1910, cind relatiile dintre cei doi se imbunatatesc). 255 Un cercetator al viecii poporului romanesc : Simion Florea Marian : A trait intre 1847-1906. Din 1881 membru al Academiei Romane. A fondat reviste si publicatii cu caracter didactic, colectii precum Biblioteca de petrecere si invatatura", fiind autorul unor studii si antologii de o mare importanta pentru cunoasterea fizionomiei morale a poporului roman, a obiceiurilor sale precum Ornitologia romans (1883) ; Descintece poporane romane (1886) ; Nunta la Romani (1890) ; Na§lerea la Romani (1892) etc. La mormintul lui Kogalniceanu. Nascut la 6/19 septembrie 1817, Mihail Kogalniceanu inceteaza din viata la 20 iunie 1891. Deci, comemorarca avea loc cu prilejul implinirii a cincisprezece ani de la moartea lui. Nicolae Grigorescu, nascut in 1837, rnarele pictor a incetat din viata in ziva de 21 iulie 1907 la Cimpina, unde a si fost inmormintat. Cu privire la relatiile lui N. Iorga cu pictorul Grigorescu, a se vedea pe larg Valeriu Rapeanu : Vlahuld epoca sa, Editura tineretului, 1966, p. 286-287. S-au cunoscut la inceputul secolului cind N. Iorga a colaborat la ziarul L'Indapendarce Roumaine : Am primit cu placere, (sa conduca un supliment literar si cultural de du.minica n.n.) si. m-am pus sa adun pagini de trecut, sa le traduc, impreuna cu bucati literare (...), sa fac dari de sama despre expozilii de pictura, (ceea ce mi-a procurat apoi ceva mai pe urnia neasteptata vizita a lui Grigorescu adus de Vlahuta insusi, cu care ma unca acum acelasi crez national, stapin si pe inima lui calda si, impleticindu-se pe scarile inguste ale popasului mcu din Aleea Alexe Marin, el imi aclucca minunatul tablou de flori care impodobeste si acum casa mea" (0 vials de om crier cum a fost, editie citata, p. 294 si nota p. 801 in care se citeaza rindurile dintr-o scrisoare a lui Vlahuta catre Iorga, din 9 noiembrie 1991 : ,.Multe si calduroase salutari de la d-1. Grigorescu Inca un mare admirator al d-tale"). Doarnna Elena Cuza. Sofia lui Alexandru Joan Cuza. Casatoria avusese loc la 30 aprilie 1841. Era fiica postelnicului Iordache Rosetti si al Ecaterinei nascuta Sturdza. 256 Sot a lui Theodor Rosetti junimist cunoscut, ministru 5i prim-ministru al guvernului conservator-junimist venit la putere in ziva de 23 martie 1888. A dus o viata de o exemplars frumusete morals incurajind opere de bine- faccrc, fiind ca §i soul ei devotata poporului roman. Portretul este unul din putinele care a cornportat transformari din punctul de vedcrc al organizarii matcrialului de la editia 1911 la editia 1934. Prime le cinci para- Jrafe pins la paragraful care incepe cu cuvintele Pe Doamna Elena am vazut-o in zilele scrbarilor..." a aparut in editia 1911 cu titlul Doamna Elena Cuza", datat 5 aprilie 1909 §i reprezinta necrologul propriu-zis dupa cum clemonstreaza si prima flaza. Partea a doua care incepc cu fraza amintita a aparut in editia 1911 ell titlul O amintirc despre Doamna Elena" §i era datata niai 1909. Inviltdminte din viata ci domnia lui Cu:a-Tioda. Sc refers la A. D. Xcnopol : Domnia lui Cu:a Vodd 1859 1866, Iasi, 1903, vol. I : VIII ± 472 p., vol. II, 528 p. Cu privire la studiile dedicate lui Alexandru Joan Cuza, la tiparirca izvoarelor asupra vielii si activitatii sale pins la data publicarii articolului lui Iorga a se veclea Constantin C. Giurescu : Viata Ii opera lui Cuza Vodk, editie citata, p. 5-11. 1 Despre ultimii ani ai vietii lui Alexandru Ioan Cuza, vczi aceea§i lucrare p. 448--462. Ambasadorul Frantei la Vicna la care se refers N. Iorga era ducele de Grammont, textul declaratici facute de fostul domnitor in lucrarea citata p. 453 : Cit despre mine, nu voiesc cu nici un prct sa reincep misiunca de altadata ; dar daca as vedea tara mea amenintata dc o mare primcjdie, daca un mare intcres rornanesc ar cerc colaborarca mea, daca ar trehui sa platcsc cu persoana mea, in aceeasi zi as fi gata, orice s-ar putea intimpla". 