RECENZIE CAPITALISM SI LIBERTATE Milton Friedman „Aș vrea ca lumea să își amintească de mine ca de un prieten al libertății. Dacă analizezi istoria, vezi că, oriunde există creștere economică și unde capitalismul înflorește, oamenii trăiesc mai mult și mai bine” Student: Anul: I Grupa: Seria: Milton Friedman (31 iulie 1912 – 16 noiembrie 2006) este unul dintre cei mai proeminenti economisti ai secolului XX. Un membru al celei de-a II-a Scoli de la Chicago, contributiile sale cele mai notabile sunt in domeniul economiei teoretice. In afara de realizarile remarcabile încadrate in sfera „economiei pozitive”, in concordanta cu propria distinctie metodologica, o parte din ce in ce mai mare a activitătii sale, începand cu anii ’80, este destinata apararii principiilor liberale. Milton Friedman a adus nenumărate contribuţii la dezvoltarea microeconomiei şi a macroeconomiei precum şi la dezvoltarea teoriile cu privire la economia de piaţă şi la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei. Friedman s-a opus mai multor forme de reglementări guvernamentale. În cartea sa Capitalism și Libertate, Friedman a pledat pentru politici cum ar fi un sistem liber de cursuri flotante, eliminarea acordării de licențe medicilor, un impozit negativ pe venit, precum și de vouchere în educație. Cele mai multe dintre ideile sale au fost respinse de cei mai mulți economiști ai vremii, dar unele dintre ideile sale bazate pe ideea de laissez-faire în ceea ce privește politica monetară, fiscală, de privatizare și de reglementare au fost folosite de guverne în special în anii 1980. Capitalism și Libertate Publicată în 1962, „Capitalism și Libertate” este un produs al epocii în care s-a născut: aproape două decenii după cel de-al doilea război mondial, o perioadă în care Marea Depresiune se mai afla încă în memoria colectivă, iar Războiul Rece abia începea. Cartea este împărțită în 12 capitole, fiecare abordând un subiect distinct din perspectiva Statelor Unite și al unui economist liberal de la 1960, la un moment la care colectivismul și protecționismul câștigau putere. „Capitalism și Libertate”, tratează rolul capitalismului economic intr-o societate liberală. Printr-un limbaj simplu și accesibil, Friedman explică de ce libertatea economică este o precondiție a libertății politice. El definește liberalismul așa cum este el înțeles în Europa dar și cum este perceput în Statele Unite. Cartea găsește mai multe locuri reale în care o piață liberă poate fi promovată atât din motive filosofice cât și practice cu mai multe concluzii surprinzătoare. Printre alte concepte, Friedman susține desființarea acordării de licențe obligatorii medicilor, și implementarea unui sistem de vouchere în învățământul școlar. Introducere Introducerea stabilește principiile liberale ale lui Friedman, un om care sprijină puterea guvernamentală limitată și dispersată. In acceptiunea omului liber, țara este ansamblul indivizilor care o compun, iar nu ceva dincolo sau mai presus de ei. În introducere acesta explica termenul de „libertate” si de unde a inceput in Statele Unite. „Mișcarea intelectuala cunoscută sub numele de liberalism, care s-a dezvoltat in ultima parte a secolului XVIII și la inceputul secolului XIX, privea libertatea ca pe un scop fundamental, iar individul ca pe o entitate de baza a socetații. Liberalismul susținea pe plan intern ideea de „laissez faire” ca pe un mijloc de a reduce rolul statului in problemele economice și, deci, de a lărgi rolul individulu; mai propovăduia ideea de comerț liber, dincolo de granițele naționale.Începând cu ultima parte a secolului XIX și mai ales dupa 1930, termenul de liberalism a fost acreditată in Statele Unite cu o accepție foarte diferită in deosebi in politica economica.” (pag 19) Capitolul I Relația dintre libertatea economică și libertatea politică În acest capitol Friedman promovează libertatea economica, atât ca o libertate necesară in sine, cât si ca o problema politică. Libertatea individuală este o problema politică, iar bunăstarea materială, o problemă economică si ca orice fel de rânduieli politice pot fi combinate cu orice fel de rânduieli economice. „Rânduielile economice joacă un dublu rol in promovearea unei socetați libere. Căci, pe de o parte, libertatea in materie de rânduieli economice este ea însăși o componentă a libertații, înțeleasă in sens larg ceea ce face ca libertatea economica sa fie un scop in sine. Iar, pe de altă parte, libertatea economica este, totodata, un mijloc