2 A lost ales cleputat in ianuaric 1870 la colegiul IV (colegiu ai carui votanli erau taranii) in judetul NIeliedinti §i in acela§i an senator la colegiul II Turnu-Scverin. In amintirea lui Emim.,cu. Mihail Eminescu s-a stins din viata la 15 iunie 1889. 257 Inralriturile ce le da Mihai 1-iteazul reprezinta reinmatul conimintei rostite de N. Iorga in ziva de 8 noietnbrie 1909 en prilejul polerinajului organizat Ia mormintul lui Nfi hai Viteand de la Manastirea Dealului Ia implinirea a 310 ani de la cucerirea Ardcalului, pclerinaj organi7at de Liga Culturala. In volum articolul poarta titlul Pomenirea lui Mihai-Viteazul si cuprinde in prima sa parte (vezi vol. I, editia I. Valenii de 1\1unte, Neamul Romanesc, 1911, p. 385 -31 o rclatare a modului in care s-a desfasurat acest pclerinaj, asupra participarii din diferite orase ale tarii (Bucuresti, Ploie.ti, Pitesti si bineinleles Tirgoviste). Nu am republicat aceasta introducere, deoarece ea reprezinta numai descricrea organizarii §i desfasurarea acestci sarbatori, ideile sale privitoare la personalita.'a lui Mihai Viteazul bind expusc in textul conferintei transcrise de N. Iorga dupa notele pe care le -a duat eel mai bun cunoscator al Tirgovistii, a. Virgil Draghicescu". Dealtfel, in edilia 1934, textul introductiv este publicat intro parantecc. Ion Ghica (12 august 1816 22 aprilie 1897). In edi- Oa 1911 a aparut cu tidal tin bust al lui Ion Ghica ". I N. Iorga atribuie romanul Don Juanii din Bucuresti" aparut fare semnatura in 7iartil Independent(' in anii 1861-1862 dui Ion Ghica, in realitate el apartinea lui Pantazi Ghica. Ion Ghica este autorul unei schite de roman sense intro anii 1845-1848. Pentru aceasta vezi pe Iarg D. Pacurariu, Ion Ghica, Editura pentru literature, 1965, p. 101--116, si Ion Roman, studiu introductiv Ia Ion Ghica, Opera, I, Editura pentru literature, 1967, p. 71-72. Grigorescu, dupc1 Vlahuta in editia 1911 a aparut eu titlul In legiiturii cu cartea despre Grigorescu a d-lui Vlahutii. I Volurnul A. VIaltuta. Pictorul N. I. Grigorescu a apa- rut in ziva de 4 octombrie en Viafa si opera lui 20 planie fotogravuril, 232 azaotipii (pe aramii) si 17 facsimile (pe zinc dupei fotografille executate de Dl. inginer Stella?' Petrescu, Editia Casei Scoalelor. Bucureyti, Atelicrele grafice Socec et. Co. Societate Anonimii, 1910. 258 Textu1 acestei carti, in Alexandru Vlahuta Scrierialese, edit.- ingrijita L studiu introductiv de Valeriu Rapeanu, vol. III Scriitori Romani, Editura pentru literature, Bucu- rosti, 1964, p. 335-452 si nota p. 504-513 unde se dau amanunte cu privire la aparitia 91 ecoul ei. D'ctorul Jacob Felix (1832-1905), renumit savant higienist. (In poet al florilor : D. Anghel (16 iulie 1872 13 noiembrie 1914). A debtrtat in paginile revistei Contemporanul" din Iasi in luna octombrie 1891 (an. VII, or. 10). Poeziile se intitulau Plinset de grieri §i Zina codrilor de brad neincluse in volumele sale din timpul vietii dar publicate in culegerile aparute dupe 1944 din opera sa precum D. Anghel Poezii fl prorti E.S.P.L.A. Biblioteca pentru toti, 1957, editie ingrijita de hlihail Dragomirescu, cuvint inainte de Valeriu Rapeanu ; D. Anghel Poezii, editie ingrijita si prefatata de M. Dragomirescu. Biblioteca pentru toti, nr. 445, 1968, p. 165191, vezi si cronologia acestei din lama editii p. XXXI LH. Volumul In grading (primul sari volum) a aparut in luna februarie 1905, in editura Socec, cu ilustratiile pictorultd Kimon Loghi. C. Negri (martie 1812 28 septembrie 1876). Bustul a fost ridicat prin subscriptie publics cu prilejul centenarului na-sterii scriitorului gi omului politic. C. Negri fusee pircalab de Galati in timpul domniei lui Alexandru loan Cuza din noiembrie 1859 (vezi C. Negri, Scrieri, doua volume, Scriitori romani, Editura pentru litera- tura, 1966. Editie ingrijita si studiu introductiv de Emil Boldan). Spiru C. Haret (1851-1912). Matematician eminent, profesor universitar 5i membru al Academiei Romanc, a avut un rol de animator cultural fiind uutiatorul cu- pentru lurnea sate1or pe care I-a prcinoyat in timpul cit a fost ministru al instructiunii rOntultri de interes ('1897-1899, 1901-1904, 1907-1910) si in cadrul caruia se inscrie si aparitia revistei Semouitorul. Actiunea lui conse Yenta pentru ridicarea socials 51 culturala a Pa259 nimii noastre prin infiintarea de banci populare, societati satesti, publicatii de popularizarea §tiintei, reviste, ceicuri culturale, trimiterea de conferentiari etc. a atras simpatia lui N. Iorga. loan Mincu (1852 6 decembrie 1912). Intemeietont' scolii nationale de arhitectura. 1. Banchetul dat in cinstea sa a avut loc in luna septembrie 1912 1i a fost organizat de prietenii §i admiratorii sai, textul a fost publicat in Mihail Cafee Arhitectul Ion Mincu, 1960, Editura 1tiinlifica, p. 230. In telegrama trimisa cu acest prilej Al. Vlahuta ii numelte pe Ion Mincu. cel mai mare 1i mai nedreptatit arhitect roman". Nedreptatea la care se refers N. Iorga consta in faptul ca in anul 1912 se renunta la proiectul salt pentru construirea unui Palat al Primariei de Bucurelti care se incredinteaza arhitectului Petre Antonescu. I. L. Caragiale. Scris cu prilejul incetarii din viata a marelai scriitor care s-a petrecut in zorii zilei de 9/22 Mille 1912. Aurel Vlaicu a incetat din viata in ziva de 31 august (13 septembrie 1913), in timpul temativei de a trece Carpatii la bordul avionului. Catastrofa s-a petrecut deasu- pra satului Banesti linga oraiul Cimpina, judetul Prahova. Pe locul prabusirii avionului se afla astazi un monument. Pentru imprejurarile in care s-a desfasurat ulti- mul zbor al lui Aurel Vlaicu gj pentru cauzele accidentului, a se vedea : general major ing. in retragere Ghcorghc Negreicu Aurel Vlaicu vlizut de un zbureitor cant E tn. poran, Editura Militara, 1973. P. Cerna 1. Panait Cerna iii trecuse doctoratul 8a Facultatea de Filosofie a Universitatii din Leipzig in luna februarie 1913. Teza se intitula Lirica de idei" si era declicata lui Titu Majorescu. Traducerea romaneasca a aparut de curind ; vezi Panait Cerna : Lirica de idei traducere si cuvint inainte de Marian Gaiseanu, Editura Unix ers, Bucuresti, 1974. 260 2. Volumul sau intitulat Poezii a ap5.rut in anul 1910 la Editura Minerva, fiind singurul volum tiparit de scriitor in timpul vietii. Pentru acest volum primise partea cea mai importanta a premiului Adamachi al Academie1 Romano ". 3. Pentru sentimentele lui Panait Cerna fata. de N. Iorga pe care 1-a cunoscut in timpul cind savantul conducca revista Sernanatorul" a se vedea scrisoarca ti- narului poet din anul 1907: Din departate strainatati, trimite marelui fiu al neamului cele mai respectoase si calde urari, unul din cei multi care i-au cunoscut inima si sfaturile §i nu-1 uita niciodata". Generalul Ion Dragalina (16 decembrie 1860 24 octombrie 1916). Nascut la Caransebes, urmeaza scoala de cadeti din Timisoara si Academia de Razboi din Viena, devenind sublocotenent in armata austro-ungara pc care insa o paraseste, prin demisie, la 1 decembrie 1887. Inrolat in armata romans in acelasi an, strabate toate treptele ierarhiei de la sublocotenent pins la general de brigada (noiembrie 1915). Ocupa diferite functii de comanda precum : comandamentul de batalion la Regimentul 7 Rahova si apoi comandant al acestui regiment, comandant al batalionului 9 vinatori-Ploiesti si 7 vinatori Cernavoda, comandantul Scorn militare de infanterie Bucurest'. comandant al Regimentului 34 Constanta, comandant al brigazii 9 infanterie, al Divizici 1 infanterie de la Tur- nu-Severin etc. In aceasta din ultima calitate a participat la primul razboi -mondial, oblinind victorii insemnate. La 11 octombrie 1916 primeste functia de Comandant al Armatri India romane. Ranit pe drumul dintre Lainici si Bumbesti, inceteaza din viata. la. Bucuresti, dupa ce i se amputase un brat (vezi Nicolae Popescu : Generalul Ion Dragalina, Editura Militara, 1967). Ultima cuvintare a lui Delavrancea. In