indispensabil de a realiza libertatea politica.” (pag 21) Capitlolul II Rolul guvernului intr-o socetate liberă Autorul pledează pentru un guvern central cu puteri limitate, dar admite de asemenea că guvernul unei societăți libere ar trebui să pună în aplicare legea și ordinea și drepturile de proprietate. Fără astfel de reglementări s-ar crea un haos, iar comerțul liber ar fi imposibil. „Funcțiile de bază ale guvernului într-o societate liberă sunt: să asigure mijloacele prin care se pot modifica regulile; să medieze la divergențele dintre noi cu privire la înțelesul regulilorși să impună respectarea regulilor de către acei puțini la număr, care, altfel, nu s-ar conforma jocului.” (pag 41) Capitolul III CONTROLUL MONETAR Friedman susține că guvernul trebuie sa intervină pentru a motiva stabilitatea. „Guvernul trebuie să se îngrijească de dezvoltarea economiei pentru susținerea războiului rece si pentru a demonstra țarilor nealiniate ca o democrație duce mai rapid la creșterea economica decat un stat comunist.” (pag 53) Concluzia la care a ajuns Friedman este aceea că „Optiunea mea in acest moment vizează adoptarea de reguli legiferate, care să dea instrucțiuni autorității monetare să realizeze o rată specifică de creștere a masei monetare.” De asemenea Friedman crede că Sistemul Rezervelor Federale este prea dispus greșelilor umane și în schimb propune o rată de creștere consistentă a masei monetare de la 3 până la 5 procente anual. „Precizez că ar trebui ca Sistemul Rezervelor Federale să ve gheze ca masa monetară, să crească lunar și, de fapt, pe cât posibil zilnic, cu un ritm anual de creștere de X la sută, unde X este un număr oarecare, situat între 3 și 5. (pag 70) Capitolul IV ARANJAMENTE FINANCIARE ȘI COMERCIALE INTERNAȚIONALE Problema aranjamentelor monetare internaționale vizează relația dintre diverse monede naționale. Este legata de politicile guvenamentale in domeniul comerțului internațional, deoarece controlul comerțului internațional repezintă una din tehnicile ce are implicații in materie de plăți internationale. Friedman susține un sistem de rată de schimb flotantă, în favoarea Sistemului de Bretton Woods. „Există doar două mecanisme compatibile cu piața liberă și comerțul liber. (...) Celălat este un sistem de flotare liberă a cursurilor valutare, determinate pe piață de tranzacțiile particulare fără intervenție guvernamentală. Dacă nu adoptăm acest sistem nu vom reuși, in mod invevitabil să extindem sfera comerțului liber și, mai devreme sau mai târziu, vom fi nevoiți sa impunem largi controale directe asupra comerțului.” (pag 84) Capitolul V Politica fiscală Friedman critică utilizarea politicii fisale Keynesiste a guvernului pentru a atenua șomajul. El susține că se bazează pe ipoteze susținute prin argumente, deoarece banii pe care guvernul îi cheltuie trebuie împrumutați de la populație, acest lucru va crește ratele dobânzilor, și asta va duce la scăderea valorii cheltuielilor și a investițiilor. „ Aceasta inseamnă că o creștere a cheltuielilor guvernamentale raportate la venit nu generează avânt in cadrul economiei in vreun sens relevant. Ea poate duce la creșterea veniturilor bănești,dar toată această creștere este absorbită de cheltuielile guvernamentale. Cheltuielile private rămân nemodificate.”(pag 102) Capitolul VI Rolul guvernului în educație Friedman crede că o socetate stabilă si democratică nu poate exista fară un nivel minim de instruire si cunoaștere a majorității cetațenilor si fără acceptarea largă din partea acestora a unui set comun de valori. Educația poate contribui la realizarea amândurora. Acesta susține aplicarea unui sistem de finanțare a învățământului primar și secundar, prin care copiii să primească un nivel minim de educație într-o unitate de învățământ „Cel mai evident ar fi să cerem ca fiecare copil să primească un nivel minim de școlarizare de un anumit fel.” (pag 104) Autorul susține că toată lumea are nevoie de o educație de bază într-o democrație. Deși există insuficiențe în investirea în capitalul uman – în ceea ce privește investițiile în școlile tehnice și profesionale – ar fi o prostie din partea guvernului să ofere gratuit învățământul tehnic. „Costurile sunt suportate de către guvern deoarece aceasta este singura modalitate de a impune școlarizarea minimă”. (pag 106) Capitolul VII Capitalism și discriminare Friedman pledează împotriva politicilor cu acțiune pozitivă (legislașia cu privire la practicile corecte de angajare, legislația privind dreptul la muncă) în ceea ce privește nediscriminarea și crede că aceste legi ar trebui anulate deoarece acestea inhibă libertatea angajatorilor de a angaja anumite persoane pe baza oricăror calificări pe care acesta le consideră pertinente. „Ca liberal îmi manifest opoziția față de amândouă legislațiile” (pag 134). El spune că inegalitatea economică a scăzut cel mai mult atunci când libertatea economică a fost mai mare „...