Memorii, vol. I, p. 3 )3. N. Iorga noteaza : Dimineata, foile anunta moartea lui Cosbuc. Un ceas mai tirziu, aici, in Iasi, moartea lui Dclavrancca. L-am vazut pe patul de sufcrinta, palid, dar neschimbat, parind mai linistit, asa cum este el, decit cum sintem not ". Iar in 0 vials de om scria ,.Dintre prietenii pe care-i 261 putusem cistiga in lunga mea viata, era la Iasi Delavrancea, dar cu omul care jucase mai roluri politice legaturile nu mai erau cele de odinioara; it vedeam uneori pe strada aproape ca pe un strain ; si in casa refugiului sau am calcat o singura data, atunci cind frumosul lui cap alb incaruntit se odihnea pe perna unei scurte agonii" (editia citata, p. 495). La inmormintarea poetului Al. Vlaitufti 1 Alexandru Vlahuta a incetat din viata la 19 no.einbrie 1919. In Men-Lora, vol. 11, p. 267, N. lorga noteaza urmatoarele rinduri care explica ceca ce spune in discutsul sau funebru : Vlahuta s-a stins. I1 aflu foarte schimbat in odaita goals a casei modeste din strada Visarion, uncle, venit din Cimpina cu totul sfarimat, she petrecut ultimele zile. Pare, asa linistit cum este, tinar, cu frumosul, bocatul par negru pe care cei saizeci de ani abia it stropiseld cu albul virstei. Ginerele lui, profesorul Stefanescu, imi spune ca Vlahuta 'i -a primit sfirsitul firesc cu seninatatea unui stint. Vorbea de moartea care se apropie -cu calmul celor vechi, afirmind cu tarie ca n-are de ce se mustra si nu se teme de dinsa. A cerut sa nu fie instiintat nimeni despre statea lui, nici chiar cealalta fiica, sotia tinarului Grigorescu, desi de repetate on a voit sa ma vada, n-am fost chcmat nici eu, si voi pastra adinca parere de rau ca n-am putut auzi ninaic din ultimele lui dorinle. (...). Lass ca. inmonnintarea sa-i fie de tot simply si ca toate hirtiile sa i se arda ; am recomandat energic sa se treaca peste aceasta hotarire, in acord cu extrema grija pe care o punea in scrisul sau". 2 Cu carol cu boi venire de la mo.sioara sa din Rimnicul-Sarat Vlahuta si, asezat intr-un colt linistit al 1asului, de uncle s-a dus apoi la Birladul originii sale, el era nu numai un cald prieten si un bun sfatuitor, dar in acelass timp spiritul cel mai increzator in biruinta care nu putea lipsi. Tot pesimismul de imprumut ii disparuse iar despretul fates dc o class dominants care sc dovedise tragic de falimentara, 11 rezerva pentru alte timpuri ; nu Nedea Inaintea sa decit o mina de romani care, cu ultimele putcri luptia in transeele disperarii contra unui clustnan odios" (0 vials de orn, editie citata, p. 496). 262 Lin biliefel viteaz, caporaltil aviator Ion Nicolae Romanescu. A urmat cursurile scolii de aviatie de In Oxford. pe care si le-a finalizat mai apoi intr-o garnizoana din Planta. A cazut eroic, aparind cerul Frantei, intr-o zi a lui noiembrie 1918, cu putin inainte de capitularca Germaniei. Genera lul Grigorescu (1863-1919) unul din comandantii militari de frunte ai armatei romane. Autorul nemuri- toarei devize Pe aici nu se trece" formulati in timpul luptelor de la Marasesti al caror conducator a fost. Despre ultimele sale zile vezi Memorii II, p. 234, Grigorescu a murit (...) 0 multime imensa a clefilat inaintea Parintii it ar5.tau copiilor". Iar in 0 vigil de om carac- terizind dirzenia comportarii sale in timpul primului razboi mondial : pe care I-am vazut acolo pe front, cu optimismul temperamentului sau vioi si vescl, darnic in cu. inte gesturi de meridional" (0 vigil de oin, ed. cita,a, p. 510). Tot in aceasta carte it nume}te eroul luptelor si de pc Sirct" (p. 523). Andrei Birseanu (1858-1922) profesor si animator transilvanean. 0 figure de mare distinctie spirituals a vie0i romanesti din acca regiune. A fost presedinte al Astrei ;,i membru al Academiei Romane. Dintre lucrarile sale cea mai des citata este Istoria ccoalelor romiltzegi din Braiov. N. Iorga a nutrit o statornica admiratie pentru accasta personalitate culturala asa cum marturiseste in 0 viola de om : Cred ca. Inca de atunci am cunoscut intimplator pe omul de bunatate, vrednicie si isprava, icoana a lui vir bonus in editie romaneasca si a profesorului in cel mai larg sens al cuvintului a prietenului cel mai sinccr si mai delicat, care era Andrei Barscanu. Poet pe vrcmuri. si izvorul poezici curgea acuma, neincetat, in viata lui morala, scriitor de acel purism romanesc care se afla la Bra- sov din instinct si in care se simtea si strinsa discipline transilvancana de atunci, vorbitor placut, el avea dou5 marl insusiri asa de rare, din nenorocire, la not : ii placca sa asculte pe altul si acorda cea mai larger intelegcre scopitrilor si cea mai deplina pretuire ispravilor aceluia. Paiid, cenusitt-palid cu o nesiguianta timida in ptivitc. cu glasul stins, purtind urtnele unei boll gi vie. el eta in otattl 263 sau si cea mai placuta tovarasie si cel mai sigur sfatuitor" (0 viatil de om, p. 263). Gheorghe Dima (28 noiernbrie 1847 si 4 iunie 1925) acest portret atesta pretuirea pe care N. Iorga a ara- tat-o creatorilor care s-au inspirat din tezaurul de gindire si simtire al poporului roman. Astfel. Gh. Dima a compus muzica vocal-simfonica inspirata din istoria patriei (Mama lui Stefan cel Mare") ; muzica vocals si muzica de cor fie pe versuri populare, fie pe versurile marilor nostri poeti cum este in primul rind Eminescu. A cunoscut folclorul romanesc pe care 1-a studiat, publicat si prclucrat sau folosit in compozitiile sale. 1 Gh. Dima a fost profesor si director al Conservatorului din Cluj intre 1919-1925. Anghel Saligny (1854-1925) inginer cu o bogata acti- vitate in domeniul constructiilor si a organizarii vietii noas- tre tchnice. Opera sa principals : podul de peste Dunare de la Cernavoda (1895). Loan Slavici in prima parte a portretului sau N. Iorga insister asupra atitudinii gresite pe care Ion Slavici a avut-o in timpul primului razboi mondial cind a colaborat la oficiosul ocupantilor germani din Bucuresti. Desi a dezaprobat vehement si deschis aceasta atitudine N. Iorga nu a uitat meritele marelui scriitor si de aceea a fost de partea celor ce au cerut clementa pentru I. Slavici. (A se vedea pe larg aceasta problems in monografia lui Pompiliu Marcea : bat Slavici, Editura pentru literature, p. 120-135). Dr. Victor Babe). (1854-1926) savant dc renume mondial pe tarimul anatomiei patologice. Profesor la Universitatea din Bucuresti si Cluj. N. Leon (1862-1931) zoolog, profesor la Universitatea din Iasi. Pe linger lucrarile sale stiintifice de o deosebita importanta mai ales pe tarimul parazitologiei a publicat Arnintirile si Notele sale care alcatuiesc un material documentar extrem de important pentru reconstituirca vietii si atmosferei intelectuale din lara noastra. 264 D. G. Kiriac (n. 6. martie 1866 a incetat din viata la 8 ianuarie 1928). 1 Societatea corals Carmen a desfa§urat o activitate de exceptionala importanta in istoria muzicli romanepi al carui animator §i dirijor permanent a fost din anul 1901 pins in 1927 Dumitru Kiriac. Cora la a contribuit deopotriva la pronlovarea creatiei originate inspirata din specificul nostru national, cit. 1i a marelui repertoriu. Pentru activitatea lui D. Kiriac §i a societatii corale Carmen a se %edea George Breazul : D. G. Kiriac, editie ingrijita de Titus Moisescu, Editura muzicala, 1973, §i D. G. Kiriac : Pagini de corespondenrd, editie ingrijita, prefatata P adnotata de Titus Moisescu, Editura muzicala, 1974. Dr. I. Cantacuzino (1863-1934). Pe linga activitatea sa piincifica de rasunet international, dr. 1. Cantacuzino a fost 5i un animator al viecii noastre un neobosit sprijinitor al unor actittni artistice §i culturale, un om de o mare generozitate §i de o atitudine consecvent democratica §i patriotica manifestate 1i in activitatea sa politica in cadrul unor organisme internacionale de dupa priinul razboi mondial fats de care N. Iorga a avut o deosebita pretuire. N. Iorga a participat la inmormintarea lui (vezi Memorii, VIII, p. 133). George