într-o piață liberă există un stimulent economic care separă eficiența economică de alte trăsături ale individului...” (pag 128). Capitolul VIII Monopolul și responsabilitatea socială a patronatului și sindicatelor Friedman susține că există trei tipuri de monopol: monopolul privat nereglementat, monopolul de stat și monopolul reglementat de stat. Friedman este de părere că monopolul privat este cel mai puțin dăunător, deoarece în cele din urmă presiunile piței tind să erodeze această poziție, în timp ce monopolul public este aproape imposibil de distrus deoarece acesta este imun la presiunea pieței. Monopolurile provin din mai multe surse, dar cea mai comună dintre ele este intervenția statului, fie ea directă sau indirectă, „Probabil cea mai importantă sursă a puterii de monopol a fost și este sprijinul guvernamental direct și indirect.” (pag 149) Capitolul IX AUTORIZAȚIA DE PROFESARE În acest capitol, Friedmania o poziție radicală împotriva tuturor formelor de licențiere acordate de stat. . „...eu însumi am convingerea că autorizarea a diminuat, concomitent, și cantitatea și calitatea practicii medicale; că ea a redus șansele oamenilor care ar dori să îmbrățișeze cariera medicală, silindu-i să se îndrepte spre ocupații pe care le consideră mai puțin atractive.”(pag 178) Capitolul X REPARTIZAREA VENITURILOR Friedman analizează impozitul progresiv pe venit, introdus pentru a egaliza diferențele mai mult decât pentru a redistribui veniturile, și consideră că, de fapt bogații beneficiază de anumite avantaje de pe urma numeroaselor lacune, anulând efectele redistribuției. „Persoanele cu aceeași situație materială plătesc impozite foarte diferite,în funcție de caracterul întâmplător al sursei lor de venituri și de ocaziile pe care le au de a realiza o evaziune fiscală.” (pag 193) Capitolul XI MĂSURI DE PROTECȚIE SOCIALĂ Friedman se pronunță nu atât împotriva sistemului social de protecție cât împotriva monopolului deținut de guvern asupra acestui sistem. „Un câștig scontat de susținătorii programului construcției de locuințe din fonduri publice era reducerea delicvenței juvenile, prin ameliorarea condițiilor de locuit. ți în acest caz, programul a avut de mai multe ori un efect exact opus, nemaivorbind de insuccesul ameliorării condițiilor medii de locuit.” (pag 202) Capitolul XII Alinarea sărăciei În ultimul său capitol, Friedman pledează pentru alinarea sărăciei printr-un program de ajutorare a săracilor. El susține un impozit negativ pe venit pentru a remedia problema sărăciei, oferind tuturor un venit minim garantat, în defavoarea actualului sistem pe care îl consideră greșit și ineficient. „Reglementarea care se recomandă pe baze pur mecanice este impozitul negativ pe venit.” (pag 214) Capitolul XIII Concluzie Concluzia cărții pune în centrul său cum fiecare intervenție a guvernului a avut de cele mai multe ori un efect opus decât cel vizat. „Cea mai mare parte a noilor acțiuni întreprinse de guvern, în ultimele câteva decenii, nu și-au atins obiectivele.” (pag 222) Multe dintre lucrurile bune din Statele unite și din lumea întreagă provin de pe piața liberă și nu de la guvern și așa se va întâmpla în continuare. Guvernul, în ciuda intențiilor sale bune, ar trebui să stea departe de domeniile în care nu ar trebui să se implice. Concluzii Capitalism și Libertate nu este perfectă, Milton Friedman nu a avut întotdeauna dreptate. Teoriile sale au fost de multe ori subiectul unor cercetări academice minuțioase și, uneori, s-au dovedit a fi greșite. El a avut un talent în a explica situații dintre cele mai complicate într-un limbaj ușor de înțeles, fără complicații. Dacă societatea în care trăim a elaborat soluții la unele dintre aceste probleme sociale dificile, acest lucru s-a întâmplat doar pentru că a avut în spate unele genii printre care și Friedman. Bibliografie 1.Friedman, Milton, „Capitalism și Libertate”, Editura Enciclopedică, București, 1995; 2. Milton Friedman, http://en.wikipedia.org/wiki/Milton_Friedman Academia de Studii Economice, Bucuresti Facultatea de Business și Turism