Banciulescu Despre aviatorul George Banciulescu a se vedea pe larg sSi totti,ri voi mai zbura de Renee Banciulescu-Codziani p \ ictor Banciulescu, Editura militara, 1967, carte bogata in documente §i amintiri ; parte dintre ele relateaza acciden- tul din 12 septembrie 1926, cind George Banciulescu a cazut cu avionul sau in localitatea Rymarov din muncii Boemiei (Cehoslovacia), pe parcursul unui zbor Paris Bucutepi. De asemenea, cartea cuprinde numeroase date despre celelalte zboruri ale sale, efectuate dupa operatia care a dus la amputarea picioatelor. A incetat din vista la 12 aprilie 1935. Autorii vorbesc §i despre o intilnire a lui George Banciulescu §i Nicolae Iorga la Paris, care ar fi avut loc in perioada 19 septembrie 8 octombrie 1934. In aceasta petioada insa N. Iorga nu se afla la Paris, unde in anul 27 martie 1934, respectiv a calatotit intre 12 martie 265 farce sa mentioneze o intilnire cu aviatorul despre care a scris atit de calduroase cuvinte. In aceeasi carte, a se vedea plansele finale care trascazi raidurile sale internationale din perioada in care a pilotat avionul cu proteze la picioare. Avente Sever (1821-1906). Militant social si polite pentru drepturile romanilor din Transilvania. Profe.or la Bucuresti unde particip5 la revolutia din 1848. Cr. Stefilnescu (n. 1836 sau 1838 1911) plofesor de geologic si rector al Universiatii din Bucuresti. I se datoreaz5 prima hart5, geologic5. a Romaniei (1887). Numeroase descoperiri pe earimul paleontologiei. Gcneralul Budiyeanu Constantin (1838-1911). A fost inaltat la gradul de sublocotenent in anal 1856. In 1877, avind gradul de colonel. este ranit la Plevna. In 1883 este iniiltat la gradul de general. Ministru de razboi in 18951896, in guvernul de sub presedintia lui Dimitrie Sturdza. Din 1897 a fost pensionat. loan Vidu (17 decembrie 1863 7 februarie 1931). 0 prodigioas5 activitate de animator si dirijor al tutor formatii corale vestite in evoca, a misciirii eorale de amatori mai ales in mediul far5nese, una din personalitlitile proeminente c5reia muzica romancascA ii datoreaz5 o epoc:i de mare inflorire prin p5trunderea ci in masele larzi pe pe care el le-a chemat la o via artistica* de inalt nivel. Compozitor a numeroase lucr5ri corale, inspirate din folclor si din realieatile noastre sufletesti intrate in patrimonial muzicli noastre. Cea mai mare parte a vietii si actieitatii sale s-a desfiisurat la Lugoj. Despre Ionel Ghica vezi Aripi ronzlineyi, Editura militall, 1966, Un merituos raid international a fost efectuat de aviatorul Ionel Ghica, care a remit si parcurgil dicranta Bucuresti Khartum si inapoi, zburind singur la bord. Un alt raid international european a fost efectuat in Ana de 25 iunie de echipajul format din locotenentul Octav Oculeanu. Ion Ghica si mainrul Entanoil Ionescu, care an parcurs f5ra escala distanm BucurestiVarsoviaBucuresti cu o vitez5 medic de 180 kilometri pc ors (...) In anal 266 1932, pilotul Ion Ghica, zburind pe un avion romanesc SET. 31 G. obtinut de la aviatia militara, a parcurs distanta BucurestiSaigon in 16 zile ; el a strabatut 25 000 de kilometri in 150 de ore de zbor si a aterizat de 16 on pentru alimentarea avianului cu carburanti. Acest raid, de mare rasunet international, a constituit o performanta exceptionala, mai ales pentru faptul ca a fost realizat de un singur pilot la bord, intr-un timp foarte scurt sf pe un at-ion care nici nu dispunea de aparatura pentru zborul Para vizibilitate si nici de aparatura radio". (...) In zilele de 9 si 10 iunie (1930 n.n.), pilotul civil Ion Ghica a stabilit recordul national de distanta in linie dreapta zburind de la Bicester (Anglia) la Peteven (Bulgaria), pe un traseu de 2145 kilometri, cu o viteza medic controlata de 145,380 kilometri pe ors. Ion Ghica intentionase sa depaseasca recordul mondial de distanta, insii din cauza unei pene de motor a trebuit sa aterizeze in Bulgaria" (lucrarea citata p. 107-111). Gh. Munteanu- Mnrgoci (1872-1925) geolog. Din 1907 a redactat partea stiintifica a Serminiitoridui. A desfasurat o vista activitate de popularizare a stiintei. In 1914 alaturi de N. Iorga si V. Parvan participa la infiintarea Institutului de Studii Sud-Est Europene din Bucuresti : Imi asociasem pe Murgoci, care cunostea bine ca geolog aceasta regiune si al carui spirit deschis era capabil de a intelege once directie noul" spunea N. Iorga in 0 viatei de om, p. 454 in legatura cu infiintarea acestui institut. $i tot in autobiografia sa it caracterizeaza astfel pe savant : Geologul cu mai vast orizont si cu mai multi aplicare catre impareasirea in cerc mai laig a cunostintelar sale, om de mare merit, foarte bun tolbitor" (p. 431). Loan Borcea (1879-1936) profesor universitar la Iasi. Creatorul scolii romanesti de oceanografie, cunoscut pentin cercetarile sale in Nfarea Neagra. A infiintat statiunea zoologica marina de la Constanta. S-a bucurat de reputatie internationals. 0. Goga (20 martie/1 aprilie 1881 7 mai 1938). Relatiile lui N. Iorga cu Octavian Goga sint destul de 267 sinuoase din pricina divergentelor politice din anii dintre cele doua razboaie mondiale. L-a apreciat in mod deosebit pe poetul despre al &anti prim volum Poezii (1905) a scris o cronica entuziasta in paginile revistei Semand- torul (vezi 0 luptd literard, vol. U, 1916, p. 125-129). Iorga reliefeaza in acest portret drama vietii lui Octavian Goga deturnata de la adevarata sa vocalic de poet pentru o activitate politics, dupa primul razboi mondial, in contrast cu idealurile tineretii sale 5i cu nobilele simtiiminte ale poeziei lui. La plecarea Mareplului Averescu (1850-1938) °liter 1i general §i apoi maresal cu o contributie insemnata la organizarea armatci romane. Calitatile sale de strateg ;i comandant de osti s-au manifestat in timpul primului razboi mondial. Este cunoscut prin rolul sau nefast in reprimarea rascoalelor taranesti din 1907 cind a fost ministru de razboi in guvernul liberal Dimitrie Sturdza. Activitatea sa politica in anii ce au urmat primului razboi mondial nu a mai fost la inaltimea rnarilor sale insu1iri, a rolului pe care I-a avut in timpul razboittlui. Vrincl sa fructifice popularitatea pe care §i-a cucerit-o in anii razboiului, Alexandru Averescu a creat la 3 aprilie 1918 Liga Poporului (impreuna cu C. Argetoianu). In martie 1920, o fractiune a Partidului National Roman in frunte cu Octavian Goga si 0. Taslauanu fuzioneaza cu Pattidul Poporului. La 13 martie 1920 se formeaza primul guvern al Ligii sub pre;edintia generalului Averescu care detine puterea ping la 17 decembrie 1921. Alexandra Averescu mai fuscsc pentru scurta vreme presedintele consilittlui de ministri (29 ianuaric -- 5 martie 1918) cla nu in calitate de 1ef de partid. Desi dupa 1923 partidul sau i;i pierduse popularitatea, totu5i de la 30 martie 1926 §i pins la 4 iunie 1927 marelalul Alexandru Averescu este nurnit preledintele Consiliului de Ministri, functie pe care o &tine pentru ultima data. La 10 aprilie 1933 si Octavian Goga paraseste Partidul Poporului, pentru a constitui Partidul National Agrar. Deli uneori a incercat ca se apropie de Alexandru Averescu, N. Iorga a nutrit in cea mai mare parte a timpului o stare de sus26S piciune si chiar de nets adveisitate fats de omul politic 5i metodcle sale dernagogice de cuceiire a puterii. Gheorghe 7'ifeica (1873 1939) matematician de renume mondial, cunoscut prin lucrarile sale pe tarimul geometriei. Profesor la Universitatea din Bucure5ti 5i mem- bru al Academiei Romane, al carui secretar general a fost multa vreme. Ultima solie a lui Goga Se refers la volumul postum Din larg aparut la Fundatia pentru literature Si arta in anul 1939, 114 p. EdiOa era ingrijita de poetul D. Ciurezu §i sotia lui Octavian Goga, Veturia. Volumul cuprindea 60 de poezii impartite in 5ase cicluri, titlul apartinind lui OctaNian Goga (vezi 0. Goga, Opere, vol. II, Scriitori romani, editie ingrijita 1i prefmata de I. D. Man, p. 371). CUPR I NSUL ,.Oameni cari au lost", in contextul operei lui prefata de Valeriu RaNicolae Iorga peanu . . . .5 . :fates asupra edifiei 26 .. Doctorul Das-ill Alexandru Odobcscu Gheorghe Baritiu . Eminescu qi generatia de astazi 31 3t) . . . . . Un orator al generatiei batrine : Nicolae Ionescu Un scriitor pentru popor : I. Pop Reteganul Cel dintii volum din operele in prozil ale lui Eminescu Statuia lui Cuza-Vocla . . . . . Un cercetator al vietii poporului romanesc : S. Fl. Marian . .... La mormintul lui Kogalniceanu Nicolae Grigorescu . . . Doamna Elena Cuza . Invataminte din viata §i domAia lui Cllia. Voda lahuta Doctorul Iacob Felix . . . . . Un poet al florilor : D. Anghel C. Negri . Cuvintare 7a dezvelirea lui la Galati . . . 270 . . 51 57 62 68 74 7!) 82 85 91 104 112 122 12u 130 136 In amintirea lui Eminescu . . . Invataturile ce le da Mihai Viteavul Ion Ghica . . . . . Grigorescu, dupes 40 45 st.atuii . . 138 S tint C. Haret Ilan Mincu . I. L. Caragiale Aurel Vlaicu . . . . . P. Cerna . . 0,.-a,i cazuti . 0-1 cc nu se poate ()chitin : Mihai Viteazul Moartea gencralului Dragalina . . loan Grarnada . . . Ewen Cocuta . . . . . Gheorghe Co§buc 1) lavrancca . . . . . . . . . L' 'him cuvintare a lui Delavrancea Ideile politice ale lin CoOuc . . Theodor Aman : la pomenirea lui . . . Li inmormintarea poetului Al. Vlaltucti Un suflet adinc (Al. Vlahtna) . Un baietel viteaz . . . . 0 comemorare a lui Eminescu . G-neralul Grigorescu . . . . . 1711 . 178 . 181 . 184 . 186 188 . . A. D. Xenopol (Cuvintarea rostita la inmor- mintarea lui, in numele Academiei romane) C-ntenarul na§terii lui Cuza-Voda . Andrei Barseanu . . . . . . Un act de pietate . . . . . L tt om de bine : Gheorghe Dima Un creator : Anghel Saligny . Ivan Slavici . . . . Dr. Victor Babel . Eminescu si tineretul N. Leon Generalul Dragalina Gheorghe Kiriac . . . . Axente SCVCI. Grigore Stelanescu . . Generalul Budi§teanu . . Profesorul Stefan Petrovici . loan Vidu . . . . 190 193 195 198 200 202 204 207 2011 . Dr. I. Cantacuzino . . . . Avem suflete eroice : Banciulescu Un batrin erou : 161 162 163 166 168 169 170 174 . Adexandru Tenie 140 142 141 147 149 152 156 . . . . . . . . Sfir5itul zburatorului : Ionel Ghica 271 . 210 212 213 215 217 219 222 225 227 929 230 G. M. .11furgoci Moartea unui im slat : profesorul Ion Bo! «.a Arnintirea lui Al. Vlahuta . Un suflet de lupta : Octavian Goi:a Doi inaintasi : Delavrancea si Goga . . La plecarea maresalului Averescu . . 0 umbra a trecut (Iulia Hasdeu) . . . Inaintea unui rnormint ( Grigore Titeica) Grigore Tabacariu . . . . . . . . Un martir al stiintei Longinescu . . Ultima solie a lui Goga Note ,si conzentarii, de Valeriu si Sanda Rapeanu 23 93ii 238 241 211 243 347 datoriei : Gheorghc si . 31 233 . ' . Redactor: E. GROZEA Tehnoredactor: GH. CUCOS Bon de lipar 12.02.1975. Aptirta 1975. Tiraj 15.920 cr. Hitlie o,,et .1 de 80 m'. Format 70x9013. Colt l:par 8,5. B 285 Tiparul executat sub comanda or. 904 la intreprinderea Poligrafici ,.13 Decembrie 1918" Str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97 Hucuresti Republica Socialists Romania 2f9 251 253 . : a , : : . ., ..... ..... ..... !!!! :. :. , .... . Cind vezi cum d. lorga, decenii intregi, s-a oprit cu condeiul sau asupra tuturor acelora, oricit de marunti, insufleciti de un gind de cultura, cum a stiut sa gaseasca un cuvint de lauda si pentru cel mai umil, inlaturind cu omenie punctul de vedere critic, cind vezi ca nimic pornit din buna intentie de a face ceva bun nu-i scapa, intelegi de ce omul acesta a fost iubit si este... a. GEORGE CALINESCU ... Oameni cari au fost" o galerie de portrete cum nu a mai fost scrisa alta, unica in literatura romans. Un omagiu adus celor mai de seams fauritori de istorie, de frumos, de bine pentru obste... Un gind luminos daruit tuturor celor care si-au jertfit viata nobilei idei de aparare a patriei. , VALERIU RAPEANU : . COLUM NA Lei 1T.,(uniii2 dolguy E D I TU R A m 1 LITA R A